Legătura românilor din diaspora cu economia locală rămâne puternică, chiar dacă intenţia de revenire definitivă în ţară este redusă. Şase din zece români stabiliţi în afara graniţelor, respectiv 61%, spun că au investit deja în România, prin sprijin financiar acordat familiei, achiziţii imobiliare sau alte forme de plasare a banilor, potrivit studiului „Diaspora Sentiment 2026”, realizat de Mkor.
În acelaşi timp, 70% dintre respondenţi exclud întoarcerea în România în următoarele 12 luni. Datele conturează profilul unei diaspore care continuă să contribuie financiar la economia românească, dar care nu priveşte, cel puţin pe termen scurt, revenirea permanentă ca pe o opţiune realistă.
Investiţii fără relocare
Sprijinul financiar pentru rudele rămase în ţară reprezintă una dintre cele mai directe forme prin care diaspora susţine consumul gospodăriilor din România. În paralel, investiţiile în proprietăţi imobiliare indică menţinerea unei relaţii patrimoniale cu piaţa locală, inclusiv ca formă de economisire, de pregătire a unei eventuale reveniri sau de păstrare a unei ancore în ţară.
Diferenţa dintre ponderea celor care au investit şi cea a persoanelor care nu intenţionează să revină curând sugerează că investiţia nu trebuie confundată automat cu planul de relocare. Pentru o parte semnificativă a românilor plecaţi, România rămâne o destinaţie pentru capitalul personal şi pentru sprijinirea familiei, fără ca aceasta să însemne renunţarea la locul de muncă, veniturile sau stabilitatea construite în străinătate.
Fenomenul are consecinţe economice directe. Banii trimişi familiilor contribuie la bugetele gospodăriilor şi, implicit, la consum, iar investiţiile în locuinţe susţin cererea din piaţa rezidenţială. În acelaşi timp, intenţia redusă de întoarcere limitează potenţialul de completare a deficitului de forţă de muncă din numeroase sectoare ale economiei româneşti.
Revenirea rămâne o decizie amânată
Rezultatele cercetării arată că întoarcerea în România nu este exclusă neapărat pe termen lung, însă nu se află printre planurile imediate ale majorităţii respondenţilor. Intervalul de 12 luni analizat de sondaj relevă o preferinţă pentru păstrarea actualei situaţii de muncă şi rezidenţă din ţările de adopţie.
Pentru companiile româneşti şi autorităţi, această realitate pune în evidenţă diferenţa dintre potenţialul financiar al diasporei şi capacitatea ţării de a atrage înapoi oameni activi profesional. O politică orientată doar spre apeluri generale la revenire are şanse limitate dacă nu este însoţită de condiţii economice predictibile, oportunităţi profesionale şi mecanisme administrative mai simple pentru cei care iau în calcul o relocare.
Studiul „Diaspora Sentiment 2026” indică astfel o relaţie economică activă între românii plecaţi şi ţară: diaspora continuă să investească şi să susţină financiar gospodării din România, însă majoritatea celor chestionaţi nu văd o revenire definitivă ca fiind probabilă în viitorul apropiat.
