Să râdem cu Stan și Bran – sau hai să zicem, să râdem cu francezii, frații noștri cu gușă!

0
2157
Gușa aia importantă a Frăției masonice.  Ce mai, odată ajuns în capul mesei statale ești de neatins în grad – iar gradele militare stau și ele la rând ca toți ceilalți.  Data asta sunt de-acord cu de-Villiers, cu armata.
Rolul comandantului militar – al unui adevărat comandant militar, este de-a aduce la cunoștința comandantului politic o situație militară.  Democrația bat-o vina!  Bugetul armatei este o situație militară exclusiv la latitudinea șefului armatei.  Da da desigur negocieri cu politicul – bineînțeles, dar așa cum distinsul președinte francez dorește să-i fie respectat locul și gradul din capul mesei, bugetul militar aparține militarilor – că doar armata poarta greutatea apărării republicii și nu Parlamentul!  Democrația asta…
Și-acum iată de ce citind articolul m-am trezit zâmbind, chiar râzând – militarii francezi sunt renumiți în cheltuieli extravagante care-au dus la dezastre în apărare – dacă ne amintim de faimoasa Linie Maginot, care-a costat o avere la timpul respectiv și-a fost doar ocolită de armata germană!  Ocolită!  Linia de apărare a Franței și-a așteptat inamicul care n-a mai venit, care s-a dus direct la cumpărături pe Champs Elysees.  Franța a capitulat în fața Germaniei în șase săptămâni.  Ei bine, se poate spune că toată Europa are un cuvânt de spus în capitularea Franței – bătălia pierdută de aliați la Dunkirk!  Bătălie pierdută exclusiv strategilor germani.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