Interviu cu Excelenta Sa, domnul Soren Jensen, ambasadorul Regatului Danemarcei in Romania – Partea II – Soren Jensen: „In general, in Danemarca, politicienii, functionarii publici, medicii se tem mai degraba de mass-media decât de orice altceva, pentru că, dacă apare o poveste despre corupție in presa, acestia sunt terminati.”

0
1633

C.C. & F. S. : Cu permisiunea dumneavoastra vom trece la a doua temă a interviului nostru, digitalizarea. Stim că Danemarca este una dintre cele mai digitalizate țări din Europa. Proprie generatiei tinere, digitalizarea a ajuns, in Danemarca sa fie utilizata si de generatiile varstnice… Cum ati ajuns la aceasta performanta pentru ca ințelegem că interacțiunea cu institutiile si autoritatile se desfasoara online.

H.E. S. J. : In Danemarca, astazi, utilizarea hârtiei este absolut o excepție. Deci, puteți comunica cu autoritățile de stat, cu autoritățile locale, dar și cu o mulțime de entități private, online, folosind un E-ID, un ID electronic. Practic, mai mult de 80 si ceva la suta din toate interacțiunile cu instituțiile de stat sunt online, fără notari, fara nimic din toate acestea.

C.C. & F. S. : Stiu ca in Danemarca aveti semnătură electronică?

H.E. S. J. : Da, un E-ID. Multi oameni din generația mai în vârstă au fost îngrijorați, desigur, de asta… Asa cum am spus, Danemarca este complet sindicalizată. Unul dintre cele mai puternice sindicate este cel al pensionarilor, care a organizat cursuri de IT, pentru membrii sai. Avem si noi o mulțime de bătrâni… Bunicile și bunicii au invatat cum sa foloseasca un computer sau cum sa-si creeze o pagina de Facebook. Astazi, toti batranii nostri sunt pe Facebook. Dincolo de asta, au invatat cum să faca o operațiune bancara, cum să isi plateasca impozitele si multe altele. Ultima dată când am fost în Danemarca, sindicatul varstnicilor a anuntat ca nu mai au cursanti pentru ca majoritatea membrior au învățat si acum sunt online. Bineînțeles, vor exista întotdeauna unii oameni care vor avea nevoie de ajutor, dar il pot primi de la copii sau de la alte persoane. In esență, toți s-au adaptat. Nimeni nu mai trimite adrese sau fax-uri către entitatile oficiale. Noi nu mai avem deloc fax-uri.

C.C. & F. S. : Danemarca a trecut la tehnologia 5G?

H.E. S. J. : Încet, incet…. Aici, in Bucuresti aveți internet mai bun decat in Copenhaga. Cred că la Bucuresti și Reykjavik exista cel mai puternic internet din Europa. Ce incercam sa facem in Danemarca este sa ducem internetul si in cele mai mici asezari si va contribui intr-o mare masura la dezvoltarea rurala, mai ales ca, acum, odata cu criza COVID-19, multa lume lucreaza de acasă. Asadar iți poți conduce afacerea si dintr-un sat dacă ai internet, prin urmare este un lucru foarte important, sa ne asiguram ca toata lumea are acces la internet. 

C.C. & F. S. : Insa, toate aceasta dezvoltare vine la pachet si cu probleme de securitate cibernetică?

H.E. S. J. : Da, aceasta este, intr-adevar, o problemă… Existau probleme de securitate, si înainte pentru ca dacă aveai bani în buzunar, tâlharul putea să ți-i ia.  Acum banii sunt online. Este adevarat ca banii pot fi furati si in aceste conditii dar este mult mai sigur decat sa mergi cu ei in buzunar. Avem, in schimb, instituții puternice de securitate cibernetică care colaboreaza inclusiv cu România. Suntem bucuroși să vedem că România a primit Centrul de securitate cibernetică al UE, la București, deoarece credem că aici aveti un mare potential.

C.C. & F. S. : Din presa, am inteles că Danemarca doreste sa elimine complet din circulatie banii fizici, bancnotele si monedele… Este adevarat?

