În mod normal, acum zeci de ani, părinții noștri ne învățau că, atunci când găsim ceva, să facem tot posibilul să înapoiem acele obiecte pierdute proprietarilor sau măcar să le dăm către Poliție, care să facă acest lucru.
Tipul ăsta de educație, ca și educația bunului simț, există din ce în ce mai greu în societatea de azi – o societate în care internetul, satisfacerea rapidă a poftelor, ca și diferența enormă între posibilitățile reale de exprimare și satisfacție ale oamenilor și realitate – sunt impedimente pentru o conduită normală.
Câteodată însă, viața bate filmul și binele triumfă. Iar când acest lucru se întâmplă, se cuvine să mulțumim autorilor și să sperăm că acest exemplu va însufleți și comportamentul altor generații… Pe scurt… sâmbătă, cumpărături în Carrefour Herăstrău – magazin civilizat, curat, good vibes… După o săptămână plină la job, cu un milion de gânduri în cap, mă duc automat la casă, la scanner, îmi las geanta deoparte și încep să scanez mărfurile…
Scanez, plătesc cu cardul și ies. Îmi uit geanta acolo. Ochelari de aproape, de distanță, chei de la casă, mașină etc. – înțelegeți problema… și dacă ar fi fost bani și i-aș fi pierdut, disconfortul de a-ți pierde ochelarii și cheile de la casă nu poate fi compensat cu nimic.
Plec acasă. Corporatist convins al propriei corporații (adică entrepreneur cu griji constante ale propriei companii) – verific mailurile cu conștiinciozitate.
Îmi caut ochelarii – nu-i găsesc și-mi trag câteva zeci de înjurături cu multitasking-ul vieții care mă face să-mi las frecvent ochelarii în frigider și agenda în mașină și cheile de la casă, evident, pe unde dă Dumnezeu… Mă gândesc la orice, dar nu la Carrefour Herăstrău… Apoi primesc un mail de la o doamnă Violeta Marica – să-i dea Dumnezeu sănătate – care mă anunță senin că viața e simplă și că mi-am uitat geanta în magazinul dumneaei și că ar fi bine să mă duc să o iau…
Vă jur că am avut un confort extraordinar și că i-am mulțumit părinților ei, necunoscuți mie, pentru educația pe care i-au dat-o, și ei, pentru că și-a educat angajații astfel încât să se întâmple miracolul unui lucru până la urmă normal… Însă, într-o viață agitată ca a noastră, normalul a devenit anormal, greu de atins și imposibil de realizat.
Așa încât, e o datorie de onoare să-i spun: MULTUMESC, doamna Violeta Marica – mulțumesc angajaților Carrefour Herăstrău și vă asigur de aprecierea mea pentru gestul extraordinar făcut.
Evident, am vrut să recompensez pe cineva. Evident, nu m-au lăsat. Eu, obișnuit ca românul, cu o atenție, cu o recunoștință – m-am simțit și ușor rușinat, deși am vrut doar să mulțumesc în felul meu, așa cum m-am priceput, celui care a găsit geanta.
Nu m-a lăsat să fac nici asta, asumând încă o dată normalitatea deosebită a gestului lor.
Mulțumesc, Carrefour Herăstrău, și tuturor.
O zi bună începe cu un gest de bunătate, simplitate și educație. Mie mi-ați făcut o săptămână bună!
Cu gânduri bune,
Cetățeanul aglomerat de treabă care și-a pierdut și găsit geanta la voi!
