În urmă cu o săptămână, a avut loc o videoconferinţă între responsabilii Uniunii Europene şi premierul britanic Boris Johnson, în cadrul căreia au fost abordate temele principale ale negocierilor, blocate, în ultimul timp, din cauza pandemiei coronavirus.
Se aştepta ca reuniunea de top să aducă un nou impuls discuțiilor aflate în impas privind acordul comercial, post Brexit, având în vedere că experții nu au făcut practic niciun progres în cele patru runde intense de negocieri din lună martie. De această dată, discuţiile au fost purtate la cel mai înalt nivel, între premierul britanic Boris Johnson şi preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului Uniunii Europene, Charles Michel și preşedintele Parlamentului European, David Sassoli.
Aşa cum bine se ştie, Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană la sfârșitul lunii ianuarie dar se află într-o perioadă de tranziție, până la sfârșitul anului în curs, beneficiind, încă, de piaţa internă a Uniunii Europene și de uniunea vamală, astfel încât aproape nimic nu s-a schimbat în viața de zi cu zi a cetăţeanului britanic. Eșecul negocierilor unui viitor acord ar putea avea ca efect o pauză grea în domeniul schimburilor economice, marcată de impunerea tarifelor vamale și ale altor bariere comerciale, începând cu 1 ianuarie, 2021.
Potrivit unui raport neconfirmat, publicat de „Sunday Telegraph”, premierul Johnson este gata să accepte un „No Deal Brexit” până la sfârșitul anului, dacă negocierile nu vor înregistra progrese evidente. În discuțiile purtate luni, acesta a dorit să precizeze că „Marea Britanie va deveni, începând din luna ianuarie, 2021, o națiune comercială independentă indiferent de ce se va întâmpla în negocierile cu Bruxelles-ul”.
Conferința la nivel înalt care a avut loc la începutul săptămânii trecute, fusese convenită încă de la semnarea acordului de ieșire a Marii Britanii din Uniune. În mod oficial, în cadrul acesteia ar fi trebuit să se facă un bilanț al negocierilor și să se discute o posibilă prelungire a perioadei de tranziţie, cu unu sau doi ani. Marea Britanie a exclus oficial o astfel de prelungire, prin urmare, Comisia Europeană a declarat că, în opinia sa, problema a fost, „definitiv eliminată”.
Ambele părți au convenit să continue negocierile până la sfârșitul lunii iulie, în pofida tuturor divergenţelor de opinie dintre părţi. Uniunea Europeană oferă Regatului Unit un acord comercial cuprinzător, cu acces la piața comună, fără tarife și limite cantitative, solicitând, în schimb, condiții echitabile de concurență, cu standarde sociale și de mediu, ridicate. Un alt aspect important îl reprezintă accesul pescarilor din Uniunea Europeană la bazele de pescuit ale Marii Britanii și rolul Curții Europene de Justiție în litigiile dintre părți. Ce cealaltă parte, Marea Britanie nu dorește să accepte nicio cerință din partea Uniunii Europene.
Relaţiile economice dintre cele două părţi au nevoie de un acord pentru bună desfăşurare a schimburilor comerciale dar, pentru moment, acesta pare să aibă un rol secundar în viziunea responsabililor guvernului de la Londra, pentru că, respectarea standardelor Uniunii Europene, pe termen lung, ar împiedica un acord comercial de mare anvergură dintre Marea Britanie şi Statele Unite. În această privinţă, experții sunt unanim de acord că indiferent de forma înţelegerii cu Washingtonul aceasta nu va putea compensa pierderea accesului pe piața comună a Uniunii Europene, însă promisiunea revenirii Marii Britanii la statutul de națiune comercială globală a fost esențială pentru campania pro Brexit.
Situația este similară şi în privinţa pescuitului. Acesta aduce doar 0,1 la sută din valoarea adăugată, brută, a Regatului Unit, insă sensul său simbolic este mult supraestimat. În plus, în luna mai a anului 2021, premierul Boris Johnson se va confrunta cu primul test important de la victoria sa, electorală… Alegerile generale din Scoția.
Mai presus de orice, pescarii din nord-estul Scoției sunt cei care se așteaptă la venituri suplimentare din detașarea de politica Uniunii Europene, în domeniul pescuitului. Dacă se vor simţi trădaţi de premierul Boris Johnson, aceştia se vor alătura separatiștilor din Partidul Național al Scoției (SNP) care, abia așteaptă o ocazie de a pune pe ordinea de zi un al doilea referendum pentru independență ţării. În asemenea condiţii, este limpede că Boris Johnson nu doreşte, pentru nimic în lume, să intre în istorie ca ultimul prim-ministru al Regatului Unit.
