Președintele Obama și președintele Consiliului de Administrație al Sistemului Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii (SFR), Janet Yellen, s-au lăudat cu privire la îmbunătățirea condițiilor economice în SUA. Rata șomajului a scăzut la 5.5 și creșterea economică a atins 2.2 procente în 2014. Jurnaliștii și economiștii fac referire la această ameliorare ca la o dovadă că politica de relaxare cantitativă a fost eficientă. Din nefericire, acest boom recent este artificial și a fost construit prin adăugarea de datorie peste datoria existentă.
Datoria totală a gospodăriilor a crescut cu 2.5 % în 2014, acesta fiind cel mai ridicat nivel înregistrat din 2010. Creditele ipotecare au crescut cu 1.5%, împrumuturile pentru studenți cu 6.6%, în timp ce creditele auto au crescut cu un procent semnificativ de 9.6%. Ameliorarea vânzărilor auto se bazează predominant pe bula speculativă a debitorilor creditelor sub-prime. Vânzările segmentului auto au fost intensificate ca urmare a creșteri bruște și semnificative a împrumuturilor acordate persoanelor fizice cu scoruri pentru creditare sub 620. Încă din 2010, astfel de împrumuturi au crescut peste 100% și au evoluat de la 20%, valoarea în momentul inițierii din 2009, la 27% în 2013. Cu toate acestea, împrumuturile auto către persoane fizice cu scoruri pentru creditare puternice, de peste 760, cu greu au reușit să se modifice anul trecut.
Împrumuturile pentru consum de tip subprime au urcat la valoarea de 189 miliarde de dolari în primele unsprezece luni ale anului 2014. Excluzând ipotecile pentru locuințe, această valoare a reprezentat 41% din totalul împrumuturilor acordate pentru consum. Acesta este exact tipul de împrumut care ne-a adus probleme cu mai puțin de un deceniu în urmă, și pentru mulți dintre consumatori, totul se va sfârși în lacrimi.
Dar trebuie să ne întrebăm: este actualul boom construit pe fundamente solide? Cu alte cuvinte, avem creșteri abrupte de productivitate sau creștere a salariului real?
Productivitatea a crescut cu mai puțin de 1% în medie în ultimii trei ani și salariile reale au avut o evoluție liniară sau chiar în declin de decenii întregi. De la mijlocul anului 2007 și până la mijlocul lui 2014, salariile reale au scăzut cu 4.9% pentru muncitorii cu o diplomă de liceu, s-au redus cu 2.5% pentru muncitorii care au absolvit colegiul și au crescut cu doar 0.2% pentru muncitorii cu studii superioare.
Este acest boom construit din investiții la scară largă în fabrici și echipamente? Media curentă de viață a fabricilor funcționale și a echipamentelor din SUA este una dintre cele mai reduse înregistrate.
Între timp s-a clarificat faptul că boom-ul artificial a fost o iluzie a prosperității. Prețurile petrolului au scăzut sub 50 de dolari, unii analiști apreciind o scădere de până la 20 de dolari până la sfârșitul anului. Aceasta este o cădere de la peste 100 de dolari anul trecut. Multe echipamente de forare au nevoie de un preț al petrolului de peste 65 de dolari pentru a atinge pragul de rentabilitate. Disponibilizările masive în sectorul energetic sunt acum o certitudine. Puțini înțeleg că majoritatea câștigurilor din angajări în SUA începând din anul 2008 s-au regăsit în state ce dețin rezerve de petrol și gaze de șist. Dar veștile proaste nu se opresc aici. Induse în eroare de ratele scăzute ale dobânzii, băncile pentru investiții au acordat împrumuturi de peste 1 trilion de dolari pentru industria energetică. Impactul asupra sectorului finaciar se resimte în continuare.
Nu a avut loc o corecție reală a prețurilor locuințelor
Același lucru este valabil și pentru creșterile curente ale prețurilor pentru locuințe și ale costurilor de construcție. Urmare a crizei financiare din 2008, prețurile de pe piața imobiliară ar fi trebuit să scadă mult mai mult decât au făcut-o relativ la alte prețuri. Noua realitate a relației dintre ofertă și cerere ar fi dus la o corecție a prețurilor similară celor pe care le vedem la prețurile petrolului de astăzi sau la acțiunile foarte volatile pentru domeniul internet după ce a explodat bula „.com”. Piața locuințelor ar fi trebuit să rămână atunci într-o prăpastie, cel mai probabil pentru un deceniu sau mai mult, până ce povara zonelor rezidențiale și comerciale imobiliare neutilizate ar fi fost ridicată.
Astăzi, problema locuințelor a revenit, cu creșteri de prețuri la nivelul celor din perioada bulei speculative, iar activitatea din construcții își revine. Îmbunătățirea este creată de către investitorii profesioniști, care caută profitul pe piața de tipul „cumpără-pentru-a-închiria”, și de rate pentru credite ipotecare la valori scăzute, fără precedent istoric, de sub 4%. Cu toate acestea, piedica proprietăților comerciale neutilizate din perioada boom-ului precedent nu a dispărut. Doar a fost lăsată în așteptare, din cauza strategiei „extinde și pretinde” a băncilor, făcută posibilă de tipărirea masivă de bani de către băncile centrale în ultimii șase ani. Numărul de unități vacante (tabelul 7) din SUA se găsește încă la valoarea de 18 milioane-un nivel atins în perioada 2008-2009. În ceea ce privește anul 2014, numărul de unități rămase în stand-by pe piață încă se afla la un nivel record de peste 7 milioane.
Banii ieftini vor rezolva totul?
Politica actuală ce vine de la SFR pare a fi direcționată spre crearea unei serii infinite de perioade de expansiune și de declin economic, în speranța că declinul va fi redus pe baza unei datorii suplimentare și a banilor ieftini.
O cauză majoră din spatele crizei financiare din 2008 a fost datoria mult prea mare – cea mai mare parte a ei a generat planurile de salvare finanțate de contribuabili. Și cu toate acestea, cea mai bună soluție oferită acum de SFR este scăderea ratelor de dobândă pentru a crește cererea, pentru a determina gospodăriile și guvernele să se împrumute și mai mult.
Interferând cu ratele dobânzilor, totuși, este de departe cea mai dăunătoare politică. Economia nu este o mașină, și nici ratele dobânzilor nu sunt pedala de accelerație.Ratele dobânzilor joacă un rol esențial în alinierea output-ului cu cererea societății de-a lungul timpului. Subminându-le importanța, se creează o nealiniere în continuă creștere între cerere și ofertă, care în timp va necesita o ajustare mereu crescută și din ce în ce mai dureroasă.
