Avem o datorie mică, dar care poate exploda în orice moment
Guvernele PSD au mărit veniturile, pensiile și ajutoarele sociale, consumul a crescut, iar banii s-au dus în mare parte către mărfurile venite de afară. Cum veniturile la buget au crescut mult mai puțin decât cheltuielile pe care statul le-a făcut, Finanțele au fost nevoite să apeleze la împrumuturi interne și externe pentru a-și plăti obligațiile lunare.
Necesarul de împrumut pentru acest an este undeva la 70 miliarde de euro. În ciuda unor acumulări de datorii tot mai mari, indicatorul datoria publică raportată la PIB a scăzut de la 37,5% la 35%, făcând ca România să se plaseze pe locul cinci din coadă în topul statelor europene cele mai îndatorate. Tratatul de la Maastricht din 1992 prevede o limită maximă de 60%. Astfel, țara noastră are toate motivele să considere că la acest capitol se situează foarte bine, comparativ cu alte stat. De altfel, Viorica Dăncilă și PSD și-au construit discursul electoral pe acest aspect. „Guvernul României (fostul executiv PSD, n.r.) a adus România la cel mai mic grad de îndatorare. A preluat această guvernare cu un grad de îndatorare de 37,4% din PIB, și acum gradul de îndatorare este de doar 35% din PIB”, i-a spus Dăncilă unui cetățean care s-a arătat sceptic în legătură cu perfermanțele cabinetului pe care l-a condus până recent.
Dacă e să vină criza o să ne trezim cu o datorie de 50%
Numai că situația nu e atât de roz pe cât este prezentată. Într-un răspuns dat unui comentariu pe Facebook, economistul Bogdan Glăvan explică paradoxul datoriei. ”A crescut PIB-ul. Dar, în vreme ce PIB-ul e reversibil, datoria nu e, adică dacă e să vină criza o să ne trezim cu o datorie de 50%”, a spus Glăvan.
Și vine criza? Să vedem ce spune Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR. ”Ne apropiem de o recesiune și mai rea decât cea din 2008. În România, cheltuielile cu salariile și asistența socială ajung la 95% din venituri în 2019, peste cele din boom-ul precendent”, susține Croitoru. Recesiunea apare atunci când două trimestre consecutiv se raportează scădere economică. Și ca atare, ajungem la ceea ce spunea Glăvan: scade PIB-ul, crește datoria. Iar datoria se răsfrânge și asupra generațiilor care vor veni pentru că fostul Cabinet a contractat împrumutiri pe 30 de ani, la dobânzi de peste 4%, cele mai ridicate din Europa. Lucian Croitorul susține că piața cere dobânzi mai mari pentru titlurile de stat pe termen scurt decât cele pe termen lung, deși în mod firesc, împrumuturile pe termen lung ar trebui să aibă câștiguri mai mari. Prin emiterea de titluri de stat și plasarea lor pe piață, Finanțele își asigură o parte importantă din finanțarea nevoilor lunare.
Consilierul BNR susține că dacă va avea loc rău ceva în SUA, este imposibil să nu ne atingă și pe noi. Noul ministru al Finanțelor, Florin Cîțu, îi dă dreptate lui Croitoru. ”Este un economist foarte bun, este consilierul băncii centrale. Este o voce importantă atunci când vine vorba despre o analiză economică și nu este singulară vocea domniei sale atunci când spune că s-ar putea să vină o recesiune sau o criză economică. Ceea ce pot să faci la Ministerul Finanțelor este să ții deficitul sub control”, a spus Cîțu înainte să își preia mandatul de minister.
Deficitul se apropie de maxim
Conform ultimei execuții bugetare, după primele nouă luni ale anului, avem un deficit de 2,62% din PIB, comparativ cu 1,77% raportat în perioada similară a lui 2018. Anul trebuie să-l încheiem sub 3%, pentru că așa scrie în Tratatul de la Maastricht, numai că sunt mici șansele să reușim acest lucru. De exemplu, anul trecut s-a încheiat cu un deficit la limită, de 2,88% în condițiile în care în septembrie era de 1,77%. Acum avem 2,62% iar pensiile au crescut de la 1 septembrie. O altă mare provocare cu care se confruntă autoritățile române este creșterea deficitului de cont curent. Conform datelor BNR, în perioada ianuarie-august, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 7,08 miliarde de euro, comparativ cu 6,104 miliarde de euro în perioada ianuarie – august 2018. În structură, balanţa bunurilor a consemnat un deficit mai mare cu 2081 milioane euro, balanța serviciilor a înregistrat un excedent mai mare cu 357 milioane euro, balanța veniturilor primare a înregistrat un deficit mai mic cu 963 milioane euro, iar balanța veniturilor secundare a înregistrat un excedent mai mic cu 215 milioane euro.
Contul curent este un indicator de măsurare a comerțului unei țări și, dacă arată că valoarea bunurilor și serviciilor importate este mai mare decât valoarea bunurilor și serviciilor exportate, avem de a face cu deficit. Asta înseamnă că ies mai mulți bani din țară decât intră și că românii plătesc mai mult munca prestată de alții. Creșterea deficitului de cont curent vine pe fondul deteriorării deficitului comercial ca urmare a creşterii puternice a cererii de consum, ce nu a putut fi acoperită de oferta internă. Asta se traduce printr-o deteriorare a competitivității externe a economiei.
O situație fără ieșire
Avem o datorie mică dacă e să ne comparăm cu alte stat, însă nu avem capacitatea acestora de plăti respectiva obligație. E ca și cum îl comparăm pe omul de afaceri Ion Țiriac cu un profesor care încasează 5.000 de lei pe lună. Țiriac poate împrumut de 200 de ori mai mult decât produce într-un an deoarece creditorul știe că își poate recupera oricând banii din vânzarea averii deja deținută de miliardar. De la un profesor, în cazul nostru România, nu are de unde. Astfel, indicatorul datoria publică raportată la PIB nu are o mare însemnătate în acest caz. România, spre deosebire de alte state, este afundată în deficite, care comportă împrumuturi tot mai mari. Iar respectivele împrumuturi se plătesc din veniturile pe care le colectează statul. Dar aceste venituri nu cresc satisfăcător încât să suporte fără probleme costurile tot mai mari cu dobânzile. Înainte de izbucnirea crizei economice din 2008, datoria publică era de 13% din PIB. Adică era foarte mică și teoretic România se putea împrumuta până la 7 ori PIB-ul.
Dar, practic nu s-a putut pentru că deficitul bugetar era de 8-9% din PIB și nu era solvabilă pentru a putea susține de la buget plata dobânzilor. De asemenea, nu avea încasări de la extern pentru că acolo deficitul era de 13% din același PIB.
