Ce se întâmplă? O parte din taxe au adus mai mulți bani la buget, însă colectarea altor taxe a bătut în retragere. E logic: la nivel macro creșterea presiunii fiscale nu produce efectele scontate; statul strânge mai mulți bani de acolo de unde a mărit taxele, însă economia resimte efectul depresiv și, în consecință, varsă mai puțini bani la buget prin restul taxelor.
Concret, guvernul adună acum mai mulți bani din impozitarea veniturilor și din contribuțiile sociale, deoarece a eliminat excepțiile (IT, construcții, agricultură) și a mărit impozitul pe dividende. Însă culege (relativ) mai puțini bani din impozit pe profit și din TVA. În ceea ce privește impozitul pe profit, la jumătatea anului statul a strâns 42% din banii prevăzuți pe tot anul; în ceea ce privește TVA, a strâns 43%.
Dacă ne-am imagina economia ca pe o rețea de conducte comunicante, atunci am vedea următorul lucru: statul strânge șurubul într-o parte, însă creșterea presiunii face ca conductele să pleznească în altă parte, după care statul se duce să strângă șurubul acolo, însă creșterea presiunii face să pleznească o altă conductă și tot așa. Creșterea taxelor de la 1 august va continua această spirală: va repara exact „pierderile” de TVA și de impozit pe profit, însă va presiunea va face ca alte țevi să bușească în viitor. Vom vedea anul următor ce se întâmplă cu veniturile din impozitarea salariilor… de asta nu sunt proști, ci doar ticăloși acei miniștri și politicieni care avertizează că, mai devreme sau mai târziu, „va trebui” să decretăm impozitarea progresivă, adică creșterea impozitului pe salarii. Ș.a.m.d.
Una peste alta, dacă ridicăm ochii din volan și privim înainte, la 200 de metri pe drum, vedem riscuri uriașe. Redresarea bugetară nu se poate realiza mărind taxele. Motivul principal este că taxele sărăcesc, diminuează producția. Și nici o țară în istorie nu a reușit să aibă echilibru bugetar cu o economie precară; cel mai bun exemplu din zilele noastre îl oferă chiar statele occidentale, pe care unii, doar ușor mai inteligenți decât Beavis și Butthead, le dau drept model de bune practici. Iar România tot va trebui să mărească unele cheltuieli; și PNRR se va termina; și înghețarea salariilor nu are cum, prin definiție, să producă economii bugetare sustenabile.
