În decursul anilor, ca urmare a creşterii atât a numărului de tranzacţii transfrontaliere, în cadrul Uniunii Europene, cât şi a celor la nivel naţional, atenţia statelor membre a fost îndreptată tot mai mult spre implementarea unor măsuri cât mai eficiente de combatere a fraudei şi a evaziunii fiscale, care au însoţit această creştere a comerţului

0
1756
tranzactii

Rapoartele anuale realizate la nivelul Uniunii Europene oferă o estimare a pierderilor suferite de bugetele naţionale, prin calcularea decalajului de încasare al TVA, ca diferenţă între valoarea TVA pe care bugetele de stat ar trebui să o colecteze şi cea pe care o colectează efectiv.

La nivelul României, cu toate că în anul 2014 decalajul de încasare al TVA era de 38% şi în scădere faţă de anul 2013, conform datelor statistice, România se situează, în continuare, pe primul loc între ţările cu cel mai mare astfel de decalaj.

Prin urmare, aceste date negative constituie o adevarată provocare pentru autorităţile fiscale în vederea implementării unor soluţii optime de reducere a evaziunii fiscale în zona TVA, care ar avea ca rezultat direct generarea de venituri suplimentare la bugetul de stat.

 Ca un răspuns la aceste provocări, în anul 2015 a fost introdus controversatul Formular 088, ca o metodă de diminuare a evaziunii fiscale, prin acordarea unei atenţii sporite condiţiilor care trebuiau îndeplinite de către persoanele impozabile la înregistrarea în scopuri de TVA.

Deşi introducerea Formularul 088 s-a dorit a fi o veritabilă pârghie de combatere a evaziunii fiscale, acest lucru a ridicat şi o serie de bariere în calea unor noi investiţii. Astfel, ulterior depunerii Formularului 088 şi ca urmare a analizei efectuate de autorităţile fiscale asupra formularului şi a documentelor anexate, în practică s-au ivit anumite situaţii care se abat de la conceptul de normalitate care ar trebuie să existe într-un mediu în care strategia de dezvoltare economică vizează, cu precădere, investiţiile şi crearea de locuri de muncă.

În acest context, facem referire, spre exemplu, la societăţile care, ulterior înregistrării la ORC, au optat pentru aplicarea regimului normal de taxă şi a căror structură a asociaţilor este alcătuită din persoane fizice/juridice nerezidente, cu activitate administrată de unul sau mai mulţi administratori, de asemenea nerezidenţi.

Practica a demonstrat că autorităţile fiscale prezintă o reticenţă în acordarea codului de TVA pentru societăţile cu administratori/asociaţi nerezidenţi, pentru că posibilitatea de tragere la răspundere, în situaţia unor eventuale neregularităţi constatate în urma unei inspecţii fiscale, este mai dificil de realizat.

Mai mult, reticenţa organelor fiscale în ceea ce priveşte societăţile cu administratori/asociaţi nerezidenţi s-a reflectat şi în anumite situaţii care au îngreunat procesul de obţinere a codului de TVA, cum sunt necesitatea legalizării şi apostilării declaraţiilor pe proprie răspundere ale administratorilor/asociaţilor nerezidenţi, în situaţia în care acestea provin din state cu care România nu are încheiată o convenţie bilaterală care prevede scutirea de supralegalizare sau de orice alte formalitate suplimentară.

Legislaţia nu prevede forma autentică pentru depunerea declaraţiilor pe proprie răspundere ale administratorilor şi/sau asociaţilor, forma înscrisului sub semnătură privată se încadrează în prevederile legale, fără a fi necesară legalizarea şi apostilarea documentelor. Cu toate acestea, în practică, astfel de declaraţii legalizate şi apostilate sunt deseori solicitate în vederea înregistrării în scopuri de TVA, fapt prin care se îngreunează considerabil procesul de obţinere a documentelor respective.

