“Încurajez antreprenorii români să acceseze fonduri europene.” Interviu cu dl Bogdan Hossu – General Manager al Wise Finance Solutions

0
1742
General Manager al Wise Finance Solutions

Trăim vremuri tulburi din punct de vedere social, politic şi economic. Uniunea Europeană pare să se clatine, mai mult ca niciodată, arătându-şi vulnerabilităţile de care tot mai multe curente naţionaliste şi anti-globalizare încearcă să profite. Nesiguranţa zilei de mâine radicalizează populaţiile care par a nu mai fi dispuse să-şi urmeze conducătorii în orice condiţii. Intrată în urmă cu 10 ani în Uniunea Europeană, România îşi găseşte cu greu drumul şi nu reuşeşte să fructifice la maxim oportunitatea pe care i-o oferă accesarea fondurilor europene, probabil cea mai facilă posibilitate de dezvoltare.

Ne aflăm la începutul noului program de accesare a Fondurilor Structurale şi de Investiţii, 2014-2020 şi încercăm să aflăm cât suntem de pregătiţi pentru a putea aduce cât mai mulţi bani europeni în economie. Pentru aceasta, i-am adresat dlui Bogdan Hossu, General Manager al Wise Finance Solutions, invitaţia de a purta o discuţie pe teme stringente, legate de posibilităţile de absorbţie ale fondurilor europene.

De ce Wise Finance Solutions? Pentru că este o firmă de consultanţă cu expertiză în accesarea de fonduri europene şi în obţinerea de finanţări, prin programele naţionale, cu o rată de succes de 100%.

F.S. Bună ziua, domnule Hossu. Înţeleg că sunteţi implicaţi în organizarea mai multor evenimente, la nivel internaţional, pentru promovarea României peste hotare, ca mediu propice investiţiilor, în încercarea de a atrage parteneri de calibru pentru economia românească. Cum reuşiţi să organizaţi aceste evenimente?

Este foarte greu şi costisitor, deopotrivă… Dacă am fi o multinaţională, cu siguranţă, ne-ar fi mult mai uşor. Aceste companii au birouri peste tot în lume şi din acest motiv le-ar fi mult mai uşor. Noi trebuie, în primul rând, să găsim parteneri locali cărora să le oferim, de la început, încrederea că toate lucrurile vor merge conform planului. Abia după aceea urmeaza organizarea propriu-zisă a evenimentelor, acolo unde se poate, împreună şi cu ambasada României. În general contactele, din partea ambasadei, nu sunt la nivelul la care ne dorim noi. Cu colaboratorii este altceva… Lucrurile merg ceva mai bine. Spre exemplu, în decembrie am avut evenimente organizate, în Japonia, la Tokyo şi Fukuoka. În urma acestor evenimente urmează sa primim două delegaţii economice, oficiale, în lunile februarie şi martie, anul acesta.

F.S. Care sunt obiectivele pe care le urmăriţi prin organizarea acestor evenimente?

B.H. În primul rând să promovăm România, complementar cu ceea ce face Agenţia de Investiţii Străine, prin programul” Invest Romania” şi în al doilea rând să ne facem şi noi treaba, adică să obţinem fonduri, ajutoare de stat sau fonduri europene, pentru clienţii noştri. În general pe investiţiile mari vorbim despre ajutoare de stat. Vă vorbeam despre cele două delegaţii din Japonia… Spre exemplu, prima doreşte să facă investiţii între 1 şi 10 milioane Euro, deci se califică pentru a accesa fonduri europene, cealaltă este interesată să facă investiţii de peste 25 de milioane de euro. Aici intră în discuţie ajutoarele de stat.

F.S. Cum ar putea o astfel de firmă, fără istoric, din afara spaţiului european, să obţină fonduri europene?

B.H.Vă dau un exemplu… Caz concret. Un japonez care are la el acasă o fermă de vaci, doreşte să se extindă în Europa. Noi i-am prezentat posibilităţile pe care le are de a accesa, până la 2 milioane de euro, fonduri europene, pentru o fermă de vaci, dacă vine la noi în ţară şi îşi înfiinţează o companie. Sau pentru un abator, poate accesa până la 2,5 milioane de euro…

F.S. Deci le prezentaţi posibilităţile pe care le au de a obţine bani europeni dacă îşi deschid o afacere în ţara noastră. Cum reuşiţi să îi convingeţi?

