România a ajuns pe locul 61 din 70 de economii evaluate în clasamentul competitivității mondiale realizat de IMD pentru 2026, cu un scor de 43,1 puncte. Poziția plasează țara în zona inferioară a ierarhiei și o situează în urma Ungariei și Bulgariei, două economii din aceeași regiune.
Ungaria ocupă locul 51, iar Bulgaria se află pe poziția 56. Diferența față de aceste state este relevantă pentru companii și investitori, deoarece clasamentul încearcă să măsoare cât de favorabil este cadrul economic pentru desfășurarea activității, atragerea capitalului și dezvoltarea pe termen lung.
Rezultatul din 2026 marchează o deteriorare pronunțată a poziției României față de anii de după pandemie. Țara ajunsese la un moment dat pe locul 21, pentru ca ulterior să coboare până la poziția 48 și să se mențină în zona locurilor 49-50. Coborârea până pe locul 61 indică pierderea unei părți importante din avantajul competitiv măsurat de metodologia IMD.
Un clasament construit pe economie, administrație și infrastructură
Evaluarea IMD nu se limitează la evoluția produsului intern brut sau la nivelul investițiilor. Clasamentul utilizează 341 de criterii, grupate în patru domenii majore: performanța economică, eficiența guvernamentală, eficiența mediului de afaceri și infrastructura.
Aproximativ două treimi din punctajul final provin din date statistice. Restul scorului este stabilit prin indicatori și evaluări referitoare la condițiile în care funcționează economia și companiile. În această combinație intră atât rezultate măsurabile, cât și percepții asupra calității cadrului instituțional și de afaceri.
Prin urmare, poziția României nu reflectă un singur indicator slab, ci rezultatul cumulat al mai multor componente care influențează competitivitatea. Modul în care sunt administrate politicile publice, predictibilitatea mediului economic, eficiența companiilor și calitatea infrastructurii contribuie împreună la scorul final.
O poziționare în partea de jos a clasamentului poate afecta capacitatea unei economii de a convinge investitorii că își pot planifica activitatea pe termen lung. Pentru firmele deja prezente în România, asemenea indicatori oferă un reper asupra costurilor și riscurilor operaționale. Pentru investitorii care compară mai multe piețe, diferențele față de Ungaria sau Bulgaria pot deveni un element suplimentar în deciziile privind localizarea capitalului.
România, în urma mai multor economii emergente
Cu 43,1 puncte, România este depășită nu doar de statele vecine menționate în clasament, ci și de economii precum Slovacia, Ghana, Brazilia, Mongolia și Nigeria. Comparația arată amploarea reculului înregistrat în raport cu perioada în care țara ocupa locuri semnificativ mai bune.
Rezultatul nu anulează avantajele pe care România le poate avea în anumite sectoare sau regiuni, însă semnalează că acestea nu sunt suficiente pentru a susține o poziție competitivă generală. O economie poate avea piețe în creștere, forță de muncă disponibilă sau sectoare dinamice, dar să piardă teren dacă infrastructura, administrația ori predictibilitatea mediului de afaceri nu țin pasul.
Pentru companii, o astfel de evoluție pune presiune pe factorii care influențează productivitatea și costurile. Pentru stat, ea indică necesitatea unor îmbunătățiri în domeniile incluse în evaluare, nu doar a unor măsuri punctuale destinate stimulării creșterii economice. Iar pentru contribuabili, eficiența guvernamentală are o legătură directă cu felul în care sunt furnizate serviciile publice și sunt utilizate resursele bugetare.
Singapore conduce, urmat de Hong Kong și Elveția
La nivel mondial, Singapore ocupă prima poziție, cu un scor de 100 de puncte. Hong Kong și Elveția completează podiumul clasamentului. Aceste economii sunt asociate cu infrastructură dezvoltată, instituții eficiente și un mediu de afaceri capabil să susțină investițiile și activitatea companiilor.
Diferența dintre liderii clasamentului și România evidențiază distanța dintre o economie care oferă condiții stabile și eficiente pentru capital și una care continuă să acumuleze vulnerabilități instituționale și de competitivitate. Locul 61 nu este doar o poziție statistică, ci un semnal asupra modului în care România este percepută și măsurată în raport cu alte economii.
Într-un moment în care companiile își aleg cu mai multă atenție piețele, iar investitorii compară riguros riscurile și randamentele, evoluția din clasamentul IMD poate influența reputația economică a țării. Revenirea ar presupune îmbunătățiri vizibile și durabile în componentele care formează competitivitatea, astfel încât avantajele regionale ale României să fie susținute de instituții, infrastructură și un cadru de afaceri mai eficient.
