Europa încearcă să-și reducă dependența de Palantir, compania americană de analiză a datelor care a ajuns să opereze în unele dintre cele mai sensibile zone ale administrațiilor occidentale: poliție, servicii de informații, apărare și sănătate publică. Miza nu este doar alegerea unui furnizor de software, ci capacitatea statelor europene de a controla infrastructura digitală pe care se bazează decizii cu impact direct asupra securității și administrației.
Inițiativa franco-germană pentru dezvoltarea unei „coloane vertebrale digitale europene suverane” a fost interpretată în industria de tehnologie și apărare drept un semnal clar: guvernele caută alternative la Palantir. În ultimele luni, această orientare s-a reflectat în decizii concrete. Franța a selectat compania locală ChapsVision pentru serviciile sale de informații interne, iar guvernul spaniol condus de Pedro Sánchez le-a cerut companiilor susținute de stat să excludă Palantir din viitoarele contracte publice.
În Regatul Unit, o decizie cu greutate ar putea fi luată în februarie 2027, când noul guvern laburist al lui Andy Burnham va trebui să analizeze viitorul contractului de 330 de milioane de lire sterline pentru platforma de date federate a National Health Service. Contractul este unul dintre cele mai vizibile exemple ale extinderii Palantir dincolo de zona tradițională a apărării și informațiilor.
De ce este atât de greu de înlocuit Palantir
Paradoxul este că tocmai eficiența produselor companiei complică desprinderea Europei. Platformele sale pot reuni volume uriașe de informații provenite din surse diferite și le pot transforma în instrumente operaționale pentru polițiști, militari sau funcționari. În domenii în care viteza de analiză poate schimba rezultatul unei operațiuni, un furnizor nou nu este evaluat doar după preț, ci și după experiență, fiabilitate și capacitatea de a integra sisteme deja existente.
„Produsul Palantir este foarte bun și creează dependență”, a declarat Philippe Latombe, parlamentar francez și susținător al suveranității digitale. În opinia sa, compania a avut timp să-și perfecționeze algoritmii lucrând cu numeroși clienți și adaptându-și soluțiile la cazuri de utilizare foarte diferite.
În domeniul militar, diferența este și mai greu de recuperat. Amiralul Pierre Vandier, comandantul suprem aliat pentru transformare al NATO, a afirmat recent că Alianța nu dispune de o alternativă viabilă la tehnologia de inteligență artificială a Palantir pentru câmpul de luptă. Un oficial NATO, care a cerut anonimatul, a explicat că sistemul poate analiza cantități masive de imagini satelitare, identifica o țintă, recomanda arma și cantitatea de muniție necesare și chiar iniția automat comanda pentru refacerea stocului.
„Din câte știu, astăzi nu există un competitor real pentru Palantir”, spunea Vandier în luna mai.
Această capacitate explică de ce state precum Belgia, Germania, Luxemburg, România, Țările de Jos și Canada s-au interesat de Artemis AI, soluția dezvoltată de compania franceză de apărare și aerospațială Thales pentru armata franceză. Patrick Moreau, unul dintre arhitecții proiectului, spune că aceste țări caută o soluție suverană, compatibilă cu standardele NATO și mai transparentă decât ceea ce criticii numesc „cutia neagră” a Palantir.
O piață europeană încă fragmentată
Companiile europene încearcă să profite de presiunea politică. Olivier Dellenbach, directorul general al ChapsVision, recunoaște că firma sa a beneficiat de ceea ce descrie drept o „respingere viscerală” a Palantir în Europa. El avertizează însă că suveranitatea digitală nu poate fi redusă la înlocuirea unui furnizor american cu unul european. Fără o politică industrială coerentă și fără achiziții publice consistente, soluțiile locale nu vor putea ajunge la scara necesară.
Problema este structurală. În timp ce Palantir are o prezență internațională și un portofoliu construit în ani de colaborare cu guverne și mari companii, piața europeană este împărțită între furnizori naționali, proiecte militare și soluții dezvoltate pentru nevoi punctuale. Unele dintre acestea pot fi suficiente pentru instituții care nu gestionează volume uriașe de date, dar nu pot replica încă întreaga platformă Palantir.
Experiența Europol ilustrează această nuanță. Agenția europeană de poliție a utilizat platforma Gotham între 2016 și 2021, după care a renunțat la ea. Un oficial al instituției a explicat că soluția este scumpă și poate genera dependență de furnizor pentru actualizări, dar a pus sub semnul întrebării și necesitatea folosirii întregii platforme. Pentru unele agenții, alternativele ar putea fi suficient de apropiate ca performanță, fără ca eficiența să crească semnificativ prin adoptarea sistemului Palantir.
De la contracte de criză la infrastructură critică
Expansiunea Palantir în Europa nu a început odată cu actualul val de investiții în inteligență artificială. Compania și-a construit prezența exploatând momentele în care instituțiile publice aveau nevoie rapidă de instrumente pentru gestionarea unor crize.
În Franța, serviciul de informații interne DGSI a semnat un contract cu Palantir în 2016, după atentatele de la Paris din noiembrie 2015 și presiunea publică asupra autorităților, cărora li s-a reproșat că nu au reușit să prevină atacurile. În Germania, poliția din landul Hessa a cumpărat în 2017 sistemul Gotham, implementat sub denumirea hessenDATA, pentru a transforma informații dispersate în piste utile anchetatorilor.
