Până acum, s-au strâns 6.400 de cereri, în condiţiile în care sunt 300.000 de persoane eligibile, potrivit estimărilor BNR.
Fiecare cerere de dare în plată în parte va fi analizată de un judecător şi fiecare client care vrea să scape de credit cedând locuinţa va trebui să demonstreze că, pe parcursul derulării contractului, a apărut un eveniment imposibil de prevăzut din cauza căruia ratele nu mai pot fi achitate.
Aceasta este, în termeni simpli, modificarea adusă de Curtea Constituţională legii privind darea în plată. Iar această modificare reduce aproape de zero efectele, atât de discutate şi amplificate ale actului normativ. Le reduce aproape de zero, dar nu chiar la zero.
Printre specialiştii în drept există mai multe opinii, de la cele ale unora care cred că unele bănci vor continua să aplice darea în plată, întrucât poate fi o metodă mai rapidă şi mai eficientă de a executa garanţia, până la cele ale avocaţilor care apără în mod tradiţional băncile şi care spun, practic, că legea dării în plată a fost anulată complet de decizia CCR.
CCR spune în termeni juridici că darea în plată trebuie să fie acceptată de către judecători doar în condiţiile în care clientul demonstrează că a existat o situaţie de impreviziune.
În opinia CCR impreviziunea este o situaţie care intervine când, în executarea contractului, a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului, în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de grea executarea obligaţiilor prevăzute de acesta.
În legislaţia actuală există deja definită impreviziunea, în Codul Civil. Teoretic, şi până acum, clienţii băncilor puteau încerca să dea locuinţa în plată, adică să anuleze contractul de credit, dacă demonstrau că a existat impreviziune.
Doar că acest lucru este extrem de greu de demonstrat şi ar trebui să implice evenimente neprevăzute cum ar fi, de exemplu, în cazul unui contract comercial, blocarea pe termen lung a traficului pe Dunăre, care ar duce la o scumpire masivă a mărfurilor transportate.
Variaţiile de curs (oricât de mari), creşterile de dobândă sau crizele financiare sunt, totuţi, evenimente care se petrec cu o anumită periodicitate şi care pot, într-o anumită măsură, să fie anticipate.
Exagerând şi intrând în sfera stării de calamitate sau de urgenţă, avocaţii băncilor sugerează că legea dării în plată nici nu îşi va mai face efectele după modificarea ei de către CCR.
Cel mai cunoscut avocat al băncilor în procesele cu clienţii, Ana Diculescu Șova, consideră că doar războiul şi revoluţia constituie impreviziune. „Este într-adevăr criză economică, în sensul de război comercial între state? Mulţumim lui Dumnezeu, nu a fost. A fost o criză financiară, se pare că aceasta a fost, dar nu în România, ci undeva în lume şi a avut impact şi asupra României. Când reacţionăm în faţa unui astfel de risc? Impreviziunea ne spune de îndată“, apreciază Diculescu Șova.
Avocatul Stan Tîrnoveanu, arată că legea privind darea în plată şi-a pierdut practic sensul. „Impreviziunea nu are nicio legătură cu darea în plată. Aveam darea în plată forţată pe vechiul Cod Civil? Nu aveam (…) Cred că darea în plată nu este soluţia avută în vedere de către instanţa constituţională…Sunt câteva repere care pot duce la un dezechilibru (…) Putea cineva să prevadă criza? Nu ştiu. Dacă a prevăzut cineva trebuia să fie un om foarte bogat. Să fi ştiut cineva că Banca Centrală a Elveţiei, în ianuarie 2015, va lăsa să fluctueze cursul, cineva care ar fi făcut un pariu din ăsta? Nu ştiu. Trebuie să fim oameni rezonabili să gândim că acestea sunt evenimente posibile“, comentează Tîrnoveanu.
Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, anumiţi clienţi vor putea beneficia de dare în plată, cu acordul băncilor. De ce? Pentru că în anumite situaţii, preluarea bunului pus drept garanţie constituie o metodă mai ieftină şi mai eficientă de recuperare decât executarea silită.
Gelu Gherghescu, partener la Ernst&Young a declarat: „Unele bănci o să continue să accepte notificări, pentru că au realizat că poate fi o soluţie mai bună să preiei activul şi să-l vinzi în condiţii normale, printr-o agenţie. Activul poate fi vizitat, lucru care nu poate fi făcut într-o executare silită. Potenţialii cumpărători pot fi familişti. La executare silită, unde se mai depune şi o scrisoare de garanţie, sigur nu sunt familişti, sunt afacerişti“. Trebuie precizat, însă, că băncile au contestat, până acum, 4.000 din cele 6.400 de cereri de dare în plată primite de la clienţi