Cu toate acestea, un compromis nu pare imposibil, atâta timp cât premierul britanic îl poate vinde acasă ca fiind un câștig pentru naţiune. Speranțele ar trebui să vină mai degrabă din negocierile pe care premierul Johnson le va purta cu reprezentanții de top ai Uniunii Europene.
Germania, ţara cu cea mai puternică economie din Uniunea Europeană, avertizează, la rândul său, asupra dificultăţilor unui Brexit fără acord… „Schimbul de date, introducerea tarifelor vamale și întreruperea lanțurilor de aprovizionare, după această fază de tranziție, ar putea să facă situaţia Marii Britanii, extrem de dificilă. Cu siguranță, companiile britanice vor trebui să se pregătească pentru standarde comerciale diferite și timpi de prelucrare a declaraţiilor vamale, semnificativ mai lungi, la transportul mărfurilor peste frontiere” a declarat dr. Martin Wansleben, CEO al Camerei de Comerţ şi Industrie Germane (DIHK).
„În primele patru luni ale acestui an, exporturile germane au scăzut cu aproximativ 20% față de aceeași perioadă a anului trecut. Ca să ne revenim, consecințele negative ale Brexit-ului ar trebui să fie amortizate. Păstrăm, în continuare, speranțe că vom putea găsi soluţii corecte pentru ambele părţi”, a continuat Wansleben.
În anul 2016, 72% din electoratul Regatului Unit s-a prezentat la urne pentru a vota ieşirea din Uniunea Europeană. După patru ani, de la acel moment istoric, consecințele resimţite sunt destul de mic, Brexitul, până în prezent, schimbând totul și aproape nimic.
Să începem cu punctul cel mai evident. Relația Regatului Unit cu Uniunea Europeană a fost deja modificată, prin urmare au fost risipite toate îndoielile cu privire la respectarea rezultatului referendumului. Calitatea de membru al Uniunii Europene, s-a încheiat, pentru Marea Britanie, la data de 31 ianuarie, iar ruptura se pare că va fi mult mai severă decât se așteptau, la acea vreme, mulți observatori. Artizanii Brexit-ului au greșit, de la bun început, estimând că despărţirea va fi ușoară. Dificultățile au apărut în special pe fondul eșecurilor înregistrate în plan politic și al unui parlament divizat. Cu toate acestea, Oficiul Național de Audit susține că până în lună martie 2020, au fost implicaţi în Brexit, aproximativ 27.500 de funcționari. Serviciul public, britanic, considerat a fi, probabil, cel mai eficient din Uniunea Europeană, se pare că nu s-a străduit suficient, dovadă stând rezultatele modeste obţinute.
În timp ce plecarea se dovedeşte a fi mult mai grea decât au fost dispuși adepţii acesteia să admită, procesul în sine ne arată limpede influenţa Uniunii Europene asupra vieţii fiecărei naţiuni. Politicile comune, considerate de mulţi analişti ca fiind invazive, la momentul implementării, vor produce pagube mult mai mari în urma eliminării lor. Atât în Irlanda de Nord cât și în Scoția, Brexit-ul va înlătura tot ce a fost conceput şi implementat pentru a îndeplini condiţiile de aderare la Uniunea Europeană.
Schimbările, din punct de vedere constituțional, pot avea loc lent, spre deosebire de cele în domeniul politic, care se petrec în ritm accelerat. Perioada post-referendum a fost caracterizată, în Marea Britanie, printre altele, de o reafirmare a dominanței celor două mari partide: Brexit şi Liberal Democrat, de o schimbare a bazelor electorale, de mai multe schimbări succesive de conducere şi de numeroase expulzări și victorii în fostele fiefuri ale Partidului Laburist.
Guvernul lui Boris Johnson se angajează nu numai să realizeze Brexit-ul ci să obţină controlul deplin asupra banilor, legilor și granițelor Marii Britanii, ori în acest context implicațiile asupra viitorului relaţiilor cu Uniunea Europeană, sunt clare. Într-un discurs susţinut la Bruxelles, în februarie 2020, sir David Frost, consilier al premierului Boris Johnson, spunea: „Brexit a fost, cu siguranță, mai presus de toate, o revoltă împotriva unui sistem, scopul său fiind de a revendica dreptul de a ne face propriile reguli într-un mod care să se potrivească nevoilor şi condițiilor noastre”.
