Soren Jensen: „Mentalitatea trebuie schimbata, aici, în România. Banii pot veni de la Bruxelles, tehnologia poate veni din Danemarca, dar mentalitatea trebuie să vină din România.”
Săptămâna trecută, Excelenţa Sa domnul Soren Jensen, ambasadorul Regatului Danemarcei în România, a avut amabilitatea să ne ofere un amplu interviu în care am atins mai multe teme de stringentă actualitate: tranziţia verde, digitalizarea, sistemul de sănătate, sistemul de educaţie, agricultura, turismul şi fenomenul imigraţiei, toate dezbătute în contextul crizei coronavirus şi al crizei economice iminente pe care tot mai mulţi specialişti în economie o prognozează în viitorul apropiat. Am încercat să obţinem de la domnul ambasador Soren Jensen cât mai multe informaţii pentru a avea o imagine limpede a Danemarcei, văzută din România dar şi a României văzută din Danemarca.
Deosebit de interesantă, viziunea domnului ambasador conţine atât observaţii pertinente asupra a ceea ce, România are şi ar putea să îmbunătăţească, în viitor cât şi sugestii concrete de cooperare pe mai multe planuri.
C.C. & F. S. : În primul rând, vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Pentru inceput, dorim sa abordam un subiect foarte fierbinte, ca să spunem așa… Tranzitia verde. Ce soluții a gasit si a implementat, Danemarca, in acest sens?
H.E. S. J. : Ei bine, dacă îmi permiteți, mă voi întoarce puțin în timp, pentru că fundamentul succesului nostru in tranzitia verde are legătură cu istoria noastră. În 1973, când criza petrolului a lovit Europa Occidentală, Danemarca era 100% dependentă de petrolul din Orientul Mijlociu. Atunci am fost loviți in proporţie de 100% de boicotul statelor arabe. În aceste conditii, societatea daneză s-a adaptat situației și a început să-și dezvolte propriile resurse, orientându-se către Marea Nordului, dar și să apeleze încet-încet la soluţii din ce în ce mai verzi. A existat o colaborare între Guvern – care oferit reglementările necesare, dar şi finanțarea pentru cercetare; mediul privat – care a dezvoltat practic întreaga industrie a turbinelor eoliene, una dintre cele mai puternice din Danemarca și institutele de cercetare – care au fost implicate şi ele în acest proces. Asadar, a existat o cooperare trilaterală, la care s-a adăugat o mulţime de ONG-uri, care au pus presiune asupra guvernului și au participat la o parte dintre lucrările de dezvoltare a acestor tehnologii. Prin urmare, în ultimii 30-40 de ani, am avut o cooperare foarte strânsă între diverse sectoare ale societății pentru dezvoltarea acestor noi instrumente. Guvernul, la rândul său, și-a impus obiective înalte pentru ca ţara sa devina tot mai ecologică. În ceea ce priveşte ultimele evoluţii în materie, am fost întotdeauna părți active ale negocierilor climatice, în ceea ce priveşte protocolul de la Kyoto si alte protocoale. În anul 2009, de exemplu, Copenhaga a găzduit COP 15. Nu a fost o reuşită, însă Acordul de la Paris a fost şi, de atunci, Danemarca a promovat această agendă, inclusiv în cadrul Uniunii Europene. Astăzi, avem acordul UE de reducere a emisiilor de carbon cu 55% până în anul 2030, pentru ca în 2050 sa avem zero emisii. Ţinta de reducere a emisiilor a fost stabilita de guvernul danez la 70% pentru anul 2030 și, desigur, zero în 2050. Prin urmare, încercăm să stabilim obiective cât mai înalte. Pe lângă eforturile naționale, dispunem de o diplomaţie climatică foarte activă. Există acorduri bilaterale incheiate cu 15 state cheie din întreaga lume, printre care Statele Unite, Brazilia, Indonezia, Turcia, India sau China, care vizează eforturile climatice şi unde tehnologia daneză este folosită şi ajută în lupta pentru adaptarea la schimbările climatice. Așadar, suntem activi, atât la nivel național, cât și internațional.
