Nigel Farage traversează una dintre cele mai dificile perioade din cariera sa politică, chiar într-un moment în care Reform UK părea capabilă să transforme nemulțumirea față de partidele tradiționale într-o forță electorală națională. Liderul formațiunii de dreapta radicală, care a influențat decisiv agenda britanică privind Brexitul și imigrația, se confruntă acum simultan cu presiuni politice, probleme de imagine și întrebări legate de finanțele sale.
Schimbarea de context este cu atât mai relevantă cu cât Reform UK a condus timp de 15 luni în numeroase sondaje naționale. În ultimele zile, însă, Partidul Laburist condus de noul prim-ministru Andy Burnham a egalat sau a depășit formațiunea lui Farage în unele măsurători ale intenției de vot. Pentru piețele politice britanice, care urmăresc îndeaproape capacitatea partidelor de a forma majorități și de a influența direcția fiscală, comercială și migraționistă a țării, reculul Reform poate schimba calculele înaintea următoarelor alegeri generale.
Farage respinge ideea că ar fi slăbit și susține că nu va fi intimidat de atacurile îndreptate împotriva sa. El afirmă că își pregătește partidul pentru eventualitatea unor alegeri generale chiar din această toamnă, deși Burnham a declarat că nu intenționează să convoace rapid scrutinul.
În joc nu este doar viitorul unei formațiuni politice construite în jurul unei personalități puternice. Reform UK a devenit principalul vehicul prin care o parte a electoratului conservator, dar și alegători nemulțumiți de politica tradițională, contestă establishmentul britanic. O scădere susținută a popularității lui Farage ar putea avantaja atât laburiștii, cât și Partidul Conservator, care încearcă să își refacă poziția sub conducerea lui Kemi Badenoch.
Un adversar nou, o agendă politică mai aglomerată
Instalarea lui Andy Burnham la conducerea guvernului, la 20 iulie, a modificat rapid centrul de greutate al dezbaterii publice. Echipa Reform admite că noul premier a reușit să capteze atenția printr-un flux intens de angajamente politice și printr-o comunicare eficientă în rețelele sociale.
Mai mult, Burnham încearcă să ocupe un teritoriu politic care, până recent, i-a aparținut aproape exclusiv lui Farage: postura de outsider care vorbește în numele alegătorilor obișnuiți împotriva elitelor. Dacă această strategie va funcționa, următoarea competiție electorală ar putea deveni o confruntare pentru monopolul discursului anti-establishment, nu doar o luptă clasică între stânga și dreapta.
În paralel, unul dintre cele mai puternice argumente electorale ale Reform UK și-a pierdut o parte din forță. Numărul migranților care ajung în Regatul Unit cu ambarcațiuni mici a scăzut, diminuând presiunea politică asupra guvernului și reducând eficiența uneia dintre principalele linii de atac ale lui Farage.
Partidul Conservator adaugă o a treia sursă de presiune. După ani în care Farage a erodat constant baza electorală a conservatorilor, formațiunea începe să recupereze în sondaje. Consolidarea poziției lui Badenoch poate limita capacitatea Reform de a atrage alegători de dreapta dezamăgiți, segment esențial pentru orice ambiție de a câștiga circumscripții și de a transforma popularitatea națională în mandate parlamentare.
Dosarul financiar și alegerile parțiale din Clacton
Declinul din sondaje vine pe fondul întrebărilor privind o donație de 5 milioane de lire sterline, despre care Farage este acuzat că nu ar fi declarat-o conform regulilor parlamentare. Liderul Reform contestă acuzațiile și susține că este ținta unei campanii menite să îl discrediteze.
Luna trecută, Farage a demisionat din Parlament pentru a provoca alegeri parțiale în circumscripția sa, Clacton, pe coasta estică a Angliei. El a prezentat decizia drept o confruntare directă cu instituțiile pe care le acuză că încearcă să îi compromită poziția publică.
Strategia nu a produs însă confruntarea politică amplă pe care o anticipa. Partidele principale au refuzat să intre în cursă, iar cel mai cunoscut contracandidat al lui Farage este Count Binface, un candidat satiric recurent, care apare în costum de coș de gunoi. În loc să proiecteze imaginea unei bătălii naționale cu establishmentul, scrutinul riscă să accentueze impresia că Reform este temporar marginalizată de adversarii săi.