B.H. Întâi avem o prezentare generală despre ţara noastră, pentru a le explica, de ce în România, pentru că în orice altă ţară din Europa de Est poţi să îţi deschizi afaceri şi să accesezi fonduri. Apoi le vorbim, concret, despre modul în care pot obţine aceşti bani. Le arătăm programele pe care pot să acceseze, cât pot să acceseze şi paşii pe care trebuie să-i urmeze.

F.S. În aceste condiţii, programele prin care aceste companii pot accesa bani europeni sunt cele care acceptă start-up-uri.

B.H. Da, aşa este. Le prezentăm toate programele care acceptă start-up-uri.

F.S. Pe programul anterior, absorbţia fondurilor europene a fost foarte scăzută…

B.H. Aveţi dreptate, a fost foarte scăzută… A fost şi trecerea de la programul 2007-2013, care s-a extins până în 2015, la programul 2014-2020. Acum, majoritatea axelor s-au deschis în anul 2016 şi cu siguranţă că se vor deschide şi celelalte în 2017. În exerciţiul anterior, conform rapoartelor oficiale, media absorbţiei a fost undeva la 60-62%. Problema pe vechile fonduri a fost la autorităţile centrale şi locale care nu s-au înghesuit să acceseze fonduri. Dacă vă uitaţi, autorităţi publice versus companii private veţi vedea că privaţii s-au mişcat mult mai bine. Spre exemplu, pe agricultură, rată a fost de 89,7%. Extraordinar de bună. Deci, proiecte au existat dar probleme au fost pe zona de autorităţi publice, locale şi centrale, în primul rând pentru că, în general, ei nu au experţi în cadrul primăriilor. Noi, din acest motiv am evitat să lucrăm cu aceste autorităţi.

F.S. De ce nu apelează la serviciile unui consultant, aşa cum este Wise Finance Solutions? Dumneavoastră aţi avut cereri din partea unor autorităţi locale sau centrale?

B.H. Da, am avut mai multe cereri dar noi am refuzat din principiu, pentru că evităm să lucrăm cu statul. Discuţii au existat şi am încercat, pe cât posibil, să le oferim informaţii, să-i ajutăm măcar cu îndrumare în privinţa paşilor pe care trebuie să-i urmeze pentru a putea să obţină fondurile. Feedback-ul pe care noi l-am obţinut de la ei a fost, fie că este prea complicat, fie că au mai apelat la alţi consultanţi, cărora le-au plătit nişte bani dar nu i-au ajutat în niciun fel. Oarecum şi-au pierdut încrederea. Diferit se pune problema la primăriile mari care au departamente bine definite, spre exemplu, Primăria Oradea, care se află în topul accesărilor de fonduri europene. Din păcate sunt alţii care nu au accesat nimic. Aici, cu siguranţă şi Guvernul ar putea să lucreze mai mult.

F.S. Din câte ştiu, Wise Finance Solutions este pe piaţă de peste 8 ani. Înseamnă că aţi prins o perioadă consistentă pe vechiul program. Cum aţi fost primiţi în piaţă şi cum s-au mişcat lucrurile ulterior?

B.H. Primul proiect pe care l-am făcut a fost pentru noi. Aveam o firmă de software, care încă există… Am accesat nişte fonduri pentru a ne dota cu echipamente de ultimă generaţie. Aşa am pornit. Ulterior am întâlnit o companie pe care am ajutat-o să obţină o finanţare de 100.000 de euro. Am primit o recomandare şi am accesat un alt proiect de 200.000 de euro, apoi de 500.000… Din vorbă-n vorbă şi din recomandare în recomandare, am ajuns să avem acum proiecte şi de 150 -200 de milioane Euro. Ne-am selectat cu mare grijă proiectele. Nu am mers niciodată pe volum. Nu avem multe proiecte anuale, în medie cam 35. Facem o analiză foarte riguroasă înainte de a începe efectiv munca şi în proporţie de 80-90% refuzăm noi proiecte.

F.S. Mi-aţi anticipat următoarea întrebare… În documentare am văzut că aveţi o rată de succes de aproape 100%. Cărui fapt se datorează această rată impresionantă?

