Dinamita din dosarul Băneasa. Legea trecută sub tăcere de toți judecătorii

0
308

Lovitură în dosarul Băneasa. Decretul regal scos în față de toate instanțele judecătorești pentru a justifica chiar confiscarea terenurilor care au aparținut Universității de Științe Agronomice București (USAMV) nu mai era valabil încă înainte de naționalizarea abuzivă făcută de regimul comunist.

Actul normativ fusese abrogat printr-o lege din 1942! În nicio hotărâre judecătorească de care avem cunoștință nu se pomenește nimic despre legea care răstoarnă raționamentele făcute de judecători.

Interdicția de înstrăinare a terenurilor, abrogată prin lege în 1942

Terenul din Băneasa a făcut parte din moșia contesei Maria de Montesquieu expropriată de Statul român după Primul Război Mondial. O parte din terenul trecut în proprietatea publică prin expropriere, circa 302 ha, a fost predat în administrare Școlii Superioare de Agricultură din Herăstrău.

În 1929, legea promulgată prin Înaltul Decret Regal 2746/1929, Școala Herăstrău a devenit Academia de Înalte Studii Agronomice din București (în prezent USAMV București). Legea invocată de judecătorii din dosarul Băneasa stabilea că Academia de Înalte Studii Agronomice devine proprietarul clădirilor și terenurilor aflate în folosința Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău București. Actul normativ mai prevedea că „terenurile și clădirile nu se vor putea înstrăina nici în total și nici în parte pentru oricare destinație” (art. 25).

Băneasa

Textul de lege care instituia interdicția de înstrăinare a devenit un argument de bază al judecătorilor: „Art.25 alin.2 din lege stipula că terenurile şi clădirile aferente Academiei nu se vor putea înstrăina nici în total, nici în parte pentru orice destinaţie ar fi”.

Toate bune și frumoase dacă judecătorii nu ar fi uitat cu toții în motivările sentințelor prin care au pronunțat condamnările în dosarul Băneasa, că legea din 1929, care instituia interdicția înstrăinării terenurilor, a fost abrogată în 1942! Și nu printr-un act normativ oarecare, ci chiar prin legea prin care s-a reorganizat sistemul de învățământ superior în România (științele agronomice, școlile doctorale, a apărut prima catedră de medicină socială, a fost înființat Institutul Național de Arhivistică etc).

Băneasa

Decretul-lege nr. 386/1942 e eliminat interdicția de înstrăinare prevăzută în Legea din 1929 (art 151, pct 7), dar a reconfirmat proprietatea Universităților Agronomice asupra terenurilor din patrimoniu: „Facultățile de agronomie posedă în deplină proprietate bunurile imobiliare de orice fel, cu inventarele respective cu care au fost înzestrate până în prezent sau cu care vor fi înzestrate în viitor”. Aspectul privind abrogarea Legii din 1929 a fost trecut sub tăcere de toate instanțele judecătorești!

A doua naționalizare a terenului din Băneasa, după 1990

Șase ani mai târziu, prin Decretul 266/1948, regimul comunist a naționalizat abuziv patrimoniul instituțiilor de învățământ. Decretul 266/1948 încălca însă grosolan chiar Constituția din 1948, care garanta (încă) dreptul de proprietate. Din această cauză, naționalizarea a fost declarată neconstituțională după 1990.

În concluzie, Decretul de naționalizare din 1948 nu poate fi un titlu valabil al Statului! „Cu referire la Decretul nr. 266/1948, s-a reținut faptul că acesta a fost adoptat în totală neconcordanță cu reglementările Constituției din anul 1948 – art. 8, 10 și 11”, a consemnat, în repetate rânduri, Justiția. Altfel spus terenul nu putea fi cuprins în domeniul public al Statului!

Or tocmai asta au decis judecătorii: terenul din Băneasa nu a fost proprietatea Universității, ci a Statului. Pe acest raționament defect, completat ulterior de ignorarea altor legi esențiale în speță s-a ajuns la sentințe aberante, precum confiscarea terenurilor din proiectul Băneasa. Cea din urmă a fost asezonată cu probe inventate de judecătorul Ion-Tudoran.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here