În consecință, din declaraţiile liderilor de la Londra reiese limpede faptul că un posibil acord comercial va fi extrem de restrâns şi va modifica fundamental nu numai modul în care Regatul Unit va tranzacționa comercial cu Uniunea Europeană, ci și termenii cooperării în alte domenii, de la antiterorism până la apărare.
În același timp, pandemia Covid-19 a avut, în Regatul Unit, un impact inegal, virusul afectând mai ales zonele urbane defavorizate unde au fost înregistrate cele mai ridicate rate de deces și scăderi ale veniturilor pe familie.
Premierul Boris Johnson a ajuns la putere atrăgând de partea sa tocmai aceşti votanți, ai Partidului Laburist, care nu numai că doreau să vadă Brexit-ul realizat dar se așteptau ca guvernul să le reprezinte, mult mai bine, interesele economice. Prin urmare, în acest moment sarcina guvernului este mai dificilă și mai urgentă decât oricând, începând de la referendum până în prezent. Cei patru ani de promisiuni făcute continuu, au creat aşteptări uriaşe în rândul populaţiei, astfel încât, dacă Brexit-ul „este terminat”, a sosit timpul ca guvernul să şi livreze, însă, prin intransigența arătată în privinţa negocierilor comerciale cu Uniunea Europeană, premierul Boris Johnson se arată tuturor că a ales calea sigură către un dezastru economic. Apropiaţii spun că premierul britanic este fascinat de modele. Unul este cel legat de coronavirus, care estimează un „al doilea vârf” al pandemiei care va provoca jumătate de milion de decese, creat de statisticienii de la Imperial College of London, conduşi de epidemiologul Neil Ferguson. Al doilea este modelul Brexit, creat de macoroeconomistul Patrick Minford, profesor de economie aplicată la Cardiff Univesity, care prognozează o creștere economică de 4%, în cazul unui Brexit dur.
În pofida criticilor, pentru Boris Johnson, aceste modele reprezintă totul, analiştii apreciind că „în acest moment, pe Downing Street, se plimbă două săbii ale lui Damocles”..
Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), în Marea Britanie urmează să se înregistreze cea mai grea recesiune, marcată de o scădere a PIB-ului cu 11,5% şi de un nivel al şomajului fără precedent, asemănător celui din anul 1930. Pentru comparaţie contracţia economiei germane va fi de 6,6%.
În aceste condiţii, analiştii spun că „guvernul Boris Johnson, după ce a tăiat picioarele economiei britanice, urmează să-i taie şi brațele”. Parțial din culpă guvernului, economia Regatului Unit se confruntă cu o contracție îngrozitoare iar al doilea sector de activitate, din punct de vedere al importanţei, cel al ospitalităţii şi turismului, este, pur şi simplu, devastat.
Săptămâna aceasta, Boris Johnson și colegul său de Brexit, Michael Gove, au declarat că „negocierile cu Uniunea Europeană în privinţa unui acord comercial, au încetat”. Drept urmare, exportatorii britanici se vor confrunta cu noile tarife vamale care vor fi impuse începând de anul viitor. Este posibil că fermierii să ajungă în situaţia de a-şi sacrifica animalele. Companiile de transport, cele de produse alimentare sau cele de medicamente se vor sufoca. Emigrărea financiară către celelalte capitale europene va dezlănţui un adevărat potop pe piaţa bancară britanică.
În condiţiile refuzului de a negocia, este greu de presupus că se vor putea obţine concesii din partea Uniunii Europene. Existenţa şi respectarea unor standarde de tranzacţionare sunt esențiale în cazul unei piețe libere, sofisticate, însă Boris Johnson pare să nu ţină cont de aceste lucruri. Ideea că o înțelegere cu SUA ar putea compensa vreodată pierderea pieţei comune a Uniunii Europene, este absolut hazardată.
Este greu de înţeles de ce premierul britanic ar dori să supună companiile britanice și implicit lucrătorii acestora, iadului unei asemenea incertitudini. Johnson declară de fiecare dată că trebuie să-şi păstreze promisiunile făcute alegătorilor care au votat pentru Brexit, dar acestora nu li s-a spus niciodată că acesta se va realiza fără un acord comercial. Un sondaj efectuat luna trecută, arată că trei sferturi dintre respondenți nu doresc să părăsească Uniunea Europeană fără un acord.
Rămâne de văzut dacă lucrurile se vor schimba în următoarea jumătate de an, sau vom asista la sinuciderea economică a Marii Britanii.