B.H. Acolo unde ştim exact că există premize de succes lucrăm cu beneficiarul, iar acolo unde avem îndoieli, facem gratuit o analiză cât mai obiectivă şi îi transmitem exact care sunt observaţiile noastre. Ne ferim să avem comentarii negative la adresa noastră pentru că, ştiţi foarte bine, o vorbă negativă se propagă mult mai repede în piaţă, mai ales dacă este vorba despre o comunitate de străini.

F.S. Dacă tot aţi adus vorba despre analiza preliminară, care sunt etapele pe care un aplicant trebuie sa le  parcurgă pentru accesarea unor fonduri europene?

B.H. În primul rând solicităm un set de documente necesare întocmirii acestei analize preliminare. Pasul următor, presupunând că rezultatul este unul pozitiv, ne adresăm clientului expunându-i punctul nostru de vedere şi punctajul obţinut. Mai departe, întocmim planul de afaceri, cererea de finanţare şi dacă se pune problema unor construcţii, avem nevoie şi de studiu de fezabilitate şi de proiectul tehnic. Solicităm dovada existenţei fondurilor în vederea cofinanţării, mai precis o scrisoare de confort de la bancă. Această dovadă, în funcţie de program, se face, fie la depunerea proiectului, fie la aprobarea lui. În trecut, au fost destule probleme cu aceste cofinanţări… Erau proiecte care se aprobau iar beneficiarul, fie venea şi spunea că nu a reuşit să facă rost de bani pentru cofinanţare, fie încerca să vândă proiectul. Acum s-a introdus această regulă,  a dovezii cofinanţării. Eu consider că este un lucru foarte bun.

F.S. Bun, dar aceasta nu stopează oarecum fluxul?

B.H. Ba da, dar dacă nu ai bani, nu se poate face nimic. Chiar zilele trecute vorbeam cu nişte tineri care doreau sa construiască o pensiune. Asta era una dintre problemele lor… Poţi merge la o bancă şi să obţii acea scrisoare. Presupunând că ai creditul aprobat, discuţi altfel… Dacă proiectul nu este aprobat, este ca şi cum nu ai avea nimic. Atunci pentru a obţine scrisoarea, fie vii cu cash colateral, fie ai nişte garanţii, nişte active. Ei bine, nu toată lumea le are şi de aici, da, poate să fie o problemă care se poate transforma într-un impediment în a accesa fonduri. Anumite bănci sunt ceva mai flexibile, din acest punct de vedere, dar suma necesară cofinanţării trebuie luată în calcul, până la momentul aprobării.

F.S. De aici, deduc că aceste fonduri europene se adresează tot celor cu bani. Adică, mai direct, banii sunt cei care aduc alţi bani.

B.H. Da, aşa este însă pe de altă parte, trebuie să fim optimişti şi pragmatici. Nu spune nimeni să te arunci, din prima, la o pensiune de 15 camere şi să ajungi la o cofinanţare de 15 – 20.000 de euro. Poţi să începi cu una de 5 camere şi să ai o cofinanţare de numai 5.000 -10.000 de euro, cu un procent de finanţare de 90%. Începi cu mai puţin şi creşti în timp.

F.S. Există totuşi o tendinţă… Oamenii se gândesc că dacă tot muncesc la un proiect trebuie să facă totul pentru a obţine cât mai mult.

B.H. Da, aşa este, dar cu cat te “arunci” la mai mult cu atât şi riscurile cresc. Acest lucru nu trebuie scăpat, niciun moment, din vedere. Trebuie, tot timpul, să te gândeşti la acoperirea cofinanţării. Există multe lucruri pe care oamenii nu le iau în calcul. Spre exemplu TVA-ul care nu este finantabil. Spre exemplu, dacă am un proiect de 1.000.000 de euro, am şi un TVA de 19% care va trebui finanţat. Da, ulterior nu vei plăti taxe la stat şi vei recupera aceşti bani, în doi-trei ani, dar va trebui să ai acei bani, astăzi. Aici trebuie spus că în situaţia în care fac o achiziţie intracomunitara nu trebuie să plătesc TVA dar dacă fac o achiziţie din România va trebui să plătesc, conform legii. La fel, dacă apar probleme pe partea de implementare, în cazul în care vine vreun control care sesizează o neregulă şi decide o tăiere din finanţare, va trebui să fiu pregătit să o acopăr din resurse proprii. Aceasta ar putea reprezenta o mare problemă, mai ales dacă “m-am aruncat” la prea mult. Putem vorbi chiar despre faliment.

