Ungaria pregătește introducerea unui impozit pe avere pentru persoanele ale căror venituri și active depășesc pragul de un miliard de forinți, echivalentul a aproximativ trei milioane de dolari. Măsura ar urma să intre în vigoare anul viitor și este prezentată de noul guvern de la Budapesta drept una dintre principalele schimbări fiscale ale mandatului său.
Balint Ruff, şeful de cabinet al premierului Peter Magyar, a declarat că proiectul legislativ este deja pregătit. „Impozitul pe avere va fi o piatră de hotar”, a spus acesta într-un interviu, fără să ofere însă detalii despre nivelul taxei, categoriile de active vizate sau modul în care autorităţile vor evalua averile contribuabililor.
Lipsa acestor elemente lasă deschisă una dintre cele mai dificile întrebări ale proiectului: dacă impozitul va fi aplicat strict asupra patrimoniului deţinut sau dacă va include şi veniturile persoanelor care depăşesc pragul stabilit. În cazul activelor, implementarea poate deveni complicată, mai ales atunci când este vorba despre participaţii în companii, proprietăţi, investiţii financiare sau bunuri deţinute indirect.
O sursă de venit pentru un buget aflat sub presiune
Guvernul ungar caută venituri suplimentare într-un moment dificil pentru finanţele publice. Deficitul bugetar este estimat la 7,5% din PIB în acest an, unul dintre cele mai ridicate niveluri din Uniunea Europeană. În acest context, partidul Tisza estimează că impozitul pe avere ar putea aduce anual între 300 şi 600 de miliarde de forinţi.
Suma ar transforma taxa într-un instrument fiscal relevant, nu doar într-un simbol politic. Veniturile suplimentare ar putea contribui la reducerea presiunii asupra bugetului, însă estimarea depinde de baza efectivă de impozitare, de rata aplicată şi de capacitatea administraţiei fiscale de a identifica şi evalua corect activele celor mai bogaţi contribuabili.
Pragul de un miliard de forinţi plasează măsura în zona averilor mari, dar efectul final asupra bugetului va depinde şi de comportamentul contribuabililor. O taxă asupra patrimoniului poate determina reorganizarea activelor, transferul unor deţineri în alte jurisdicţii sau schimbarea rezidenţei fiscale, mai ales într-o economie integrată în piaţa europeană.
Schimbarea fiscală vine după 16 ani de guvernare Orban
Partidul Tisza, condus de Peter Magyar, a câştigat alegerile parlamentare din aprilie cu o majoritate zdrobitoare, punând capăt unei perioade de 16 ani în care Viktor Orban şi formaţiunea sa au dominat politica ungară. Noul guvern îşi justifică reforma prin nevoia de a reduce inegalităţile şi de a modifica un sistem fiscal considerat favorabil persoanelor cu venituri ridicate.
Ungaria are o cotă unică de impozitare a veniturilor persoanelor fizice. Criticii acesteia susţin că povara este relativ mai mare pentru salariaţii cu venituri mici, în timp ce contribuabilii bogaţi beneficiază de un regim mai indulgent în raport cu capacitatea lor financiară. Impozitul pe avere ar introduce o formă suplimentară de progresivitate, prin taxarea patrimoniilor care depăşesc un anumit nivel.
Peter Magyar a afirmat în iunie că obiectivul nu este unul „punitiv”, ci extinderea responsabilităţii sociale. Mesajul indică o încercare de a separa reforma de ideea unei sancţiuni aplicate celor care au acumulat averi şi de a o prezenta ca pe o contribuţie suplimentară a segmentului cel mai prosper al societăţii.
Modelul are susţinători, dar şi riscuri pentru mediul de afaceri
Ideea impozitării averilor câştigă teren pe ambele maluri ale Atlanticului. California analizează o taxă destinată miliardarilor, New Yorkul ia în calcul noi impozite pentru persoanele bogate, iar în Marea Britanie, declaraţiile lui Andy Burnham au alimentat speculaţiile privind majorarea taxelor pentru contribuabilii cu venituri ridicate.
Experienţa statelor care au aplicat deja astfel de măsuri arată însă că rezultatele nu sunt uniforme. În Norvegia, majorarea taxelor pentru cei bogaţi după schimbarea guvernului în 2021 a fost urmată de plecarea unor contribuabili cu averi mari în străinătate. O comisie guvernamentală a recomandat ulterior reduceri semnificative ale impozitului pe avere, argumentând că acestea ar putea îmbunătăţi climatul de afaceri.
Şi în Suedia, persoanele cu averi mari caută modalităţi de a-şi proteja patrimoniul şi iau în calcul relocarea, în timp ce partidele politice continuă să susţină ideea unei asemenea taxe. Aceste reacţii nu demonstrează că impozitul pe avere eşuează în orice situaţie, dar arată că randamentul bugetar trebuie analizat împreună cu efectele asupra investiţiilor şi competitivităţii.
Pentru companiile ungare, impactul va depinde în special de tratamentul participaţiilor şi al activelor antreprenorilor. Dacă deţinerile în firme vor fi incluse în baza de impozitare, acţionarii ar putea fi obligaţi să găsească lichidităţi pentru plata taxei fără să îşi vândă activele. În cazul în care evaluarea va fi dificilă sau regulile vor fi neclare, costurile administrative şi riscul de litigii ar putea creşte.
Deocamdată, guvernul de la Budapesta nu a prezentat formula completă a impozitului. Pragul de aplicare şi estimarea veniturilor sunt cunoscute, însă rata, activele vizate şi mecanismele de control urmează să fie clarificate. Aceste detalii vor determina dacă reforma va deveni o sursă stabilă de finanţare pentru buget sau dacă va genera, în principal, o reaşezare a averilor şi a rezidenţei fiscale în rândul celor mai bogaţi ungari.
