Argumentele patronilor: jocurile sunt astăzi cel mai bun canal de transmisie culturală (promovarea artei şi culturii autohtone) şi cea mai dinamică formă de divertisment, pot pune umărul la construirea brandului de ţară şi au totodată un potenţial economic uriaş pe termen lung, deoarece pot susţine şi celelalte industrii creative.
Lipsă de finanțare
Industria de game development din România suferă de o lipsă acută de finanţare – absenţa modelului fondurilor de capital de risc (venture capital) din sectorul privat, un atu al startup-urilor din Silicon Valley – sistemul de educaţie produce prea puţini profesionişti echipaţi să lucreze în game development, iar măsurile de sprijin din partea statului lipsesc, în condiţiile în care firmele româneşti trebuie să concureze pe piaţa globală cu companii din ţări precum Canada sau Singapore, unde statul se implică prin facilităţi fiscale agresive, iar rezultatele acolo sunt deja foarte bune.
“Resursele naturale sunt finite, potenţialul uman este infinit. România are nevoie de construirea unei economii sustenabile care să pună în valoare oamenii talentaţi pe care îi are, să scoată produse competitive de talie mondială care să pună umărul la brandul de ţară”, crede Mihai Pohonţu, vicepreşedinte pentru Emerging Platforms la Samsung Electronics America şi unul din greii gaming-ului românesc – Pohonţu a fondat la Bucureşti studioul care avea să devină Electronic Arts România, astăzi al doilea mare dezvoltator de jocuri din România după cifra de afaceri.
Este mesajul primei ediţii a Dev.Play, conferinţa industriei de jocuri din România, găzduită în aceaată săptămână la Bucureşti, de Romanian Game Developers Association (RGDA).
95 de miliarde de dolari
Piaţa jocurilor pe calculator, consolă sau dispozitive mobile se apropie rapid de venituri anuale de 100 de miliarde de dolari la nivel mondial (peste 95 de miliarde de dolari în 2015), depăşind industria filmului şi celelalte forme de divertisment.
România, sau mai bine zis cele câteva companii care se ocupă aici cu aşa ceva, au reuşit până acum să-şi taie o felie de aproape 130 de milioane de dolari pe an din acest business, locul 47 în lume. Este un rezultat modest raportat la potenţialul uman şi economic al României, cred Cătălin Butnariu de la Carbon Incubator şi Mihai Pohonţu de la Samsung Electronics America, liderii RGDA, care şi-au asumat proiectul dificil de a mobiliza industria de game development în încercarea de a transforma România într-un centru global de performanţă în domeniu.
7.000 de angajați
“Anul trecut am ajuns la 130 de milioane de dolari venituri şi aproximativ 7.000 de angajaţi. Anul acesta, cred că vom ajunge la 150 de milioane de dolari cifră de afaceri. Potenţialul este enorm. Avem nevoie în primul rând de sprijin din partea statului pentru industrie, care să atragă investiţii şi care să susţină companiile 100% româneşti. În centrele dezvoltate de game development din lume, precum Canada, Marea Britanie, Suedia sau Polonia, sunt o mulţime de ţări, inclusiv în Europa, în care statul s-a implicat în sprijinul industriei şi care pe termen lung au avut rezultate foarte bune atât pentru industrie cât şi pentru stat, care a avut de câştigat din dezvoltarea acestei industrii. Este nevoie, pe partea de educaţie, să dăm specialişti, pentru că doar prin stimularea educaţiei putem asigura creşterea pe termen lung. Altfel, dacă nu se stimulează educaţia în domeniu, firmele ajung să plimbe angajaţii de la una la alta. În România, din păcate, sunt doar câteva iniţiative izolate dar nu se întâmplă nimic concret, nimic organizat pe educaţie în game development”, spune Cătălin Butnariu, preşedintele RGDA şi cofondator Carbon Incubator, până acum singurul accelerator de startup-uri pentru industria dezvoltatorilor de jocuri din România. În domeniul producţiei de jocuri video, multinaţionale precum Ubisoft şi Gameloft au devenit în România universităţile de care are nevoie industria de jocuri.
Scutire de impozitul pe venit
Scutirea de impozitul pe venit de 16% acordată în România angajaţilor din IT în general ajută, dar nu este suficientă: în multe cazuri nu reuşeşte nici măcar să ţină oamenii în ţară, deci nu poate fi vorba de încurajarea investiţiilor. În plus, dezvoltarea de jocuri video este o nişă creativă a industriei de software, o formă de artă sau care îmbină artele – artă vizuală, muzică, performance, scenaristică etc. Un studio de jocuri necesită o investiţie iniţială mai mare decât cea necesară, spre exemplu, pentru producerea unei aplicaţii orientate spre productivitate.