C.C. & F. S. : Am înțeles eforturile pe care le depuneti dar, din punct de vedere economic, toate aceste lucruri înseamnă investiții financiare uriaşe…
H.E. S. J. : Ei bine, cred că multe dintre tehnologii au fost, inițial, destul de scumpe, desigur. Însă astăzi este mai ieftin să produci energie eoliană decât să obţii energie din combustibili fosili. Dezvoltarea tehnologică, producția de serie a turbinelor eoliene, tot mai mari și mai eficiente, a făcut ca energia electrică sa fie mai ieftina. Vântul este prezent peste tot, inclusiv in România. Am trecut pe lângă parcul eolian de la Cernavodă. Este cel mai mare din Europa, iar România prezintă un potențial eolian deosebit, nu numai pe coasta Mării Negre, ci și în munți. Desigur, investiții trebuie făcute, dar, la acest moment, România dispune de mai mulţi bani din partea Uniunii Europene decât în întreaga sa istorie. România nu a avut acces niciodată la atâtea fonduri de la Uniunea Europeană, aşa cum va avea prin PNRR. De asemenea, dispune de multe alte fonduri de adaptare ecologică care sunt, de fapt, menite să ajute la dezvoltarea zonelor economice afectate de schimbările climatice. Spre exemplu, zonele care sunt încă dependente de cărbune. Pentru acestea există stimulente investiționale pentru a fi gasite forme alternative de energie si pentru a ajuta oamenii să obțină alte locuri de muncă. Cred că aceasta este o oportunitate istorică, unică, pentru a acționa, altfel vom resimţi tot mai puternic efectele schimbărilor climatice, care afectează și România: secetă, inundații, schimbări bruşte de temperatura. Spun că este o oportunitate istorică, pentru că, repet, nu fost niciodată atât de mulți bani disponibili pentru acest proces. Tehnologia există, deoarece țări precum Danemarca au dezvoltat-o si acum este disponibilă. Astazi, România poate să achizitioneze turbine eoliene care sunt mult mai eficiente decât cele pe care le-am construit, noi, acum 20 de ani, la preţuri mult mai rezonabile. De fapt, proiectele de parcuri eoliene din România, astăzi, sunt mult mai viabile, din punct de vedere comercial. Nici măcar nu au nevoie de finanțare publică, acestea putând fi realizate integral de mediul economic privat, pe baza criteriilor comerciale.
C.C. & F. S. : Credeţi că Romania abordeaza într-un mod corespunzător, această oportunitate istorica de finanțare din partea UE, în aceasta directie?
H.E. S. J. : În primul rând, cred ca România nu reprezintă o problemă în Europa când vine vorba despre această problemă, pentru că România dispune deja de un mix energetic destul de verde. România are multă energie hidroelectrică – până la 1/3 sau ceva de genul – iar acest lucru este unul foarte bun. În plus, exista multe panouri solare si turbine eoliene. Imaginea de ansamblu nu este deloc rea. Desigur, trebuie să reduceți amprenta de carbon din cărbune, dar și din multe alte lucruri care au legătură cu modul în care este folosita energia. De exemplu, prin creșterea eficienței energetice a clădirilor, de unde provin, de fapt, majoritatea emisiilor de carbon, puteți economisi multă energie. Făcând mai eficiente, din punct de vedere energetic, clădirile publice, se va reduce la jumătate consumul. Avem câteva exemple de investiții în clădiri publice, cum ar fi spitalele, unde aţi putea economisi 50% din costul energiei, izolându-le cu vată bazaltică, nu cu polistiren, instalând pompe de apă eficiente, corpuri de iluminat economice şi izolând ferestrele. Astfel s-ar putea economisi 50% din energie, iar amprenta de carbon s-ar putea reduce tot cu 50%. De obicei, după aceste investitii, în unele clădiri, consumul de apă scade până la 75%. Deci, este uimitor ce se poate face prin creşterea eficienţei energetice. Dacă acest lucru se intampla la un număr suficient de clădiri