O altă măsură care a ridicat probleme a fost solicitarea documentelor care atestă veniturile realizate de administratori şi/sau asociaţi persoane fizice, având în vedere caracterul lor confidenţial. În acest sens, trebuie reţinut faptul că, până la depunerea dosarului de înregistrare la autorităţile fiscale, aceste informaţii intră în vizorul mai multor persoane terţe, care realizează demersurile necesare înregistrării în scopuri de TVA (de exemplu, împuterniciţii).

Cu toate că ulterior, în anul 2016,  s-a simplificat procedura completării Formularului 088, iar documentele ce atestă veniturile brute realizate de administratori/asociaţi persoane fizice nu mai trebuiau depuse, fiind suficientă completarea formularului prin încadrarea veniturilor realizate în anumite intervale prestabilite, în practică s-au înregistrat situaţii în care organele fiscale au solicitat, în continuare, astfel de documente.

În plus, printre situaţiile care au îngreunat eliberarea deciziei privind înregistrarea în scopuri de TVA se regăseşte şi solicitarea prezenţei personale a reprezentantului legal al persoanei impozabile la sediul organului fiscal.

În acest sens, în situaţia în care erau îndeplinite parţial criteriile de evaluare, reprezentatul legal al persoanei impozabile era invitat la sediul organului fiscal competent pentru a furniza informaţii suplimentare pentru a justifica intenţia şi capacitatea companiei respective de a desfăşura activităţi economice ce implică operaţiuni din sfera TVA. Astfel, s-a ajuns la situaţii în care s-a solicitat prezenţa personală a administratorului nerezident, iar deplasarea acestuia în vederea predării unor documente şi a furnizării unor informaţii suplimentare a presupus, printre altele, o serie de costuri suplimentare.

Cu toate acestea, prevederilor noului Ordin nr. 605/2017 privind criteriile pentru înregistrarea în scopuri de TVA, păstrează procedura emiterii unei invitaţii către reprezentantul legal, în situaţia în care persoana impozabilă este încadrată la risc mediu, ca urmare a îndeplinirii  parţiale a criteriilor de evaluare.

Formularul 088 a avut un impact important şi asupra persoanelor impozabile care au depăşit plafonul de scutire de TVA pentru întreprinderile mici şi pentru care înregistrarea în scopuri de TVA este obligatorie. S-au ivit, astfel, situaţii în care furnizorii au pierdut relaţii contractuale cu diverşi clienţi ca o consecinţă a refuzului autorităţilor fiscale de a elibera certificatul de înregistrare în scopuri de TVA, pe motivul nejustificării intenţiei şi capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, chiar dacă au depăşit plafonul de scutire de taxă impus de lege.

Prin urmare, cele prevăzute mai sus reprezintă o parte dintre situaţiile ivite în practică şi care nu ar mai trebui să existe odată cu introducerea noilor condiţii de înregistrare în scopuri de TVA.

Totuşi, posibilităţile concrete şi eficiente de colectare a TVA rămân, în continuare, de strictă necesitate. Prin urmare, noi măsuri de combatere a evaziunii fiscale se cer a fi implementate, măsuri care să permită o colectare eficientă a TVA.

În acest sens, ar trebui luate în considerare, spre exemplu, metode de transmitere în timp real a operaţiunilor efectuate de contribuabil către organul fiscal, ca acesta să poată acţiona în timp util pentru prevenirea eventualelor neregularităţi.

Astfel, OECD a recomandat implementarea programului Standard Audit File for Tax Purposes (SAF-T), un fişier standard de audit bazat pe înregistrări contabile. Programul SAF-T facilitează accesul la informaţiile relevante, iar implementarea acestuia de către autorităţile din România ar permite realizarea unor analize şi inspecţii fiscale mai eficiente.

Mai mult, efectele pozitive ale implementării programului SAF-T la nivelul unor ţări precum Franţa, Luxembourg sau Portugalia nu sunt de neglijat de către autorităţile fiscale române la stabilirea unor viitoare măsuri de combatere a fraudei şi evaziunii fiscale.

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here