În medie, pentru trainingul unui angajat, o companie din România alocă anual în jur de 400 de euro, bani care sunt pierduţi în cazul în care respectivul salariat decide să părăsească compania.
Aproximativ 13.000 de companii active pe plan local investesc anual sume importante pentru a-şi pregăti personalul din punct de vedere profesional. Oferă de la cursuri tehnice necesare desfăşurării activităţii la traininguri care îi ajută să lucreze în echipă sau să rezolve mai uşor probleme, până la experienţe noi prin rotirea pe alte poziţii în cadrul organizaţiei. În 2015, formarea profesională a angajaţilor din România a costat companiile peste 1,2 miliarde de lei, sumă în care a fost inclus şi costul forţei de muncă al celor care au participat la cursuri. Din totalul acestor cheltuieli, furnizarea cursurilor s-a ridicat la 36,4%, restul costurilor implicate fiind cu forţa de muncă aferentă participanţilor la curs.
În medie, costul formării profesionale continue per angajat s-a cifrat la 1.705 lei, o oră costând în medie 43,4 lei.
Calculul a fost efectuat de către Institutul Naţional de Statistică, potrivit căruia, cele 13.000 de întreprinderi care au oferit formare profesională angajaţilor reprezintă doar 26,7% dintre cele luate ca referinţă, numărul acestora fiind cu 2,6 puncte procentuale peste cel raportat în 2010. “În cazul celor 37.000 întreprinderi (73,3%) care nu au oferit nicio formă de pregătire angajaţilor, motivul invocat cel mai frecvent (de 83,5% din totalul întreprinderilor care nu au oferit FPC) a fost „nivelul actual de calificări, aptitudini şi competenţe ale angajaţilor a corespuns nevoilor unităţii“, specifică specialiştii INS.
Formarea profesională continuă oferită de întreprinderile din România, în cursul anului 2015, s-a axat mai mult pe instruirea personalului angajat prin intermediul altor forme decât clasicele cursuri (22,1%), cum ar fi pregătire ghidată, instruire sau experienţă practică la locul de muncă; rotirea personalului la locuri de muncă diferite, prin schimb de experienţă, detaşare temporară pentru specializare; instruire la conferinţe, prelegeri, seminarii; participare la cercuri; autoinstruire inclusiv prin mijloace electronice de învăţare.
În ceea ce priveşte cele aproximativ 10.700 de companii care au optat pentru cursuri, fie ele interne sau externe, acestea s-au orientat cu precădere spre dezvoltarea aptitudinilor şi competenţelor tehnice şi practice sau specifice locului de muncă (7.769 întreprinderi, dintre care 53,8% fiind întreprinderi mici), aptitudini de lucru în echipă (51,2% din numărul întreprinderilor) şi cele de soluţionarea problemelor (47,0% din numărul întreprinderilor, dintre care 58,1% fiind unitǎţi mici). “Orientarea spre aptitudinile tehnice, practice sau specifice locului de muncă a reprezentat o caracteristică în rândul tuturor claselor de mărime, dar în proporţii aproape egale în rândul întreprinderilor mari (75,6%) şi mijlocii (75,5%). Întreprinderile mici s-au orientat cu preponderenţă tot spre aceste aptitudini, într-o proporţie uşor mai scăzută (69,7%)”, se mai arată în ancheta INS.
Întreprinderile mari au manifestat interes şi pentru dezvoltarea aptitudinilor de lucru în echipă (52,8%), respectiv pentru cele de soluţionarea problemelor (43,3%).
În ceea ce priveşte timpul alocat de angajaţi cursurilor de pregătire, durata medie a fost de 39 ore pe participant. În producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat s-a înregistrat însă cea mai ridicată durată medie de participare la cursuri, de 62 ore/participant. La polul opus s-au situat hotelurile şi restaurantele cu o durată medie de 21 ore/participant (cu 18 ore/participant sub media pe ţară).
Pe activităţi economice, ponderi mai ridicate ale întreprinderilor care au oferit formare profesională (în total întreprinderi din fiecare activitate economică) au fost înregistrate în activităţile de: producţie şi furnizare de energie electricǎ şi termicǎ, gaze, apǎ caldǎ şi aer condiţionat (51,4%), tranzacţii imobiliare (48,6%), intermedieri financiare şi asigurǎri (44,8%), alte activităţi de servicii (41,6%) şi informaţii şi comunicaţii (41,2%). Cea mai scăzută pondere s-a regăsit în hoteluri şi restaurante (12,9%).
De asemenea, cele mai ridicate valori ale ratei globale de participare s-au înregistrat în intermedieri financiare şi asigurări (52,9%), producţia şi furnizarea de energie electricǎ şi termicǎ, gaze, apǎ caldǎ şi aer condiţionat (45,8%), industria extractivă (37,3%), respectiv informaţii şi comunicaţii (32,2%).