Seb Wride, director de sondaje la Public First, arată că această secvență politică a afectat mai ales legătura formațiunii cu foștii alegători conservatori. Potrivit datelor institutului, Reform a pierdut sprijin semnificativ în rândul celor care votaseră Conservator în trecut, după alegerile locale.
„În loc să poată intra în ofensivă în primele săptămâni ale conducerii lui Burnham, alegerile parțiale din Clacton fac Reform să pară mai puțin relevantă, iar laburiștii au putut în mare măsură să îi ignore în timp ce își definesc poziția sub noua conducere”, apreciază Wride.
Popularitatea scade, baza dură se mobilizează
Datele Public First indică o deteriorare a imaginii personale a lui Farage în electoratul larg. Ratingul său net de aprobare a coborât de la minus 16 la începutul lunii mai la minus 21 la finalul lui iulie. În rândul celor care au votat Conservator în 2024, un bazin electoral crucial pentru Reform, evaluarea lui Farage s-a redus cu 15 puncte în aceeași perioadă.
Există însă și un semnal opus, cu relevanță pentru rezistența electorală a partidului. În rândul alegătorilor care au votat Reform la scrutinul din 2024, popularitatea netă a lui Farage a crescut cu 13 puncte între începutul lui mai și sfârșitul lui iulie. Cu alte cuvinte, dificultățile actuale par să fi afectat capacitatea partidului de a se extinde, dar au întărit coeziunea nucleului său electoral.
Gawain Towler, membru în conducerea Reform UK și fost responsabil de comunicare al partidului, susține că atacurile asupra lui Farage sunt nedrepte și provin din surse discutabile. El admite, totuși, că ele au avut un efect asupra percepției publice, la fel ca ascensiunea rapidă a lui Burnham.
„Au existat efecte, iar avansul lui Burnham are, desigur, un impact asupra sondajelor. Cele două lucruri se întâmplă în același timp”, spune Towler. În opinia sa, susținătorii cei mai fideli ai Reform reacționează însă limitat la aceste controverse, deoarece se așteaptă ca instituțiile tradiționale să trateze partidul ostil.
Narațiunea unei elite care încearcă să elimine un lider populist a funcționat în mai multe state occidentale, fiind folosită de politicieni precum Donald Trump, Marine Le Pen sau chiar Farage în etape anterioare ale carierei sale. Pentru Reform, această temă poate limita pierderile în rândul alegătorilor loiali. Riscul este că nu poate compensa, pe termen lung, slăbirea sprijinului în segmentele moderate sau în rândul conservatorilor care trebuie convinși să își schimbe votul.
Un partid dependent de liderul său
Profesorul Tim Bale, specialist în politica britanică de dreapta la Queen Mary University of London, consideră că dificultățile lui Farage sunt serioase, dar nu decisive. Situația s-ar putea schimba dacă sondajele se deteriorează mai mult sau dacă problemele financiare capătă o amploare mai mare.
Vulnerabilitatea majoră a Reform UK rămâne dependența de liderul său. Farage are un istoric de plecări și reveniri în politică. A renunțat la conducerea UK Independence Party după ce nu a reușit să câștige un mandat parlamentar în 2015, revenind însă câteva zile mai târziu. În 2021, a anunțat că se retrage din viața politică și a părăsit conducerea Reform, pentru ca apoi să revină în campanie după convocarea alegerilor generale din 2024 de către fostul premier Rishi Sunak.
„Dacă sondajele se înrăutățesc și scandalurile financiare se adâncesc în mod semnificativ, situația se poate modifica. Dacă decide să renunțe, iar având în vedere istoricul său și sensibilitatea sa la critici această posibilitate nu trebuie exclusă, Reform va avea probleme serioase”, estimează Bale.
Pentru investitori și companii, evoluția Reform UK trebuie urmărită nu doar ca o poveste despre popularitatea unui politician. Partidul a influențat deja profund dezbaterea britanică privind relația cu Europa, mobilitatea forței de muncă și imigrația, teme cu efect direct asupra pieței muncii, investițiilor și regimului comercial. O eventuală slăbire a lui Farage ar putea reduce presiunea pentru schimbări politice rapide, însă competiția dintre Reform, laburiști și conservatori arată că aceste subiecte vor rămâne centrale în agenda economică a Regatului Unit.
Farage și apropiații săi insistă că partidul nu se va retrage din confruntare. Miza următoarei perioade va fi dacă Reform poate transforma sentimentul de asediu într-o mobilizare electorală sau dacă actualele controverse vor marca începutul unei pierderi mai ample de relevanță politică.
