Distrugerea solidarității, noul proiect de țară al României

1
859

Acum o săptămâna, ucrainenii sărbătoreau în frunte cu președintele Volodimir Zelenski „Ziua Unității”. „Astăzi marcăm Ziua Unității! Unitatea marelui popor a marii Ucraine! Aceasta zi este a noastră. A acelora care trăiesc malul drept și pe malul stâng al Niprului. A celor din orașe și sate. A acelora de lângă Carpați și a vârfurilor răzlețe. Pe coasta Mării Negre și a Mării de Azov. A acelora care vorbesc ucraineană, tătară crimeeană, rusă, maghiară sau limbajul semnelor și împreună creează Ucraina, nu în vorbe, ci în fapte”, a scris președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în mesajul publicat pe siteul oficial al președinției.

Zelenski a vorbit despre ruși, tătari, maghiari, dar nu și despre români. Asta în condițiile în care noi constituim a treia comunitate etnică a Ucrainei. Conform Ambasadei României din Ucraina „Comunitatea românească ar reprezenta a treia etnie ca pondere din Ucraina, după ucraineni și ruși, dacă nu ar fi divizată artificial în români (151.000 persoane) și <<moldoveni>> (258.600 persoane).” 

Mai mult, mesajul lui Zelenski vine în contextul în care, pe 1 februarie, președintele Iohannis i-a cerut acestuia în mod expres respectarea drepturilor comunităților românești de pe teritoriul Ucrainei și, mai precis, eliminarea așa-zisei „limbi moldovenești”, prin care Kievul destramă într-un mod cât se poate de artificial unitatea etnicilor români. Lui Zelensky nici nu i-a păsat. L-a sfidat pe Iohannis care, de bine de rău, – încă – este reprezentantul nostru, al tuturor românilor. Zelenski a sfidat România.

Ucrainenii nici măcar nu s-au sinchisit să menționeze acest subiect în cadrul relatării oficiale a discuției Iohannis – Zelenski de pe site-ul președinției, așa cum se procedează. Iohannis nu a avut nicio reacție.

Unde e solidaritatea?

Articolul 4, alineatul 1 din Constituția României zice așa: „Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.”. Articolul 7: „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.” 

Unde e solidaritatea aici? Unde e solidaritatea noastră, a tuturor românilor, pentru sutele de mii de frați care trăiesc în Ucraina? Președintele României este reprezentantul statului român, și asta trebuie să se răsfrângă în acțiunile lui. Pentru că trebuie să reprezinte și să susțină interesele noastre, ale tuturor românilor. Eu unul, sunt convins că majoritatea românilor s-au simțit jigniți de atitudinea lui Zelenski, și au așteptat o reacție oficială din partea lui Iohannis.

Mai mult, cred că au așteptat și acțiuni tangibile. Unde este „acțiunea pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale și lingvistice”, pe care președintele României este obligat să o întreprindă, conform articolului 7 al constituției? Priviți cât de mare este discrepanța între modul în care (nu) susține Iohannis interesele românilor din Ucraina, și cum susține Viktor Orban interesele ungurilor din România. Și atenție, Ucraina este în pragul războiului.

Așa că Iohannis ar trebui să susțină românii de acolo și mai abitir. Este cât se poate de clar faptul că președintele României nu mai este capabil să își săvârșească atributele. Cum nu mai este capabil nici să reprezinte interesele românilor. Haideți să vedem însă reacția lui Iohannis.

Ce face Iohannis?

La nu mai puțin de cinci zile distanță de la sfidarea fără echivoc a românilor de către ucraineni, președintele Iohannis ia următoarea poziție: „România condamnă cu fermitate recunoașterea de către Federația Rusă a <<independenței>> autoproclamatelor republici separatiste din Donețk și Luhansk, părți componente ale Ucrainei. Acest act reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internațional, a suveranității și integrității teritoriale ale Ucrainei.

Rusia încalcă obligațiile care îi revin în calitate de semnatar al Acordurilor de la Minsk și amenință, prin acțiunile sale, pacea și securitatea globale. România își reafirmă susținerea puternică pentru suveranitatea și integritatea teritorială ale Ucrainei și va acționa în coordonare cu partenerii și aliații săi pentru aplicarea măsurilor de răspuns potrivite. Comunitatea internațională trebuie să sancționeze ferm, imediat și fără echivoc această decizie lipsită de responsabilitate a Rusiei!” 