F.S. Am înţeles. Pentru siguranţă, este bine să se pornească de la un proiect mai mic, dar, dacă toate lucrurile merg conform planului, la cât timp poate să aplice, din nou, pentru dezvoltare?

B.H. Aici depinde de program. De principiu, după ce programul a fost implementat în întregime, se poate depune un nou proiect. Pe o firmă se pot accesa mai multe tipuri de programe. Pentru că am luat exemplul pensiunii, după ce, printr-un proiect, am terminat construcţia, pot să accesez un altul pentru formarea profesională a angajaţilor, dar dacă doresc extinderea construcţiei, aceasta nu pot să o fac decât după implementarea integrală a primului proiect.

F.S. Până unde merge asistenţa pe care o oferiţi dumeavoastră?

B.H. Serviciile oferite de noi pornesc de la evaluare, scriere proiect, depunere şi aprobare până la implementare unde ne îngrijim ca toate documentele să fie foarte bine întocmite. Este extrem de importantă această etapă pentru că au existat cazuri în care pe un proiect aprobat de, să zicem, 500.000 de euro s-au accesat numai 350.000 de euro pentru că documentaţia nu a fost conformă. După implementare, în funcţie de program, urmează o perioadă de 3 până la 5 ani de monitorizare. Noi mergem cu beneficiarul până la sfârşit, dacă doreşte, evident.

F.S. Este de reţinut acest lucru. Am întâlnit multe persoane care ar dori dar, ezită să acceseze fonduri europene pentru că se sperie de hăţişul birocratic.

B.H. Este birocraţie, adevărat, dar din acest motiv există prestatori de servicii specializate.

F.S. Care este cel mai bun an pe care l-aţi avut, din toate punctele de vedere?

B.H. Sincer, toţi anii au fost foarte buni. Cel mai bun an pe care-l vom avea, va fi anul acesta! (Râde) Cred totuşi că anii 2012 și 2013 au fost cei mai buni, din punct de vedere al numărului de clienţi. Ulterior numărul programelor a scăzut dar au fost multe implementări. Acum, pe noul program, afluenţa de clienţi revine.

F.S. Cum simţiţi piaţa? Se mişcă? Sunt cereri pe fonduri europene?

B.H. Da, se mişcă foarte bine. Pe partea de agricultură, pe toate programele cu o singură excepţie, s-au depus proiecte care acoperă în proporţie de 150% fondurile alocate. Şi pe partea de ajutoare de stat s-au depus proiecte a căror valoare însumată este de 2,5 ori mai mare decât bugetul alocat.

F.S. Ce părere aveţi despre noul sistem MySmis2014, de depunere electronică a cererilor?

B.H. Cu siguranţă, va uşura procedura, în momentul în care va fi funcţional în totalitate. Implementarea nu a fost una extraordinară dar eu cred că, cel mai târziu în vară, va fi extrem de util. Acum proiectele se depun online dar încă sunt mici probleme motiv pentru care, pe anumite programe, proiectele se depun pe suport de hârtie, fizic.

F.S. Care este viteza de aprobare a unui proiect?

B.H. Depinde de program. Media, din câte am observat noi, este între 4 şi 6 luni. În unele situaţii poate merge până la 8 luni. Vorbim din momentul depunerii proiectului până la aprobarea finală. După aceea beneficiarul începe investiţia. Există mecanisme de plată diferite, pentru care trebuie să opteze, trebuie să îşi aleagă furnizorii prin cerere de ofertă şi se merge mai departe în implementare.

F.S. S-au deschis toate axele?

B.H. Nu. Mai sunt cele pe formare profesională care nu s-au deschis încă.

F.S. Acesta este vechiul POSDRU, cu foarte multe probleme…

B.H. Da, au fost foarte multe probleme pe vechiul program. Acum se numeşte POCU. Urmează să se deschidă însă noi nu am lucrat pe această axă.