H.E. S. J. : Nu sunt sigur dacă există decizii oficiale în acest sens. Au existat câteva dezbateri. In acest moment, o mulțime de oameni nu mai umbla cu bani în numerar, deoarece toată lumea are carduri sau foloseste aplicațiile de pe telefon. Dacă mergi la Copenhaga, de exemplu, in multe locuri nu vei putea plati cash pentru ca iti vor spune ca nu au bani ca sa va dea rest. Asta se intampla si din considerente de securitate. Din câte știu eu, nu există inca o decizie de a elimina banii fizici. Asa cum stiti, Danemarca a decis sa nu adopte euro asadar atata timp cat nu avem bani fizici, nu prea conteaza cum ii numim: euro sau coroana. Multi oameni spun că ar trebui să păstrăm bani fizici din considerente de libertate personală, dar dacă totul va fi digital, fiecare tranzacție va fi transparentă. Aici digitalizarea are un rol foarte important mai ales pentru combaterea coruptiei. Este dificil, daca nu, imposibil, sa mai oferi ceva „in plic”, într-o societate complet digitalizata.

C.C. & F. S. : Ajunsi in acest punct, vom face usor tranzitia catre urmatorul subiect: asistență medicală… Dorim să ne spuneti cateva cuvinte despre sistemul medical, public din Danemarca și cum am putea folosi experienta dumneavoastra, aici, în România?

 H.E. S. J. : Ei bine, cred că si noi ne confruntam cu anumite provocări legate de sistemul de sănătate… Si Danemarcei si Romaniei ii lipsesc medicii. Ai noștri merg sa lucreze în Norvegia iar medicii romani vin in Danemarca. Pana la urma totul se rezuma la bani. In esență, Danemarca are un sistem public de îngrijire a sănătății în care totul este plătit de la bugetul de stat, ceea ce cred ca se intampla si aici. Avem si  spitale private. Ca si in Romania, dacă aveți nevoie de un control, mergeți mai întâi la medicul de familie. Apoi, daca este nevoie de investigatii amanuntite  se merge catre un spital. Am construit spitale regionale pentru a centraliza unele specialități, în special cele din domeniul tratarii cancerului. Da, cred că există multe lucruri pe care le-ati putea prelua din experienta noastra. Unul este modul în care am digitalizat asistența medicală. Am avut cu ministrul roman al Sanatatii o discutie pe aceasta tema. Nu am vorbit numai despre telemedicina, ci și despre protocolul de înregistrare a pacienților si  despre schimbul de informații legate de pacient, care este foarte important. De asemenea, atunci când faci cercetare, de exemplu, dacă ai un registru al pacienților cu cancer, poti sa tragi niste concluzii si sa faci asistență medicală preventivă. Acesta este lucrul care lipseste, cel mai mult, in România, latura preventivă. De exemplu, noi avem procese generale de screening pentru cancerul la  sân. La o anumita varsta, fiecare femeie este invitată pentru screening asa cum barbatii de peste 50 de ani sunt invitați pentru screening-ul cancerului de colon. Avem acest tip de procese de screening care funcționează foarte bine, chiar daca, uneori, există si probleme. Important este ca eliminam o parte din cele mai grave cazuri si oferim oamenilor șansa de a combate boala, din primele faze. Apoi există o mulțime de campanii duse de organizatii de lupta impotriva cancerului, împotriva fumatului sau a stiluli de viață nesănătos. Toate acestea sunt menite sa puna presiune pe Guvern ca sa ia cele mai bune masuri de preventie.

C.C. & F. S. : Toate cheltuielile medicale, sunt acoperite de stat?

H.E. S. J. : Da. Doar serviciile stomatologice nu sunt finanțate de stat. Chiar dacă mergi la un spital privat si acolo, o parte din costuri, sunt acoperite.

C.C. & F. S. : Ați putea să-mi spuneți o estimare a unui buget destinat sectorului medical? De exemplu, reabilitări, renovări și îmbunătățiri pentru spitale?

H.E. S. J. : Ei bine, noi avem 16 spitale regionale, multe dintre acestea fiind noi. Nu avem o problemă cu banii pentru ca reabilitarea spitalelor este prevazuta in bugetul curent al unui spital. Prin urmare banii nu trebuie sa fie alocati suplimentar. Acestia fac parte din bugetul normal al unui spital care cuprinde îngrijirea pacienților , medicamentele necesare și intretinerea clădirilor. Asa cum am spus, unul dintre lucrurile pe care dorim sa le sprijinim în România, este renovarea spitalelor. Am si un exemplu, un  spital regional din Split, Croația, foarte asemănător cu cele românesti, construit în anul 1965. Avand o suprafata totala de 37.000 de metri pătrați, acesta a fost renovat complet si reamenajat cu 10 milioane de euro. Acum economisește 50% din costul energiei si 74% din consumul de apă. Lucrarile au durat 6 luni fara a intrerupe activitatea spitalului. Ne-ar plăcea să vedem proiecte de acest gen si aici, în România cat mai curand. Nu este foarte complicat iar avantajele sunt imense, mai ales daca luam in calcul, in primul rand, siguranța la incendiu.

