O amibă vorbitoare cu semnul electoral un șorici pretinde că apără democrația. Berbecul gras a luat protestele, strigătul de disperare al unui organism colectiv cu anticorpi puternici împotriva amputării statului de drept, și le-a facut argument pentru o paralelă criminală: “noaptea ca hoții” nu e chiar așa nașpa, căci și Iisus a Înviat noaptea – sugerează acest artist de Neurovision, acest Kylie Milogue al lui Moustache de la Turnu. Măgurele.
La prima strigare mi s-a strâns carnea pe mine. Pe urmă am spus “Doamne, iart-o!” (o amibă, două amibe – feminin) și mi-am propus să trec cu vederea. Dar m-aș fi contrazis. Adevărul trebuie spus, e obligatoriu să lupți pentru el, altfel nu suntem decât candidați pentru imnul frăției criminale: voulez-vous couchez avec trois – Dragnea-Tăriceanu-Băsescu. Plus clica de slujnicuți, niște “gruppies” politici care cântă fals dar se cred Pavarotti, deși interpretează în comisiile juridice Nessun Dorma la țambal dezacordat.
Într-un inventar al nesimțirii care începe cu 1989 și se termină în zilele noastre avem, deci, un new entry halucinant, direct pe locul întâi.
Avocățelul bogat dar locatar peste 20 de ani intr-o căsuța RAPPS primită de la unchiul Ilici, căci s-a orientat bine, a bătut celelalte sfidări monumentale ale sezonului: asemuirea condamnaților pentru corupție de azi cu deținuții politici, cu Maniu, MIHALACHE și ai lor, și asemuirea protestelor împotriva OUG 13 cu o mineriadă.
Îmi amintesc că în campanie Moustache, stăpânul chiftelelor pe care degrabă le înghite amiba, susținea familia creștină. Are you sure? Personajul principal al poveștii, Iisus Hristos, le-a spus unora ca voi, măi dragă, așa: “Nu este, oare, scris – Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari!” (Marcu 11, 15-17)
Să vă fie rușine! Să vă ierte Dumnezeu!
