Interviu de angajare prin avocat

1
7428
Interviu de angajare prin avocat

Când îmi voi scrie memoriile, partea cu managementul privat va ocupa trei sferturi din carte, fără îndoială, chiar dacă această perioadă acoperă o mică parte din trecerea mea prin trista lume a recrutărilor.

Eram student. Mă duc la biblioteca să caut Teoria Câmpului de Landau. M-am uitat în cartoteca, era acolo. Mă duc la raft, dar nici urmă de Teoria Câmpului. Caut, caut, caut, nimica! O întreb pe bibliotecară. Păi de ce vă uitaţi pe raftul cu fizică atomică, vedeţi că raftul cu agricultură e pe partea cealaltă…

Cred că la fel vor păţi şi viitorii mei cititori. Unde e cartea lui Butunoiu, că nu o găsim pe raftul cu memorii şi jurnale? Păi de ce o căutaţi acolo, vedeţi că literatura absurdului e pe partea cealaltă…

O pagină, la întâmplare, din viitoarea carte. Recrutare pe 109, director general la stat. Asistenţa noastră a văzut şi a auzit multe, însă fiecare nouă zi e o surpriză pentru ea. L-am sunat pe unu’ să-l chemăm la interviu şi mi-a spus să vorbesc direct cu avocatul lui, mi-a dat şi numărul, ce să fac, să-l sun? Nu, mai lasă-l… Nu a fost nevoie să consumăm noi impulsurile, că sună avocatul peste câteva minute. Ca în baza a ce facem noi recrutarea aceea, că dacă suntem autorizaţi de nu ştiu cine, ca să îi arătăm documentele prin care am câştigat licitaţia şi am fost desemnaţi să facem recrutarea. Politicos, cu voce calmă, egală, nimic de zis. I-am spus să se ducă să întrebe în altă parte. S-a dus, a depus hârtii, cereri, a luat numere de înregistrare şi alte numere şi bonulete.

S-a anulat recrutarea, s-au refăcut toate documentele, s-au republicat cu vreo cinci cuvinte şi trei virgule schimbate, ca să fie totul conform legii. După vreo două luni, tot la mine a ajuns. Primesc o înştiinţare lungă, plină de cuvinte noi pentru mine, din care deduc că individul urmează să se prezinte cu avocatul la interviu. I-am spus că poate să vină cu el la interviu, însă avocatul rămâne la poartă, şi îl pun pe Oskar să se asigure că nu trece de ea. Sigur, DNA, DIICOT, SPP, Corpul de Control şi alte cuvinte şi acronime bine cunoscute nouă, deja, de când cu 109-le.

Nu am apucat să-l văd la faţă pe candidat, deşi muream de curiozitate. Am notat pe fişă că e ţicnit şi, pe cale de consecinţă, că e respins. Apoi s-a format o comisie, ca să-l respingem a doua oară, de data aceasta cu acte, înregistrări şi toată butaforia aferentă, cu examen scris şi ce mai e nevoie prin tribunale. Trei examinatori cu mână serioasă, adresare cu dumneavoastră, toate cele. În faţa noastră un om plăpând, între două vârste, frumos îmbrăcat, politicos, zâmbitor, curtenitor chiar. Putea fi cu multă uşurinţă luat drept un om normal la cap. Sigur, a spus numai tâmpenii, dar ştiam deja asta din examenul scris.

Spectacolul s-a reluat în ziua următoare, evident. Memoriu, DNA, contencios, tribunal, diverse. Compania nu are nici acum director, juriştii caută soluţii. Nu au găsit până acum.

Că s-a ajuns ca un candidat plăpând, frumos îmbrăcat şi nu prea întreg la cap să poată să oprească activitatea unei întregi mari companii, să-i pună pe fugă clienţii şi investitorii, să trebuiască să faci echipe interdisciplinare care să facă hârtii care să documenteze cazul, cu jurişti, recrutatori şi ce o mai fi nevoie, e jalnic.

Dar şi mai trist este că, într-o zi, un complet de trei judecători va trebui să se ocupe de această recrutare. Mă tot întreb cum va fi: îi voi pune eu întrebările de interviu şi judecătorii vor asculta şi vor scrie cu pixurile sau îi vor pune chiar ei întrebările. Oare vor fi întrebări grele? Va avea circumstanţe atenuante intervievatul, dacă răspunde prost, date fiind circumstanţele şi stresul adiţional?

Din câte îi cunosc eu pe judecători, cred că omul plăpând şi frumos îmbrăcat va conduce într-o zi compania aceea mare de stat, şi va primi şi salariile pe lunile dintre examenul scris şi instalarea lui în funcţie. Şi acesta e doar începutul, nu sfârşitul…

1 COMMENT

Leave a Reply to Miranda Cancel reply

Please enter your comment!
Please enter your name here