La finalul unei curse cu Uber, suma plătită automat cu cardul de credit merge direct în contul Uber NL Holdings 1 BV. În secunda următoare, o parte din acesta sumă, conform tarifului aplicat, se întoarce în contul şoferului care a efectuat cursa. Uber NL Holdings 1 BV, care include cel puţin 50 de companii reprezintă inima sistemului financiar al companiei, cifra de afaceri, mondială, cu excepția Chinei și a Statelor Unite ale Americii, ajungând în anul 2019 la 5,8 miliarde de dolari în timp ce pierderile înregistrate, pe hârtie, s-au ridicat la 4,5 miliarde de dolari. Rezultatul… Uber a plătit puţin spre deloc, impozite pe profit, în toate țările în care își desfășoară activitatea.
„Aceasta este adevărata Ligă a Campionilor de evitare a impozitelor”, declară Jason Ward, analist principal la Centre for Internaţional Corporate Tax Accountability & Research (CICTAR). „Totul este legal și în același timp complet imoral”, pentru că Uber nu plătește niciun cent pentru infrastructura pe care șoferii și livratorii săi o folosesc din plin, zi de zi. „Este uimitor faptul că marile companii internaționale, în special din domeniul tehnologiei, vin cu astfel de construcții, condamnabile din punct de vedere etic, pentru a plăti cât mai puține impozite”, spune Arjan Lejour, profesor finanțe publice la Universitatea din Tilburg. „Starbucks este cunoscută pentru această practică… De asemenea şi Google a evitat plata impozitelor, pentru o lungă perioadă de timp, folosind circuitele financiare din Ţările de Jos (Olanda). Pentru aceste companii, maximizarea profitului este obiectivul principal, iar factorii de producție sunt mobili. În aceste condiţii, fluxurile financiare sunt foarte ușor de modificat şi se pare că există o totală lipsă de conștientizare a acestor companii, legată de obligaţia de a contribui, prin impozite, la dezvoltarea societăţii.”
În presa financiară au apărut, în ultima vreme, mai multe rapoarte care dezvăluie elemente ale traseului folosit de Uber pentru evitarea plăţii datoriilor fiscale, dar cercetarea neoficială efectuată de CICTAR arată dimensiunea uriaşă și coeziunea enormă a sistemului folosit. Traseul olandez a început în anul 2019, în momentul în care Uber şi-a mutat întreaga proprietate intelectuală, logo-ul și aplicația, din Bermuda, în Ţările de Jos. Aceast transfer a fost finanțat printr-un împrumut intern în valoare de 16 miliarde de dolari, obţinut de o companie Uber din Singapore, la o rată trimestrială regulată, cu o marjă de 6 procente. Împrumutul, odată obţinut, în Ţările de Jos (Olanda), a oferit o deducere fiscală, anuală, în valoare de un miliard de dolari, pentru următorii douăzeci de ani.
Toate companiile naționale Uber plătesc sume uriașe pentru administrare și proprietate intelectuală, aproximativ 58% din vânzări, înregistrând astfel, pierderi… Pe hârtie, evident. La nivel mondial, se estimează că, prin această schemă, Uber evită să plătească impozite în valoare de 556 milioane, realizând profit doar în compania unde se varsă totul, aflată în Singapore, un paradis fiscal.
CICTAR a întâmpinat mari dificultăți în cartografierea sistemului financiar al Uber, deoarece multe părțile ale acestuia sunt complet netransparente. În Marea Britanie, de exemplu, Uber a reușit să fie clasificată ca o întreprindere mică și mijlocie. „Prin urmare, Uber nu trebuie să îşi publice raportul financiar”, spune Jason Ward. În privinţa fluxurilor financiare globale, Uber poate fi comparat cu o bancă internațională care nu trebuie să respecte regulile aplicabile. „Nu există un control adecvat, nicăieri”. Jason Ward spune că nici Olanda nu câștigă mai nimic din numeroasele companii Uber BV pe care le găzduieşte. „Olanda este un adevărat paradis fiscal pentru Uber. Singura companie care emite facturi mari este PricewaterhouseCoopers (PwC), firma de contabilitate, care este implicată în această construcție financiară.”
