Potrivit datelor Transelectrica, România a ajuns să importe aproape în fiecare zi energie electrică în vârfurile de consum de seară. Practic, în lipsa aportului turbinelor eoliene, o sursă prin definiţie imprevizibilă, producţia de electricitate nu mai poate acoperi consumul în orele de vârf, de seară.
Producţia naţională de energie electrică a ajuns să fie adesea insuficientă în momentele de vârf de consum, şi, pentru ca acesta să poată fi asigurat, este nevoie de importuri, mai ales în condiţiile în care nu bate suficient de tare vântul iar producţia de electricitate a turbinelor eoliene scade.
Aceasta este concluzia pentru oricine aruncă o privire asupra datelor Transelectrica, cel puţin de la începutul acestei luni până în prezent. Aproape în fiecare zi, în orele de seară, când este vârf de consum, Sistemul Energetic Naţional apelează la importuri.
Iată câteva exemple:
- În data de 16 octombrie, la ora 20.00, producţia de circa 6.900 MW nu acoperea consumul naţional, care se ridica la puţin peste 8.000 MW. La acea oră, România importa energie la 1.150 MW putere orară. Adică o dată şi jumătate cât capacitatea unui reactor de la Cernavodă.
- În data de 14 octombre, la ora 20,14, România importa 880 MW de energie electrică, necesari pentru a asigura consumul, care era de circa 7.300 MW, în condiţiile unei producţii de nici 6.500 MW.
- În data de 13 octombrie, la ora 19.13, România importa aproape 1.000 MW. Consumul era de circa 7.900 MW, producţia era de circa 6.900.
O zi mai devreme, la 12 octombrie, la ora 19.37, producţia de energie electrică nu acoperea consumul. România producea doar 6.800 MW, dar consumul era de peste 7.700 MW. La acea oră, importam circa 950 MW.
Importul de energie electrică în orele de vârf a ajuns astfel dacă nu o constantă, măcar un fenomen destul de des întâlnit. Analizând aceleaşi date, putem observa că există un factor important care face România să ajungă în această situaţie. Energia din surse regenerabile, întâi eolianul şi apoi hidro.
Practic, dacă nu bate vântul România ajunge să importe energie, pattern care se aplică în toate cazurile de mai sus, iar producţia hidrocentralelor, care în mod tradiţional creşte în vârf de sarcină, nu ajunge să suplinească golul. Spre exemplu, în 16 octombrie, la ora menţionată, turbinele eoliene generau doar 26 MW de energie electrică.
Se poate observa şi situaţia inversă. Când a bătul vântul tare , România a fost exportator net de energie electrică, chiar şi în cazul vârfurilor de consum. Spre exemplu, la data de 8 octombrie, la ora 20.34, România exporta peste 1.000 MW de energie, în condţiile unei producţii de aproape 8.500 MW şi a unul consum de 7.400. Însă, la acea oră, turbinele eoliene produceau peste 1.900 MW, adică mai mult decât centrala de la Cernavodă şi un grup mare pe lignit, adunate.
Situaţia este cunoscută de autorităţile competente din energie. Recent, şeful ANRE spunea că datele referitoare la capacitatea de generare a României sunt supraevaluate, şi că, la vârfuri de consum de 8.000 MW, România nu-şi mai poate asigura necesarul de energie.
“Practic s-a constatat că, dacă nu avem resurse regenerabile ieftine, apă, vânt, suntem dependenţi de cărbune, care este scump. Iar capacitatea declarată de producţie de 22.000 de MW nu există, nici măcar cei 14.000 de MW, care se presupune că sunt funcţionali în orice moment, nu sunt funcţionali. Aici avem o analiză comună cu Transelectrica, operatorul pieţei de echilibrare, care ne prezintă că, începând cu o solicitare de 7.500 – 8.000 de MW există probleme de alimentare şi de asigurare a funcţionării sistemului energetic naţional în siguranţă”, a susţinut preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ.