C.C. & F. S. : Pentru ca ati adus in discutie siguranta la incendiu, probabil ca ati vazut documentarul „Colectiv”, nominalizat anul acesta la Oscar… După groaznicul incendiu de la „Club Colectiv” a iesit la iveala o parte din corupția existenta in sistemul medical din Romania… In Danemarca există organisme de monitorizare a sistemului medical menite sa stopeze coruptia? Cum ar putea fi imbunatatit sistemul nostru pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple?

H.E. S. J. : Din nou, cred că si aici exista o problemă de mentalitate. In Danemarca nu există bani intre medic și pacient. Daca ar exista, noua ni s-ar parea ciudat. Noi nu avem o problemă cu acest lucru, deși niciodata nu poti fi sigur 100%. Există organisme calificate care monitorizează aceste fapte, in plus si medicii se observa unul pe celalalt lucru. Daca exista astfel de incidente, ar fi vorba despre fapte penale si s-ar ajunge la Politie. In general, in Danemarca, politicienii, functionarii publici, medicii se tem mai degraba de mass-media decât de orice altceva, pentru că, dacă apare o poveste despre corupție in presa, acestia sunt terminati. Nimeni nu poate spune ca are imunitate si sa continue sa lucreze in Parlament, de exemplu. Lucrurile nu functioneaza asa. Daca persoana respectiva este judecata si gasita nevinovata, desigur. Dar chiar si o simpla suspiciune de corupție inseamna, mai mult sau mai puțin, sfârșitul carierei. Evident, dacă ești politician sau medic, nu vrei acest gen de poveste. La noi, mass-media este foarte importantă. Aici, in schimb, sunt foarte surprins că mass-media nu este mai implicată, având în vedere nivelul la care se situeaza aceasta problema in Romania. Ati putea scrie, zilnic, cate o poveste despre coruptie.

C.C. & F. S. : Cred că si acest lucru vine din mentalitatea fatalistă despre care am vorbit anterior… Coruptia nu mai mira pe nimeni. Aproape a devenit normală …

H.E. S. J. : Cand oamenii plătesc foarte multe impozite, au așteptari pe masura, iar atunci cand afla despre fapte de coruptie, se înfurie cu adevărat, nu exista pic de toleranță. Da, este o problema de mentalitate. Dar, sincer vorbind, este vorba despre banii mei. Dacă aș fi român, aș spune: „Aceștia sunt banii mei! De ce sunt cheltuiți cu prietenii din partid? De ce nu sunt folositi pentru a construi o școală sau un spital? De ce sunt directionati in conturi din strainatate sau mai stiu eu unde?” Este o problemă de mentalitate, desigur, insa cred si simt ca lucrurile au inceput sa se schimbe. Nu vreau să exagerez. Desigur, există corupție si în alte țări, dar există culturi diferite de abordare a fenomenului. Unele fapte, pe care noi le consideram a fi de corupție, in alte tari nici măcar nu sunt luate in seama. Noi avem o cultura protestanta. Daca la catolici poti merge la biserică ca sa primesti absolvire, la protestanți nu există iertare. Cine greseste, plateste!

C.C. & F. S. : Daca am vorbit despre sanatate, dorim sa ne spuneti cateva cuvinte si despre sistemul de educație din Danemarca.

H.E. S. J. : Ei bine, sistemul de învățământ este, de asemenea, complet public, în sensul că educația este finanțată de la buget. Practic nu există învățământ privat… De la școala primară, la liceu sau invatamant profesional, pana la universitate, totul este plătit de stat. De fapt, pe perioada scolarizarii, studentii primesc o indemnizatie, pentru a permite si oamenilor mai puțin bogați să studieze. Nu se iau in calcul, deloc, banii parintilor. Mulți studenti, însă, prefera sa lucreze în paralel, pentru a dobandi pregătire practică, insa, în principiu primesc indemnizație. Acest lucru este valabil și pentru studenții străini care invată în Danemarca. Avem un sistem de invatamant generos, care doreste ca oamenii sa isi definitiveze studiile.

C.C. & F. S. : Există un procent de abandon scolar sau de tineri care refuză orice fel de educație?

H.E. S. J. : Nu cred că refuză cineva. Oamenii, după școala primară, sunt încurajați să meargă fie la liceu, fie la o școală profesională. Majoritatea cetatenilor primesc o formă de educație. Sigur, exista si cativa, foarte putini, care „scapa” sistemului, dar în esență, toată lumea primește educație.

