Ucraina intră în sezonul rece cu o vulnerabilitate critică: interceptoarele Patriot, printre puținele sisteme capabile să oprească rachetele balistice rusești, sunt insuficiente, iar aliații europeni nu mai dispun de rezerve pe care să le poată ceda fără să-și afecteze propria apărare.
Kievul caută sute de rachete PAC-3 și PAC-2, însă soluțiile disponibile se lovesc de trei constrângeri majore. Producția nouă nu poate livra interceptoare înainte de iarnă, Statele Unite își refac stocurile după conflictul cu Iranul, iar armatele europene trebuie să păstreze un nivel minim de protecție pentru propriile teritorii și pentru angajamentele asumate în cadrul NATO.
Presiunea este amplificată de ritmul atacurilor rusești. Într-o declarație recentă, fostul ministru ucrainean al Apărării, Mykhailo Fedorov, a spus că Rusia lansează într-o singură săptămână mai multe rachete decât primește Ucraina de la parteneri în câteva luni. În iulie, apărarea antiaeriană ucraineană a interceptat 29 dintre cele 195 de rachete balistice rusești, potrivit Ministerului Apărării de la Kiev. Alte 40 nu și-au atins țintele, fără ca autoritățile să precizeze în ce condiții au eșuat.
Patriot, între nevoia Ucrainei și apărarea Europei
Germania se află în centrul acestei dileme. Berlinul a transferat deja sisteme Patriot și rachete către Ucraina, însă guvernul german trebuie să împace sprijinul militar pentru Kiev cu necesarul de apărare al propriului teritoriu și cu obligațiile față de NATO.
„Ne apropiem cu adevărat de limite”, a declarat generalul de brigadă Jürgen Schrödl, oficial de rang înalt din Ministerul german al Apărării, subliniind că Germania trebuie să-și asigure și propria protecție. Mesajul descrie o problemă care depășește cazul german: țările europene sunt chemate să furnizeze muniție pentru un război de intensitate ridicată, în condițiile în care multe dintre ele și-au considerat mult timp propriile stocuri de apărare antiaeriană insuficiente.
Norvegia susține că actualul ritm al contribuțiilor europene nu poate fi menținut la nesfârșit. Ministrul Apărării, Tore O. Sandvik, a cerut tuturor statelor europene să-și intensifice eforturile. Berlinul și alte capitale din nordul continentului încearcă să convingă guvernele din sud să verifice ce echipamente și resurse financiare pot pune la dispoziție.
Țările aflate în apropierea Rusiei sunt însă printre cele mai reticente în a renunța la interceptoare. Pentru acestea, riscul unei extinderi a conflictului este direct, iar orice reducere a stocurilor poate deveni o problemă de securitate națională. O parte din presiune se mută astfel către Polonia, Spania și Grecia, state care dispun de sisteme Patriot, dar au contribuit diferit până acum la sprijinul militar acordat Ucrainei.
Producția americană nu poate rezolva criza din această iarnă
Dependența de Patriot face ca deciziile Washingtonului să fie esențiale pentru capacitatea Ucrainei de a-și consolida apărarea. Majoritatea interceptoarelor PAC-3 sunt produse în Statele Unite, iar vânzarea lor, precum și orice acord de producție sub licență, depind de aprobarea administrației americane.
În timpul întâlnirii dintre președinții Volodîmîr Zelenski și Donald Trump, desfășurată în marja summitului NATO de la Ankara, principalul subiect de discuție ar fi fost furnizarea de interceptoare Patriot. Trump a alimentat atunci speranțele Kievului, afirmând că Ucraina ar putea produce, sub licență, interceptoare proiectate în Statele Unite. O asemenea înțelegere ar putea reduce, pe termen lung, dependența Ucrainei de livrările americane.
Avantajul este însă unul strategic, nu imediat. Ambasadorul Statelor Unite la NATO, Matthew Whitaker, a avertizat că un acord de producție nu va fi semnat înainte de iarnă, iar fabricarea primelor rachete ar necesita și mai mult timp.
Ulterior, președintele Trump și-a nuanțat poziția, spunând că nu există încă un acord și că transferul unei tehnologii atât de sensibile este dificil. În paralel, Statele Unite încearcă să-și refacă propriile rezerve de rachete, despre care informații publice recente indică faptul că au fost puternic afectate de războiul cu Iranul. Întrebat despre solicitările lui Zelenski pentru mai multe rachete Patriot, Trump a răspuns că și Statele Unite au nevoie de interceptoare.