F.S. Am înţeles că nici POR nu s-a deschis în totalitate?

B.H. POR 2.1 a fost deschis în toamnă anului trecut şi acum pe 23 februarie s-a deschis POR 2.2. care oferă finanţări cuprinse între 200.000 şi 1.000.000 de euro. Pe POR 2.1 a fost pus la dispoziţie tot bugetul până în anul 2020 iar proiectele depuse acoperă în proporţie de 150% acest buget. Aceasta înseamnă că dacă proiectele depuse vor fi aprobate, absorbţia pe acest program va fi de 100%. La fel, pe POR 2.2, proiectele se depun cu începere din 23 februarie şi va fi pus la dispoziţie tot bugetul, până în anul 2020.

F.S. În aceste condiţii, microintreprinderile nu vor mai avea şanse să acceseze bani europeni, chiar dacă se încadrează din toate punctele de vedere?

B.H. Dacă este microintreprindere în mediul urban, este foarte probabil să mai acceseze nişte ajutoare de stat, bani de la Guvernul României care vor fi disponibili, dar pe fonduri europene, nu.

F.S. Acordaţi consiliere şi pentru accesarea de ajutoare de stat?

B.H. Da, bineînţeles. Aşteptăm să vedem noile ajutoare de stat care sunt în discuţie. Acestea au fost cu finanţare chiar de până la 100%. Mie mi se pare totuşi, prea mult. Atâta timp cât oferi 100% finanţare, beneficiarul nu este implicat cu nimic în afacere. Din acest motiv, foarte multe proiecte au eşuat. Din punctul meu de vedere, o finanţare optimă este în proporţie de 70% fonduri nerambursabile cu 30% fonduri proprii (cofinanţare).

F.S. Pe POR 2.2, până la ce proporţie va ajunge finanţarea nerambursabilă?

B.H. Până la 70%, bineînţeles, în funcţie de regiune.

F.S. Revenind la evenimentele pe care le organizaţi… Care este planul pe care îl aveţi în această direcţie, pentru anul 2017?

B.H. Anul acesta ne-am propus să organizăm 20 de evenimente în afara ţării, pe cel puţin 3 continente. Avem companii cu care purtăm discuţii de peste doi ani şi sperăm să le putem concretiza. Discutăm cu oameni interesaţi să investească în deschiderea unor noi facilităţi în Europa de Est unde costurile sunt mai mici. De fiecare dată când se întocmesc studii ne “batem” pe aceşti investitori cu Polonia, Ungaria, Cehia sau Bulgaria. Dacă ar fi să facem un check-list noi ar trebui să câştigăm de fiecare dată, pentru că stăm mai bine la foarte multe capitole însă infrastructura ne trage mult înapoi. Întrebarea constantă este “Când veţi avea o autostradă Bucureşti – Timişoara?”. Răspunsul este “2020” dar ştim cu toţii că este doar o promisiune ca multe altele. Depinde de cât de mult sunt dispuşi să ne creadă potențialii investitori.

F.S. În această privinţă dumneavoastră ştiţi foarte bine că noi avem o lungă tradiţie de “vrăjeală” pe care am tot servit-o investitorilor, ani la rând. Noi încă nu ne-am hotărât pe unde va trece această autostradă: Pe Valea Prahovei, Comarnic – Braşov sau pe Valea Oltului, Piteşti – Sibiu…

B.H. Este un lucru foarte rău şi continuă să ne aducă mari prejudicii pentru că sunt multe investiţii pe care le pierdem din acest motiv. Noi încercăm să le arătăm că România, ca ţara, este foarte deschisa. Este adevărat, nu suntem foarte bine priviţi din exterior, dar investitorii pe care i-am convins să vină în țara noastră, în scurt timp şi-au schimbat, radical, părerea. Odată ajunşi aici, văd că lucrurile stau cu totul altfel decât li s-a povestit. Spre exemplu, în Japonia, am fost întrebaţi cum mai stăm cu câinii vagabonzi. Vă daţi seama că japonezii încă nu au uitat incidentul mortal in care a fost implicat un conaţional şi continuă să ne perceapă prin prisma acestuia? Am fost şocat să primesc o astfel de întrebare. Eu, sincer, uitasem de incident. Avem mult, foarte mult de muncit în această direcţie. Mulţi aproape că nici nu ştiu unde ne aflăm pe hartă. În afară de Nadia, Hagi, Năstase, Ceauşescu şi Dracula, pe care îl asociază mai mult cu Transilvania decât cu România, mulţi străini nu ştiu mare lucru despre ţara noastră. Aici şi autorităţile ar trebui să se implice mult mai mult, să fie mult mai deschise faţă de investitorii străini.