publice, școli, birouri, spitale, dar și locuinte private, bineinteles, veti avea deja o reducere substanțială a emisiilor de carbon. Următorul pas se referă la parcul auto, desigur. Văd că Romania începe, încet, să producă si automobile electrice, ceea ce reprezintă o cale către un viitor mai verde. Al treilea pas se refera la noile tehnologii, pentru că trebuie să găsim modalitatea de a ne alimenta automobilele, avioanele sau navele cu combustibili din care nu rezultă emisii de carbon. O soluţie posibilă este hidrogenul, pe care va trebui să-l producem, să-l transportăm şi să-l stocăm în aşa fel încât să poată fi folosit în calitate de combustibil. Acesta este una dintre potențialele modalităţi de viitor de a produce energie durabilă. Este nevoie de energie pentru a produce hidrogen, pentru a transforma apa, practic, catalizand-o în hidrogen. Este, categoric, posibil, iar Danemarca intenționează să realizeze acest lucru folosind energia eoliana. Intentionam sa construim, in viitor, două mari insule producatoare de energie eoliana, una în Marea Nordului si alta în Marea Baltică. Aveți parcuri eoliene și ati putea construi o insulă artificială, care ar putea folosi energia eoliană produsa pentru a obtine hidrogen, așa-numita soluție „power to x”. Noi credem ca acesta este viitorul, pentru crearea unui sector durabil, nu numai pentru energie electrică, ci și pentru alimentare mașinilor sau avioanelor noastre, în viitor, iar România poate face parte din această aventură, pentru că ati putea avea același tip de ferme eoliene în Marea Neagră.
C.C. & F. S. : Trebuie să fim mai motivați, în acest sens.
H.E. S. J. : Clar, Danemarca a fost motivată de ONG-uri, de interesul manifestat de public. In România, nu se poate da vina pe politicieni pentru că nu au acordat atenţie acestor probleme, atat timp cat cetatenii nu manifestă interes faţă de aceste subiecte. Spre exemplu, pagina de Facebook a Ambasadei are aproximativ 20.000 de urmăritori. Dacă postăm o imagine sau un articol despre energia verde, nu vor fi întâmpinate cu prea mult entuziasm, dar, dacă postăm o pisica dragalasa, vom obține mult mai multe like-uri. Acest lucru nu se întâmplă doar în România, dar ceea ce vreau să spun este că, aici, interesul este poate nu la fel de puternic ca in Danemarca, pentru ca există alte probleme. Cred că tinerii, în special, incep sa devina din ce în ce mai interesați. Sincer, Bucureștiul este un oraș minunat, dar este foarte poluat. Pentru mine, primul impact a fost teribil, pentru că, pur și simplu, am simţit poluarea în plămâni. Există atât de multe lucruri care pot fi făcute pentru ca mediul sa fie mai curat și mai eficient din punct de vedere energetic. Repet, tehnologia există. Trebuie doar folosită. Şi trebuie să se ajungă la un consens asupra lucrurilor. Nu intotdeauna mediul politic reuşeşte să facă acest lucru sau să realizeze investițiile necesare pe termen lung, insa încet, incet, cred că se va ajunge şi acolo.
C.C. & F. S. : De asemenea, cred că mulți oameni nu sunt la fel de interesați de tranzitia verde pentru că nu au fost învățați cu adevărat despre asta, în școli… Nu au existat prea multe campanii publice care sa promoveze acest lucru. Prin urmare, cred că ar trebui, inainte de orice, sa pornim campanii de conștientizare în școli, la televiziuni si radio, pentru ca nimic nu se poate face fără sprijin public.
H.E. S. J. : În multe situaţii, în Danemarca, lucrurile s-au întâmplat invers. Propunerile au venit de jos în sus, la cererea publicului. La ultimele alegeri, votul tinerilor s-a concentrat foarte mult pe problemele climatice, cerând rezultate imediate si solicitând planuri serioase. Iar Guvernul s-a angajat, prin lege, să respecte obiectivele climatice asumate, devenind, astfel, răspunzator pentru rezultatele obtinute.