Cum poate fi abordată această evitare fiscală, internațională? Ce poate face, în acest caz, Olanda? „Europa este pe drumul cel bun”, răspunde Ward. „Uniunea Europeană intenţionează să oblige companiile internaționale să declare cât impozit plătesc în fiecare țară în care îşi desfăşoară activitatea. Acesta este un bun început, deoarece putem spera că astfel de companii, cum este Uber, se vor teme să-şi strice imaginea și vor plăti impozite sub presiunea opiniei publice. „Între timp, Olanda ar trebui să-şi consolideze controlul asupra Uber BV”, spune expertul CICTAR. Spre exemplu, acesta declară că a găsit multe companii Uber, înscrise la Camera de Comerț Olandeză care nu au prezentat niciodată un raport anual, ceea ce, în mod normal, este obligatoriu.
Există, de asemenea, loc pentru îmbunătățirea legislației. „În unele țări, spre exemplu, este interzisă utilizarea societăților comerciale cu răspundere limitată, în cadrul construcţiilor financiare realizate doar pentru evitarea plăţii impozitelor. Acest lucru s-ar putea implementa și în Olanda.”
Pe de altă parte, profesorul Arjan Lejour spune: „Anul acesta, în Țările de Jos, am introdus reținerea la sursă a dobânzilor şi a impozitului pe proprietatea intelectuală, dar aceasta se aplică doar pentru aproximativ 25 de țări. Singapore nu se află pe această listă, așa se face că Uber se descurcă în continuare”. În plus au apărut întrebări foarte serioase cu privire la marja de șase procente pe care compania o percepe pentru împrumutul intern. „Sunt foarte surprins că autoritățile fiscale olandeze au fost de acord cu acest lucru. Companiile de tehnologie utilizează în mod optim facilitățile fiscale introduse de guvernele naționale, în secolul trecut. Oamenii s-au temut la început, atât de mult, încât multinaționalele au fost impozitate de două ori iar acum nu mai plătesc nimic”.
„Uber este o aplicație grozavă”, spune Reiner Asscheman de la FNV, „însă cei aflaţi în spatele acesteia urmăresc să plătească impozite cât mai mici posibil, peste tot în lume. Chiar dacă o țară va lua măsuri pentru a obliga companiile de tehnologie să contribuie prin impozite la societate, Uber va reuși să iasă din asta. Împotriva evaziunii fiscale practicate de multinaționale există măsurile adoptate la nivelul Uniunii Europene dar și măsurile OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Dacă o țară puternică nu poate să determine compania Uber să plătească impozite, cum credeţi că merg lucrurile în țările în curs de dezvoltare?”
„Cooperarea internațională oferă, cu siguranță, speranțe pentru viitor”, spune profesorul Arjan Lejour. „În OCDE și G20, acum, se vorbește despre o rată minimă a impozitului pe profit, dar cred că ar fi mai bine să existe un sistem prin care profitul mondial al unei companii multinaționale să fie determinat într-un singur loc iar impozitul se fie stabilit, în mod proporțional, în țările unde acestea activează. Este minunat că preşedintele Joe Biden a vorbit acum despre impozitarea marilor companii multinaționale, pentru că dacă marile puteri îl susțin, un astfel de sistem fiscal internațional va avea o șansă.”
De altfel, impozitul pe profit nu este singura reglementare guvernamentală pe care Uber o evită. Deoarece compania îi consideră pe șoferi și livratori ca fiind lucrători independenți, nu angajați, compania a evitat, anul trecut, în Olanda, plata a cel puțin 29 de milioane de euro, impozite și contribuții la asigurările sociale. „Din fericire, observăm o schimbare când vine vorba de aceste tipuri de companii”, spune Asscheman. „Până de curând, toată lumea se bucura de serviciile oferite de Amazon și Uber, dar acum apar la lumină şi laturile întunecate ale acestor afaceri. Curtea Supremă a Regatului Unit a decis, în luna februarie, 2021, că șoferii Uber din Marea Britanie au aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi lucrători. Acesta este un bun început. De asemenea, am început şi noi un proces în acest sens, în Olanda. Acum este limpede pentru toată lumea că evitarea plăţii impozitelor și contribuțiilor ne subminează sistemul social”, a adăugat Reiner Asscheman.