F.S.Aveţi temeri vis-à-vis de destrămarea Uniunii Europene şi de posibila dispariţie a acestor fonduri europene?

B.H. Eu, de fel, sunt o persoană foarte optimistă. Cu siguranţă că dacă acest nedorit eveniment se va întâmpla, noi ne vom găsi locul în piaţă. Până la urmă serviciile noastre sunt de consultanţă financiară şi sunt aplicabile în multe circumstanţe. Suntem suficient de flexibili şi avem o mare capacitate de a ne adapta la realităţi, dar ar fi extrem de neplăcut şi aici mă refer la noi ca ţară, care până acum, cu aceste fonduri, am ieşit pe plus. Este adevărat că şi europenii au ieşit, deasemenea, pe plus… Suntem o piaţă foarte mare de desfacere… Este win – win iar ei au câştigat, cu siguranţă, mult mai mult.

F.S. Până la urmă, aceşti bani, aceste fonduri, sunt luate din “căciula mare”, europeană, trec pe la noi, sub această formă şi se întorc tot la ei. Este adevărat că în urma trecerii acestor bani prin România, noi rămânem cu nişte investiţii dar grosul tot la ei merge pentru că majoritatea furnizorilor, de orice, sunt străini.

B.H. Aşa este. Mă uitam, spre exemplu pe partea de sere… Sunt fonduri care pot fi accesate pentru investiţii în sere, limitate undeva la 1,5 – 2 milioane de euro, pentru a fi bani suficienţi pentru mai multe proiecte, spun ei. Am fost de curând în Olanda cu ocazia unor evenimente organizate acolo şi am avut ocazia să vorbesc cu mai mulţi producători şi cu reprezentanţi ai Institutului de Cercetare şi Dezvoltare. Ei bine, o seră ca să fie profitabilă, pleacă de la minim 10 hectare. 10 ha de seră costă în medie 10 milioane de euro. Dacă ei mă limitează, prin fonduri, să fac investiţii mici, automat, pe termen lung, nu voi putea să mă bat, niciodată, cu alţi investitori, din ţări care dispun de facilităţi foarte mari de producţie. Acolo sunt sere de 40-50 de ha. Suma investitorilor de aici se bate cu suma investitorilor de acolo. Nu vom putea niciodată să le facem faţă. Ajutoarele există, de acord, dar vom putea face ceva doar pentru noi, să ne crească veniturile, să avem un trai mai decent, dar într-o piaţă globală noi nu vom însemna nimic. Eu pledez cu totul pentru Uniunea Europeană dar cred că ar trebui să fim puţin mai naţionalişti în cadrul acesteia.

F.S. Aveţi în acest moment vreun investitor major pentru România?

B.H. Da avem un mare investitor care va crea 1.000 de noi locuri de muncă, la Brăila.

F.S. Puteţi să ne spuneţi, în ce domeniu?

B.H. Cablaje auto. Majoritatea investitorilor cu care discutăm sunt din domeniul auto. Sunt interesaţi să deschidă capacităţi de producţie în domeniul auto. Mai avem pe zona de agricultură, turism si cea medicală.

F.S. Apropo de domeniul auto, se aude că din cauza Brexit-ului, mai mulţi producători auto, japonezi, în special, ar intenţiona să-şi relocheze capacităţile de producţie din UK în alte zone, în interiorul Uniunii Europene pentru a nu pierde facilităţile pe care le au.

B.H. Nu ştiu exact cum va fi, Am discutat cu diverşi CEO de mari companii şi există, în acest moment, multe incertitudini. Cu siguranţă că dacă acest lucru se va întâmpla, din perspectiva investiţiilor, noi vom avea de câştigat. Pe termen scurt, cu siguranţă. Pe termen lung, nimeni nu poate face o estimare.