Deci, ca să simplificăm, Zelensky își bate joc de sutele de mii de români de pe teritoriul Ucrainei, iar la doar 5 zile Iohannis afirmă „susținerea puternică pentru suveranitatea Ucrainei”. Oare n-ar trebui Iohannis să se gândească la cei pe care îi reprezintă, înainte să se gândească la soarta Ucrainei? Poate că a fost obligat de statutul nostru de membru NATO să ia această poziție. Dar oare nu primează litera constituției, în fața statutului de membru NATO? 

Și atenție, vorbim de același NATO care a susținut în mod direct dezmembrarea Serbiei, prin susținerea Kosovoului. Același NATO care a susținut, de data aceasta indirect, independența Cataloniei. „Problema Cataloniei este o chestiune internă care ar trebui rezolvată în cadrul ordinii constituționale din Spania” a fost atunci poziția oficială NATO. De unde acest dublu standard, oameni buni?

De unde aceste interferente discreționare ale NATO, care atentează asupra dreptului la autodeterminare al anumitor state? Poate, peste câțiva ani, când se va pune (iar) problema independenței Transilvaniei, NATO să fie părtinitor în favoarea separatiștilor!

Președintele Iohannis ar face bine să respecte Constituția, nu să atenteze la solidaritatea dintre cetățenii români! Altminteri, precedentele periculoase create de NATO pot deveni periculoase pentru însăși integritatea statului roman!

Distrugerea solidarității, noul proiect de țară al României

Aproape concomitent cu (in)acțiunea președintelui Iohannis, premierul Ciucă dă și el o palmă solidarității de neam, cât și Constituției României, prin înscrierea pe ordinea de zi a Guvernului, a deja celebrei, „Legi a turnătoriei”. Primul fapt grav este că premierul Ciucă a încălcat cu bună știință – sau incompetență crasă – o decizie a Curții Constituționale: conform acestei decizii, Guvernul nu poate promova un proiect de act normativ inițiat în Parlamentul României.

Dacă în cazul poziției luate de Iohannis vorbim – cel mai probabil – de o impunere din partea NATO, în cazul lui Ciucă este vorba de o directivă venită de la Bruxelles. Dacă la Bruxelles însă, directiva ne impunea „implementarea” așa-zis-or „avertizori de integritate”, iată că la București legea a luat o cu totul altă turnură. Aceasta s-a transformat într-un act normativ care preface un turnător într-o persoană cu adevărat atotputernică. După ce actul normativ va intra în vigoare, turnătorul va fi de neclintit.

De ce? Ei bine, oricât de incompetent ar fi – ca să nu mai vorbim de caracterul îndoielnic – un turnător nu va putea fi demis sau retrogradat din funcție. Asta în condițiile în care nimeni nu poate garanta pentru veridicitatea „turnătoriilor”. În aceste condiții, există o posibilitate foarte ridicată ca sute de mii, milioane de români, să își dorească să devină turnători, pentru a-și asigura inviolabilitatea în fața superiorilor, și astfel siguranța locului de muncă.

Mai mult, pot fi mulți oameni care își vor „turna” colegii din dorința de răzbunare. Poate surveni situația în care cineva este invidios pe colegul lui, care este mai înzestrat, și vrea să se răzbune pe acesta. Sau pe o colegă care îi refuză avansurile sexuale. Situații de acest gen pot apărea.

Și atunci mă întreb: este acest proiect de lege în acord cu Articolul 4, alineatul 1 al Constituției – „Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetățenilor săi.”? Cum poate fi susținută solidaritatea, prin promovarea turnătoriei? Cum poate fi susținută solidaritatea prin „întoarcerea celuilalt obraz” în fața lui Zelenski? Cum putem fi solidari, când am lăsat în urmă sutele de mii de români din Ucraina?

Mai mult, cum mai putem accepta lideri, atât Iohannis cât și Ciucă, care iau vădit măsuri pentru dezbinarea românilor? Devenim, sub privirile noastre, un stat eșuat în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, ne mai putem numi stat, fie el și eșuat, dacă solidaritatea dintre cetățeni nu mai există?

P.S. În urmă cu ceva timp Iohannis ne-a numit stat eșuat. Probabil că era conștient de măsurile pe care astăzi dorește să le impună.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here