Nimeni nu discută în România despre creșterea vârstei de pensionare. Este văzut ca firesc să primești pensie 15-20 de ani după ce te-ai pensionat. Nimeni nu analizează piramida demografică, nimeni nu prea se uită la deficitul fondului de asigurări sociale și în general nimeni nu își prea asumă discuții aplicate și dure.
Ce se va întâmplă în 6-7 ani când generațiile numeroase născute în anii 60 vor ieși la pensie este o dilemă cu care cei mai mulți decidenti nu vor să își bată capul. Pe măsură ce crește numărul de pensionari și scade numărul de angajați inevitabil vă scădea punctul de pensie. Asta înseamnă de fapt o scădere generalizată a veniturilor pensionarilor ceea ce vă duce la tensiuni sociale mari. Dacă guvernele vor decide să păstreze nivelul pensiilor atunci trebuie să ia masiv de la banii pentru investiții.
Problema e că în 6-7 ani se cam termina și fondurile europene care vin astăzi în volum foarte mare. România va fi pe la 90% din media UE la PIB/capita raportat la PPP și nu va mai primi atâtea fonduri. Peste tot în Europa economiștii vorbesc despre implozia sistemului dacă nu se crește vârstă de pensionare. Pur și simplu nimeni nu a gândit sistemul de pensii astfel încât după 40 de ani de muncă să poți petrece 20 de ani fără să faci nimic.
Degeaba spun unii că noi în România nu trăim așa de mult precum cei din vest. Și la noi crește anual speranța medie de viață. Intre 2019 și 2023 a crescut cu un an, ajungând la 77 de ani. Probabil că în 2030 vom fi la 79 de ani și în 2040 vom recupera decalajul față de vest. Există tentative timide ale guvernului de a duce anumite categorii de angajați la stat precum profesorii sau medicii spre 70 de ani că vârstă de pensionare, dând posibilitatea prelungirii cu cinci ani a activității.
Probabil că ușor ușor se vă mări numărul de categorii de angajați stimulați să iasă la pensie mai târziu. Momentan însă nu se vede clar nicio strategie. În perioada 1914-1930, modelul Bismarck de pensii care funcționează și astăzi s-a generalizat în Europa. Atunci, angajatul trebuia să atingă vârstă de 60-65 de ani pentru a putea ieși la pensie și să demonstreze că a cotizat minim 30 de ani. În acea perioadă speranța medie de viață era de 58 de ani pentru bărbați și 62 de ani pentru femei.
Astăzi, deși speranța de viață a crescut cu 20 de ani, păstrăm aceeași vârstă că referință pentru ieșirea la pensie. Orice economist care știe puțină aritmetică înțelege că actualul sistem nu este sustenabil. Ori dăm drumul masiv la imigrație pentru a avea lucrători care să plătească pensiile, ori scădem punctul de pensie și implicit valoare pensiei ori creștem vârsta de pensionare. Nu prea există alternative la aceste trei soluții și cumva trebuie să decidem ce vom face în următorii ani.