C.C. & F. S. : Noi avem intr-adevar o problema de comunicare, deoarece multe dintre proiecte se pierd în tranziție, așa că, pentru a începe de jos în sus, oamenii ar trebui să fie conștienți de ceea ce se întâmplă.
H.E. S. J. : Din acest motiv noi am încercat să fim activi pe social media. Incercăm să spunem povestea noastră publicului, inclusiv presei românești, astfel încât oamenii să vadă că nu este vorba despre hocus-pocus. Nu există cineva care vrea să „închidă minele de cărbune, iar oamenii sa devina șomeri”. Da, este de dorit ca minele de cărbune să fie închise pentru că exploatarea cărbunelui este un lucru nociv, inclusiv pentru cei care lucrează în mine. Nu poate fi plăcut să sapi după cărbune și să inhalezi tot praful acela. Ideal ar fi să îi scoatem din mine şi să le oferim un loc de muncă diferit, unde ar putea să construiască turbine eoliene sau să izoleze clădiri şi, astfel, să le sporească eficienţa energetică. Aşadar trebuie avute în vedere aspectele pozitive. Există tendința ca oamenii sa spuna „dar acest lucru nu costa foarte mult”? Da, dar uite, această investiție poate sa mearga la export. Exportam turbinele eoliene, exportam noile tehnologii si câștigăm bani.
C.C. & F. S. : In cât timp a ajuns Danemarca in acest punct?
H.E. S. J. : Ei bine, așa cum am spus, totul a început practic în 1973, insa adevărata revoluție verde s-a simtit in ultimii 25 de ani. Noi insa nu am avut niciun model la momentul respectiv – pentru dumneavoastra, tehnologia este acum, aici. Nu trebuie să dezvoltati nimic. O puteți implementa de mâine, dacă doriți si mă refer, in primul rand, la izolarea clădirilor. De exemplu, compania care produce vata bazaltica – un material izolator, dezvoltat din piatra, care prezinta avantaje net superioare polistirenului, fiind ignifug – este o companie daneza, a carei fabrica de productie se afla la Ploiesti – o fabrica in care s-au investit peste 100 de milioane de Euro, inaugurata anul trecut si care produce astfel de materiale aici, pe plan local. Daca veti folosi aceste materiale pentru izolarea clădirilor veti economisi in jur de 20-30% din energie. Ulterior, daca veti face si alte lucrari la interior, veti obtine, la final, o economie de până la 50%. Este ușor si exista suficienti bani. Nu este basm, chiar daca vin din tara lui HansChristian Andersen. Este realitate!
C.C. & F. S. : Va trebui, in primul rand, să schimbam mentalitatea oamenilor…
H.E. S. J. : Da, trebuie să vedeți posibilitățile, deoarece, oamenii, asa cum afirmati, vor spune ca aceste lucruri costa mult. Da, costa, dar, acum, aveți bani. Exista alternativa la a continua sa inhalam praf de carbune…
C.C. & F. S. : In Romania, oamenii sunt foarte rezistenți la schimbare, mai ales in acest domeniu in care, de generatii s-a exploatat carbunele. Majoritatea provin din familii de mineri, prin urmare există si o puternica rezistență culturală… Oamenii se tem de schimbarea locului de muncă și au indoieli cu privire la capacitatea pe care o au de a dobandi noi abilități. Acest lucru ar trebui să se schimbe pentru a putea ieși din această mentalitate.