Ucraina a semnat și un acord pentru achiziția unor interceptoare PAC-2 produse în Germania. Livrările sunt însă așteptate cel mai devreme anul viitor, ceea ce lasă neacoperită perioada în care Kievul anticipează o nouă ofensivă aeriană rusă.
Stocurile europene sunt împărțite rachetă cu rachetă
Germania a furnizat trei sisteme Patriot din propriile stocuri și a obținut ulterior încă două printr-un mecanism în care Statele Unite urmau să refacă dotările Bundeswehrului. Țările de Jos au reconstituit un sistem complet pentru Ucraina, cu cinci lansatoare, radar și rachete.
Exemplul Poloniei arată însă cât de sensibilă a devenit fiecare transfer. Varșovia a confirmat în iulie că a trimis mai multe interceptoare PAC-3, ca urmare a solicitărilor secretarului general al NATO, Mark Rutte, și ale unor comandanți americani. Potrivit unor informații publicate de presa poloneză, au fost livrate doar cinci rachete. Chiar și acest volum limitat a provocat reacții politice interne, parlamentari ai opoziției acuzând guvernul că slăbește apărarea țării într-un moment în care rachete și drone rusești au ajuns în mod repetat în apropierea sau peste frontiera poloneză.
Spania a confirmat încă din 2024 că trimite rachete către Ucraina, fără să dezvăluie tipul și cantitatea. Madridul nu a precizat dacă a primit solicitări recente pentru noi interceptoare sau dacă analizează un transfer suplimentar, invocând sprijinul militar mai larg acordat Ucrainei și obligațiile asumate în NATO.
Grecia nu a anunțat până acum livrări de Patriot către Kiev. Presa elenă a relatat în iulie că Ucraina ar fi cerut până la 200 de interceptoare PAC-2 mai vechi. Ministerul grec al Apărării nu a comentat solicitarea. Atena își raportează în mod tradițional principalele preocupări de securitate la relația cu Turcia, un alt stat membru NATO, ceea ce complică decizia privind cedarea unor capacități de apărare antiaeriană.
Alternativele există, dar nu sunt încă pregătite
Rachetele balistice reprezintă problema cea mai dificilă pentru Ucraina. Kievul dispune și de alte sisteme antiaeriene, în general mai ieftine, care pot combate dronele și rachetele de croazieră. Acestea nu oferă însă aceeași protecție împotriva armelor balistice rusești, care se deplasează cu viteză mare și lasă foarte puțin timp pentru reacție.
Ucraina dezvoltă propriul interceptor, denumit Freyja. Programul are nevoie de investiții, lucrări de inginerie și testare înainte ca sistemul să poată prelua o parte din misiunea îndeplinită acum de Patriot. Până atunci, autoritățile ucrainene consideră prioritară cumpărarea sau obținerea din stocuri a rachetelor PAC-2 și PAC-3.
În lipsa unor interceptoare suficiente, Kievul analizează și o strategie mai ofensivă, concentrată pe distrugerea lansatoarelor rusești imediat după executarea atacului. Fostul ministru Fedorov a spus că echipele care lansează rachetele ar trebui lovite la câteva minute după lansare. O astfel de abordare poate reduce presiunea asupra apărării antiaeriene, dar nu înlocuiește protecția oferită de Patriot pentru orașe, infrastructură și obiective militare.
Negocierile europene pentru găsirea unor rachete disponibile au început de mai mult timp. În februarie, Fedorov relata că a lucrat împreună cu Mark Rutte la o listă a interceptoarelor deținute de aliații europeni, solicitând fiecărui guvern ceea ce putea ceda. Într-unul dintre exemple, Poloniei i s-ar fi cerut cinci rachete, iar Germania ar fi promis alte cinci dacă restul statelor europene reușeau să strângă 20.
Discuțiile continuă cu Spania, Grecia și celelalte țări care au interceptoare Patriot. Pentru Ucraina, însă, fereastra de timp se îngustează rapid: cererea pentru PAC-3 crește și în Orientul Mijlociu, Pentagonul își reface stocurile, iar guvernele europene ezită să-și reducă nivelul de apărare.
Ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sybiha, a rezumat situația spunând că țara luptă literalmente pentru fiecare rachetă. Criza nu este doar una militară. Ea arată limitele capacității industriale occidentale, vulnerabilitatea stocurilor europene și costul tot mai mare al protejării infrastructurii și populației Ucrainei într-un război care intră într-o nouă iarnă.
