Guvernul Kazahstanului susține că atribuirea unor contracte în valoare de aproximativ 10,7 miliarde de dolari pentru dezvoltarea zăcământului Kashagan ar fi fost afectată de conflicte de interese, majorări nejustificate de costuri sau chiar acte de corupție. Acuzațiile au fost formulate în cadrul unei proceduri de arbitraj internațional confidențiale, în care statul kazah contestă modul în care a fost derulat unul dintre cele mai importante proiecte petroliere din lume.
Miza depășește cu mult valoarea contractelor investigate. Disputa dintre Kazahstan și consorțiul care operează Kashagan face parte dintr-o acțiune de arbitraj estimată la 160 de miliarde de dolari, care include și solicitări legate de profiturile pierdute și de presupuse prejudicii de mediu. Tribunalul, înregistrat la Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga, nu a luat până acum o decizie asupra acuzațiilor privind corupția.
Contractele care au întârziat exploatarea zăcământului
În centrul demersului autorităților kazahe se află aproximativ 12 contracte acordate, în anii 2000, de consorțiul Kashagan unor companii internaționale de inginerie și construcții. Aceste firme au fost implicate în realizarea unor componente esențiale ale infrastructurii necesare exploatării zăcământului din nordul Mării Caspice.
Potrivit poziției prezentate de Kazahstan în arbitraj, unele contracte ar fi fost afectate de aranjamente în folosul unor părți interesate, de costuri crescute fără justificare sau de mită. Statul susține că problemele legate de atribuirea contractelor și gestionarea ulterioară a proiectului au contribuit la întârzierile majore în dezvoltarea exploatării.
Kashagan, considerat cea mai mare descoperire petrolieră de la zăcământul Prudhoe Bay din Alaska, a început producția în 2013, însă operațiunile au fost oprite la scurt timp după aceea din cauza unor probleme tehnice. Producția a fost reluată în 2016, după o întârziere care, potrivit guvernului kazah, a costat statul miliarde de dolari din venituri nerealizate.
Profiturile statului, amânate de întârzieri
Disputa are o semnificație aparte pentru finanțele Kazahstanului deoarece întârzierile au împins în timp intrarea proiectului în etapa de împărțire a profiturilor. Aceasta este faza considerată cea mai profitabilă pentru stat în cadrul acordurilor de dezvoltare a zăcământului.
În perioada în care producția deplină a fost amânată, companiile petroliere au continuat să își recupereze costurile de dezvoltare, susține partea kazahă. Estimările disponibile pentru aceste costuri se situează în jurul valorii de 60 de miliarde de dolari, deși cifra este considerată una conservatoare.
Astfel, autoritățile de la Astana încearcă să lege direct presupusele nereguli din atribuirea contractelor de pierderile suferite de buget și de întârzierea momentului în care statul urma să beneficieze mai consistent de veniturile generate de Kashagan. Nu este însă clar, până la pronunțarea tribunalului, dacă aceste acuzații vor fi confirmate și în ce măsură vor putea fundamenta eventuale despăgubiri.
Un consorțiu format din cele mai mari companii petroliere
North Caspian Operating Consortium, compania care operează Kashagan, reunește grupuri petroliere cu prezență globală: Shell, ExxonMobil, Eni, TotalEnergies, China National Petroleum Company și compania japoneză Inpex.
Consorțiul a transmis că membrii săi consideră că au acționat în conformitate cu prevederile contractelor relevante, legislația kazahă și standardele și bunele practici aplicabile. Reprezentanții NCOC au invocat caracterul confidențial al procedurii de arbitraj și au precizat că nu pot oferi alte comentarii.
Poziția companiilor este esențială pentru evoluția disputei. O eventuală decizie nefavorabilă ar putea avea consecințe financiare semnificative pentru participanții la consorțiu și ar putea influența modul în care sunt evaluate riscurile juridice și contractuale asociate proiectelor petroliere de mari dimensiuni în piețele emergente.
O confruntare cu implicații pentru investițiile energetice
Acțiunea Kazahstanului pune sub semnul întrebării un acord construit în jurul unuia dintre cele mai complexe proiecte energetice dezvoltate în regiune. Pentru stat, miza este recuperarea unor venituri pe care le consideră pierdute și clarificarea responsabilității pentru întârzierile care au afectat exploatarea. Pentru companii, cazul poate deveni un test privind limitele răspunderii investitorilor internaționali pentru deciziile luate de contractori și pentru modul în care au fost gestionate proiectele.
Procedura este urmărită și din perspectiva relației dintre statele producătoare de petrol și marile companii internaționale. Contractele pe termen lung oferă investitorilor stabilitate și posibilitatea de a recupera costuri uriașe, însă generează și tensiuni atunci când proiectele întârzie, depășesc bugetele sau nu livrează veniturile estimate pentru stat.
În cazul Kashagan, acuzațiile privind contracte de miliarde de dolari se suprapun peste o dispută mult mai amplă, de 160 de miliarde de dolari. Până la o hotărâre a tribunalului de la Haga, susținerile guvernului kazah rămân acuzații aflate în analiză, iar companiile petroliere își mențin poziția că au respectat obligațiile contractuale și cadrul legal aplicabil.