H.E. S. J. : In Danemarca, am avut în anii ’70, o industrie textilă foarte puternica, cu tradiție îndelungată, de care am fost foarte mândri. In anii ’80 toata capacitatea de productie s-a mutat în China, Vietnam, India si Sri Lanka, iar lucratorii din industrie de la momentul respectiv si-au pierdut locurile de muncă. Astăzi, in Danemarca sunt mai mulți oameni care lucrează în industria textilă, decat erau în anii ’70, dar acestia nu mai cos hainele, ci le creaza si le marketeaza. In Danemarca, astfel, se comercializeaza mult mai multe productii textile acum decat în anii ’70. A fost foarte dificila schimbarea, dar am reusit prin cursuri de recalificare, care au fost organizate in parteneriat public-privat, printr-o stransa colaborare între Guvern, sindicate și patronat. Fiecare dintre aceste trei componente a fost direct interesata. Guvernul, ca să recalifice oamenii pentru ca acestia sa obțina noi locuri de munca; sindicatele, pentru ca, in mod evident, doresc ca membrii lor sa aiba locuri de munca, iar patronatele, pentru ca au nevoie de forță de muncă. Cred că și asta face parte din povestea noastră de succes, faptul că avem o piață a muncii colaborativă. Desigur, exista lupte pentru salarii, greve și așa mai departe, dar, în esență, toate acordurile pe piața muncii daneze nu sunt încheiate de guvern. De exemplu, noi nu avem un salariu minim, deoarece acordul este convenit între cele două părți, angajator și sindicat. In sectorul public, cele doua parti sunt: statul și sindicatul. Desigur, există un nivel minim agreat, dar acesta nu este stabilit prin lege, ci de comun acord. Nu este întotdeauna ușor și desigur, pot aparea probleme, dar lucrurile așa funcționează. Interesul comun este de a educa oamenii, continuu. Stiu, este un sistem dificil… Spre exemplu, anul trecut, din păcate, din cauza crizei COVID-19, un mare sector de la noi a fost închis, industria cresterii nurcilor. Aproximativ 15 milioane de nurci au fost sacrificate, pentru că oamenii s-au temut ca acestea sa nu produca mutatii, virusului. Aceasta industrie a fost, practic, închisă din motive sanitare. Acum se iau măsuri pentru recalificarea oamenilor si pentru găsirea altor căi economice pentru a le oferi alte locuri de munca.
C.C. & F. S. : Cu toate greutatile pe care le-a intampinat, totusi, Danemarcei i-a fost mai usor pentru ca a fost tot timpul o țară liberă. România a fost un sistem închis, până la sfarsitul anului 1989…
H.E. S. J. : Spuneti că românilor nu le place schimbarea, dar Romania a avut parte de o schimbare majora. Ati trecut de la sistemul totalitar al lui Ceaușescu la democrație, ceea ce reprezinta o schimbare mult mai mare decât oricare dintre cele care s-au petrecut vreodata in Danemarca. In acelasi mod ar trebui sa ganditi si acum. Aveți nevoie de o nouă schimbare de la un sistem economic, care folosește modalități tradiționale de producție, în special de energie, la unul modern. Asta nu înseamnă că nu veti putea folosi combustibili fosili sau energie nucleară, in perioada de tranziție. Chiar si aici, există opinii diferite… Guvernul danez nu agreaza energia nucleară, desi sunt multe voci care susțin că aceasta este, de fapt, cea mai ecologică. Noi credem ca energia nucleara presupune alte pericole, chiar daca nu produce emisii de carbon. Prin urmare, România are o mulțime de soluții.
C.C. & F. S. : Intr-adevar, România a trecut prin schimbări foarte mari dar, la nivel psihologic, s-a pastrat o anumită mentalitate din perioada Ceaușescu mai ales in randul generatiior varstnice care o poarta ca pe o traumă post-comunistă… De cele mai multe ori, aceasta mentalitate funcționează împotriva lor. Sperantele noastre se indreapta spre generatia tanara care poate aduce schimbarea.
H.E. S. J. : Nu spun că este ușor, dar dacă nimeni nu îți spune că este posibil, nici mentalitatea nu se va schimba. Dificultățile nu constau in tehnologie sau bani. Dificultățile reale sunt la nivelul mentalitatii, pe care nu o poți schimba de la Bruxelles sau Copenhaga. Mentalitatea trebuie schimbata, aici, în România. Banii pot veni de la Bruxelles, tehnologia poate veni din Danemarca, dar mentalitatea trebuie să vină din România.
