Statul este principala sursă de comportament de turmă. Turma are nevoie de un cioban, iar statul este cel mai mare cioban din economie, prin urmare deciziile sale au cel mai mare impact sistemic.
Comportamentul de turmă este adesea considerat un eșec al pieței. Unii analiști cred că piața are momente de iraționalitate, când o masă mare de agenți economici (prost informați) se înghesuie fie să cumpere fie să vândă, provocând astfel dezechilibre bruște între cerere și ofertă și, mai rău, crize de proporții. Ideologii etatismului văd în stat elementul de echilibru, rezervorul de știință și competență, sursa de calmare a pieței și de prevenire a crizelor.
O asemenea optică este obtuză. Instituțiile statului sunt capabile ele însele, tocmai datorită autorității de care dispun, să declanșeze mișcări de turmă impresionante. Și dat fiind că decidenții politici nu dispun de un avantaj comparativ în înțelegerea realității și anticiparea evenimentelor viitoare, statul-cioban poate trimite turma direct în prăpastie – și cazuri de astfel de state eșuate sunt nenumărate.
Ce s-a întâmplat ieri în București, ca urmare a anunțurilor și deciziilor politice a fost exact asta: comportament de turmă. Orașul s-a blocat deoarece oamenii au plecat în masă mai devreme de la job, pentru a evita furtuna preconizată. Dar asta este un caz minor prin prisma implicațiilor sale. Un caz mult mai important este cel al politizării banilor, decizia de reducere arbitrară a ratei dobânzii și expansiunea creditului.
Ieftinirea creditului are consecințe sistemice: oamenii sunt instigați să se îndatoreze și să investească. La fel cum Bucureștiul s-a aglomerat ieri cu mașini, economia se aglomerează cu investiții din cauza dobânzilor artificial de mici. Acest nivel al investițiilor – care a caracterizat anii 2007-2008 – este artificial și forțat, determinat politic. Fără bază reală. Nesustenabil. Va fi urmat de criză – adică de momentul acela de conștientizare a faptului că “ne-am grăbit toți să investim, ca proștii”, la fel cum ne-am grăbit ieri să ajungem acasă.
Vedeți, așadar, că criza este impropriu numită astfel. Criză are o conotație negativă, pe când înțelegerea realității, deșteptarea din comportamentul de turmă este un lucru pozitiv. Rău este când lumea se înghesuie să investească, să cumpere fără noimă, să se îndatoreze fără măsură, nu atunci când lumea se trezește și regretă deciziile luate. Politicile anti-criză ar trebui să fie politici de prevenire a expansiunii creditului și a comportamentului de turmă inițial, nu de pansare a rănilor provocate de alocarea stupidă a resurselor.
Mai sunt unii analiști care se întreabă: bine-bine, dar dacă statul este de vină pentru declanșarea comportamentului de turmă, atunci cum se face că nu există în piața liberă nimeni care să zică “Pas”? De ce nu sunt antreprenori care să nu se îndatoreze și să nu participe la jocul declanșat de banca centrală? De ce nu sunt oameni care să rămână în continuare la servici și să plece spre casă mai târziu, după ce se termină nebunia de pe străzi? Răspunsul este simplu: fiindcă nu se poate. Fiindcă ești prost dacă faci asta, dacă nu participi în turmă. Miza nu este să nu iei țeapă, miza este să-i surclasezi pe ceilalți, să fii primul care pleacă acasă de la birou astfel încât să nu prinzi cine-știe ce aglomerație, să fii primul care investește (profitând de prețurile încă mici) și ultimul care vinde înainte de “criză”, lăsând restul turmei în offside.
Hai să ne gândim foarte simplu: ce soluția are un om dacă autoritatea publică decide că toate grădinițele și școlile se închid? Nici una, trebuie să plece să-și ia copilul. Deci trebuie să intre în joc, nu-l poate evita. Ce soluție are cineva care asistă la scăderea dobânzilor? Nici una; trebuie să se împrumute și să investească, altminteri e fraier. Trebuie să intre în joc. “Câtă vreme cântă muzica, trebuie să dansezi”, zicea un fost director al Citibank. Așa stând lucrurile, adevărata șmecherie este să anticipezi exact când o să pornească muzica și cât va dura, astfel încât să ajungi primul pe ringul de dans și, la final, să pleci înainte să cadă tavanul.
Cum ar sta treaba pe o piață liberă? Ar dispărea comportamentul de turmă? Bineînțeles că nu. Dar nu asta e problema. Problema este că ar dispărea cea mai gravă sursă potențială de comportament de turmă: acțiunea statului. Fără influența deciziilor politice oamenii se ghidează după diverse prognoze meteo; unele grădinițe vor rămâne deschise, altele se vor închide. Va exista diversitate.
***
Pentru a nu fi greșit înțeles, adaug aici că diversitatea nu este bună în sine; nimic nu este nici bun, nici rău în sine. Comportamentul de turmă este câteodată bun: dacă vezi că blocul e cuprins de un incendiu, cel mai sănătos este ca lumea să-și abandoneze apartamentele în cel mai scurt timp. La fel, decizia primăriei de a închide școlile nu este rea în sine; personal cred că merită să dăm tot ce-i mai bun pentru copiii noștri, să-i punem la adăpost. Însă deciziile autorităților politice generează comportament de turmă. Și, cum ziceam, în spatele deciziilor politice se află considerente politice, pierderi și profituri politice. Ciobanii privați, de mică importanță, sunt în vasta lor majoritate benigni și mai buni decât ciobanii monopoliști de stat, care învârt bâta legii.