C.C. & F. S. : Prin urmare, nu toată lumea merge la universitate?

H.E. S. J. : Nu, doar o minoritate merge la universitate. Majoritatea urmeaza alte forme de educație. De exemplu, în țara mea, pentru a fi profesor nu trebuie să mergi la universitate, decât dacă predai la liceu sau universitate. Profesorii din școlile primare urmeaza seminarii de specialitate sau cursuri profesionale. La fel si asistentele, care urmeaza cursuri de specialitate, nu neaparat universitare.

C.C. & F. S. : Asadar, există multe opțiuni disponibile si oportunități educaționale…

H.E. S. J. :Da, asa este… In plus avem consilieri educationali care îi ajută pe elevii care trebuie să decidă unde vor să meargă mai departe, sa aleaga optiunea care i se potriveste cel mai bine conform abilitatilor si talentului. Eu, când am fost in școala primara, doar o treime dintre elevi mergeau la liceu, restul își găseau locuri de muncă sau urmau invățământul profesional. În zilele noastre 80% dintre tineri merg la liceu și apoi continua la universitate sau aleg o ramura educationala mai practică.

C.C. & F. S. : Există proiecții în privinta numarului de specialisti, din fiecare profesie, de care societatea daneza are nevoie peste 5 sau 10 ani?

H.E. S. J. : Da. Nu la nivelul tuturor profesiilor, insa, practic, învățământul superior are limite de acces. De exemplu, dacă de exemplul, este nevoie de mai mulți medici, vor exista anumite cerinte, insa locurile disponibile vor fi mai usor de accesat pentru a completa necesarul. Daca este vorba despre profesii mai specializate, unde nu este nevoie de foarte multi specialisti, va trebui atins un nivel de pregatire foarte inalt pentru a accesa domeniul. Incercam sa mentinem un echilibru, desi nu este ușor, pentru ca nimeni nu poate prezice viitorul. Trebuie avute in vedere permanent cerintele viitoare din diverse domenii. In plus, sunt multi cei care spun că suntem semi-socialiști, daca încercam să planificăm totul din timp, desi nu putem planifica chiar totul. La final ceea ce conteaza este, in primul rand, optiunea elevului care ar trebui să decidă, el însuși, ce anume doreste să studieze.

C.C. & F. S. : Există stimulente pentru ca oamenii să rămână în țară, după ce isi completează educația?

H.E. S. J. : Nu avem o asemenea regulă conform căreia trebuie să iti folosesti educația dobandita, pentru o vreme, în țară. Stiu că acest lucru se întâmplă în alte câteva țări unde trebuie sa lucrezi în jur de 5 ani după terminarea studiilor. Noi nu avem o asemenea regula, dar ar putea fi o idee buna în special pentru medici, de exemplu.

C.C. & F. S. : Devine o problemă și în Danemarca, plecarea oamenilor?

H.E. S. J. : Da, in special a medicilor. Ai nostri pleaca, dar sunt inlocuiti de ai vostri. Avem mulți medici din Europa de Est și din multe alte țări. Desigur, aceasta reprezinta, întotdeauna, o provocare și nu este deloc bine ca România să piardă medici, pentru că sunt foarte buni. In Romania, nu medicii sunt problema, ci structura sistemului. Repet, medicii români sunt foarte bine pregătiți.

C.C. & F. S. : Cum ați vedea un sistem pe care guvernul român l-ar putea implementa pentru a stimula oamenii să rămână în țară, pentru că o mare parte a forței de muncă pleacă iar acest lucru, in mod evident, nu este bun pentru economia noastră?

H.E. S. J. : Cred că aici este o combinație de mai multe lucruri. Nu știi exact care sunt motivele care-i determina pe oameni sa plece. Cred că, in primul rand, ar trebui sa existe speranța că există un viitor. Dacă locuiesti într-un sat fara apa curenta, fara canalizare si fara curent electric sau internet, evident ca vei pleca. Dacă te afli într-o situație frustrantă, din alte motive, de asemenea vei alege sa pleci. Deci, pot fi diverse motive. Poti, de asemenea, sa spui ca „dacă vom scăpa de corupție, vor rămâne mai mulți oameni” sau „dacă vom deveni mai ecologici, oamenii vor rămâne”… Cine știe? Noi vorbim cu multi oameni care vor să plece și le spunem „Uite, poți merge în Danemarca, dar îți vor lipsi papanasii sau îți va fi dor de altceva, de aici din Romania”. La un moment dat, este posibil ca unii sa spuna: „Oh, daca nu aveti papanasi, rămân aici.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here