Utilizarea platformei germane rămâne controversată. Ministrul de Interne Alexander Dobrindt susține extinderea ei și a introdus un proiect legislativ care ar putea permite folosirea la nivel federal. Inițiativa întâmpină însă opoziția partenerilor social-democrați din coaliție și a unor oficiali de rang înalt din zona de securitate.
În Marea Britanie, relația cu NHS a început în timpul pandemiei de COVID-19, când Palantir a fost plătită simbolic cu o liră pentru a contribui la agregarea datelor. Ulterior, colaborarea s-a transformat într-un contract de sute de milioane de lire, ceea ce arată cum o soluție introdusă ca instrument de urgență poate deveni parte din infrastructura permanentă a unei instituții publice.
Acesta este unul dintre motivele pentru care dezbaterea depășește întrebarea dacă Palantir este sau nu cel mai bun furnizor. Odată ce o platformă este integrată în fluxurile zilnice ale unei instituții, schimbarea ei presupune costuri, riscuri operaționale și transferuri complexe de date. Pentru contribuabili, dependența poate însemna contracte mai greu de renegociat și o putere de negociere mai redusă a statului. Pentru companii, înseamnă acces la tehnologii performante, dar și riscul de a-și lega procesele critice de un furnizor extern.
Controversa politică și problema transparenței
Palantir a fost fondată de Alex Karp și investitorul miliardar Peter Thiel, iar compania are în prezent o capitalizare bursieră de aproximativ 330 de miliarde de dolari. Thiel este unul dintre cei mai cunoscuți susținători din Silicon Valley ai președintelui american Donald Trump. Activitatea Palantir pentru autoritățile americane de imigrație și pentru armata israeliană a fost criticată de Amnesty International și de alte organizații, care au invocat presupuse riscuri privind drepturile omului.
Criticile s-au intensificat și după apariția unor informații despre societatea privată Dialog, un club de idei asociat lui Thiel, precum și după publicarea unui manifest al lui Karp în care acesta susține că Palantir reprezintă una dintre cele mai importante speranțe ale Occidentului democratic în competiția cu rivalii autoritari.
Aurélien Saintoul, parlamentar francez și autor al unui raport privind dependențele militare externe, consideră că viziunea lui Thiel separă apărarea libertății de mecanismele democratice și acuză compania că pune tehnologia în serviciul unui proiect politic. Un purtător de cuvânt al Palantir a respins acuzațiile drept „ridicole”, observând că formulări similare au fost folosite recent și de Ministerul rus de Externe.
Reprezentantul companiei a susținut că Palantir sprijină armata ucraineană și că protejarea vieții private și a libertăților civile se află la baza activității sale în sectorul public și privat. Pentru susținătorii companiei, criticile politice nu ar trebui să eclipseze faptul că platformele sunt folosite de instituții occidentale în operațiuni de securitate considerate legitime.
Influența se extinde în apărare și în economie
La 1 iulie, sistemul Maven Smart System al Palantir, utilizat inițial de Pentagon, a devenit complet operațional în cadrul NATO, după ce a primit autorizarea de securitate pentru rețeaua clasificată. Potrivit Alianței, platforma conectează sistemele de comandă și control ale statelor membre. Compania consideră momentul un reper pentru apărarea europeană.
Prezența Palantir nu se limitează însă la guverne și armate. Airbus a semnat un acord cu firma americană în 2015, iar Foundry a devenit baza platformei sale de date pentru aviație. BMW, compania energetică BP și grupul media Axel Springer folosesc, la rândul lor, Foundry pentru eficientizarea operațiunilor.
În același timp, instituțiile europene transmit mesaje politice de distanțare, iar băncile și administratorii de active din Europa și-au majorat puternic investițiile în acțiunile Palantir în ultimul an, în contextul cursei pentru profiturile generate de inteligența artificială. Contradicția este relevantă pentru investitori: dependența strategică de un furnizor american poate fi privită ca un risc politic, dar succesul comercial al companiei continuă să atragă capital european.
Presiunea concurențială ar putea deveni și mai mare. Amazon Web Services a anunțat o investiție de un miliard de dolari într-o organizație de ingineri care vor lucra direct în sediile clienților pentru dezvoltarea de sisteme AI. Microsoft pregătește, la rândul său, o investiție de 2,5 miliarde de dolari și mobilizarea a 6.000 de ingineri și specialiști pentru implementarea soluțiilor de inteligență artificială în organizații.
Modelul este apropiat de cel folosit de Palantir: compania nu vinde doar un software, ci își plasează inginerii în interiorul organizației clientului și își adaptează produsul la procesele acesteia. Cu cât astfel de sisteme devin mai integrate în administrație, apărare și economie, cu atât costul renunțării crește.
Pentru Europa, cazul Palantir va funcționa astfel ca un test al suveranității digitale. Dacă guvernele vor reuși să înlocuiască o platformă care transformă datele în decizii operaționale, vor putea construi un model pentru reducerea dependenței de marile companii americane de tehnologie. Dacă nu, următoarea generație de servicii AI, susținută de infrastructura cloud și de capitalul giganților americani, va fi probabil și mai dificil de abandonat.
