Inteligența artificială a intrat deja în educația din România, însă nu printr-o strategie coerentă a sistemului, ci mai ales prin inițiative individuale. Elevii folosesc instrumente AI pentru teme, pregătirea examenelor și învățarea limbilor străine, de cele mai multe ori în afara cadrului școlar formal.
Profesorii recurg la aceleași tehnologii în principal pentru a economisi timp. Planificarea lecțiilor, elaborarea evaluărilor, formularea feedbackului și pregătirea sarcinilor administrative se numără printre utilizările curente ale inteligenței artificiale.
La nivelul conducerii școlilor, tehnologia este folosită inclusiv pentru monitorizarea absenteismului și identificarea elevilor aflați în risc de abandon școlar. Utilizările diferă însă de la o instituție la alta, iar accesul la instrumente și competențele necesare nu sunt distribuite uniform.
Tehnologia a ajuns în școli înaintea regulilor
Radiografia prezentată într-un raport publicat astăzi evidențiază o diferență tot mai clară între ritmul în care elevii și profesorii adoptă inteligența artificială și capacitatea statului de a crea un cadru pentru folosirea ei în educație.
În lipsa unei abordări unitare, elevii își construiesc propriile metode de lucru, iar profesorii aleg soluții punctuale, în funcție de nevoile de la clasă și de timpul disponibil. Pentru unii, AI devine un instrument de sprijin în pregătirea materialelor și în evaluare. Pentru alții, rămâne o tehnologie utilizată în afara școlii, fără legătură directă cu procesul educațional.
Raportul descrie astfel un sistem în care inteligența artificială este deja prezentă, dar nu este încă integrată într-o viziune comună. Elevii o folosesc pentru a învăța, cadrele didactice pentru a-și reduce volumul de muncă, iar conducerile școlilor pentru a urmări indicatori care pot semnala probleme educaționale și sociale.
Beneficii rapide, dar și un decalaj instituțional
Utilizarea AI poate reduce timpul alocat unor activități repetitive și poate oferi profesorilor instrumente suplimentare pentru pregătirea cursurilor sau pentru formularea feedbackului. Pentru elevi, accesul la astfel de tehnologii poate însemna sprijin la teme, pregătire individuală și posibilitatea de a exersa într-un ritm propriu.
Problema semnalată de raport este că aceste beneficii apar înainte ca sistemul educațional să fi stabilit în mod clar cum trebuie folosite instrumentele, ce rol au profesorii și ce limite ar trebui respectate. Diferența dintre utilizarea informală a tehnologiei și integrarea ei în școală rămâne semnificativă.
În forma actuală, inteligența artificială nu este rezultatul unei transformări coordonate a educației românești, ci al unor practici care s-au răspândit de jos în sus. Elevii și profesorii au început deja să folosească tehnologia, în timp ce instituțiile publice încearcă să recupereze întârzierea.