F.S. Aici mi se pare că ar fi nişte posibilităţi care ar trebui exploatate dar, încă odată, probabil că ne vom lovi de aceiaşi problemă a infrastructurii.

B.H. Aici este un minus. Din acest motiv majoritatea investitorilor s-au dus în partea de vest a ţării, din acest motiv acolo nu mai există şomaj şi toată lumea se bate pe angajaţi iar salariile au crescut foarte mult, pentru că există apropiere de Vest. Noi încercăm să le sugerăm investitorilor să coboare mai spre centrul ţării şi în Sud. Şi Estul este o bună oportunitate dar numai în condiţiile în care costurile logistice nu reprezintă o problemă pentru ei.

F.S. Care sunt zonele în care investiţiile şi accesarea fondurilor europene merg mai greu?

B.H. Pot să vă spun că zonă de Vest este mai bogată decât alte zone, de aici şi procentajul mai scăzut de finanţare pe anumite programe. În Zona de Est şi Nord-Est ar trebui să se investească mai mult, numai că acolo este o problemă şi mai mare de infrastructură. Drumul între Suceava şi Timişoara durează 10 ore. Nu ai cum să te aştepţi, să vină cineva acolo. Am reuşit să ducem în zonă un service-center american, care a creat peste 400 de locuri de muncă dar este în regulă pentru ei pentru că este vorba doar de telefoane şi infrastructură IT. Nu produc nimic, deci nu au produse de transportat.

F.S. Spuneaţi că sunt investitori străini interesaţi să investească în turism…

B.H. Da, în domeniul hotelier. Există lanţurile hoteliere mari care au anunţat de câţiva ani că intenţionează să îşi extindă reţelele în România, mergând, ca de obicei, în colaborare cu investitorii. Adică ei vin cu nume iar investitorii cu banii. Avem investiţii în Braşov, Oradea, Cluj, Sibiu, Bucureşti şi alte oraşe mari.

F.S. Deci tot în oraşele mari, cunoscute… Cu mulţi ani în urmă, am mers dinspre Alba Iulia către Oradea, traversând Munţii Apuseni, prin Zlatna, Abrud… Am întâlnit peisaje superbe şi multe pârtii naturale, absolut senzaţionale. Locuri în care natura poate fi fructificată cu minime investiţii. Este foarte greu de înţeles de ce nu se face şi acolo ceva.

B.H. Asta este o altă problemă. Pe turism s-au făcut investiţii disparate. Ar trebui să existe o investiţie mare, într-o singură localitate unde să poţi sta o săptămână având la dispoziţie 15-20 de pârtii. La Predeal  faci pârtia în 5-7 minute şi apoi stai la coadă ca să urci, peste o oră. Este absurd. Din păcate vorbim iar despre infrastructură, care este foarte scumpă. Am fost implicaţi într-un astfel de proiect şi vă pot spune că o telecabină costă în jur de 25 de milioane de euro. La Vidra, s-a făcut o pârtie foarte frumoasă dar nu ai nimic… Nu ai infrastructură, nu ai hoteluri, nu ai parcări… dar pârtia este foarte frumoasă. Problema este cum ajungi, unde parchezi, unde te cazezi şi aşa mai departe. Dacă te-ai putea teleporta ar fi extraordinar!

F.S.Pe plan intern, care este planul de marketing pe care îl aveţi în vedere pentru anul 2017?

B.H.În ţară, avem în proiect un număr de 10 evenimente pe care le vom organiza şi în parteneriat cu diverse entităţi, însă targetul nostru este în afară. Pe plan intern, încercăm să ajutăm cât mai multe companii să obţină fonduri. Ajutăm şi companii mici, avem şi proiecte pe care le întocmim pro bono. Anul trecut am ajutat, pro bono, un ONG din Chitila, să obţină 500.000de euro pentru un centru de zi pentru copii cu dizabilităţi.

F.S.Un gând, acum la început de an?

B.H. Aşa cum v-am spus, eu sunt o persoană foarte optimistă şi sper ca acest an să fie unul excepţional pentru toată lumea. Nu în ultimul rând, încurajez antreprenorii români să acceseze fonduri europene.

F.S.Vă mulţumesc, domnule Hossu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here