Cisnădie, Judeţul Sibiu, România, Uniunea Europeană… Anul 2019!

7
6443
Ceea ce a rămas din Textila Cisnădie… Aici se fabricau celebrele covoare… Foto: Florian Schiponca

Un loc de poveste încărcat de istorie, frumuseţe şi tradiţie, un brand de renume mondial, pierdut şi mai multe răni deschise…

Sunt locuri de care te îndrăgosteşti la prima vedere. Există oameni buni şi calzi pe care ai impresia că îi cunoşti de o viaţă, chiar după primele momente petrecute în compania lor. Există un alt fel de a trăi, tihnit şi limpede ca apa unui râu de munte. Există un alt fel de viaţă, dincolo de tumultul marilor oraşe… Există Cisnădie, la picior de munte, sub masivul Măgura, la numai 10 km de Sibiu…

Aşezarea cunoscută şi sub numele de Heltau a fost fondată de coloniştii germani chemaţi de regele Geza al-II-lea al Ungariei pentru a apăra graniţele împotriva năvălitorilor de la acea vreme. Se presupune că pe locul actualului oraş Cisnădie exista, în anul 1150, localitatea Ruetel care a fost distrusă, din temelii, de năvălitorii mongoli. Aici a fost construit, în anul 1425, primul turn cu ceas din Transilvania care are două ziduri de apărare, cel interior adăpostind şi încăperi pentru păstrarea proviziilor. 75 de ani mai târziu, în 1500, regele Vladislav al-II-lea al Ungariei, acordă localităţii dreptul de a ţine un târg anual iar în anul 1797 a fost construit primul paratrăsnet din Transilvania, pentru că biserica şi turnul au fost lovite, de mai multe ori, de trăsnet.

În anul 1941, etnicii germani alcătuiau două treimi din numărul total al locuitorilor Cisnadiei. Aceştia, după anul 1950, încep să plece masiv către Germania Federală pentru reîntregirea familiilor. O mare parte dintre prizonierii de etnie germană, luaţi de ruşi în cel de-al doilea război mondial, fuseseră deportaţi acolo. După 1989, exodul etnicilor germani continuă prin plecarea multora dintre cei rămaşi, către aceiaşi destinaţie.

În anul 1946, localitatea Cisnădie primeşte titlul de oraş, ulterior acesta devenind “al textiliştilor”, cum urma să fie cunoscut în perioada comunistă. Pe bună dreptate dacă ne gândim că tradiţia ţesutului este veche de sute de ani, pe aceste meleaguri. Un document din anul 1323 atestă faptul că “locuitorii cunosc bine meşteşugul prelucrării lânii”. Aici ia fiinţă breasla postăvarilor, în anul 1513 şi Asociaţia Postăvarilor, în anul 1873 pentru că 15 ani mai târziu, în anul 1888 să se înfiinţeze prima şcoală profesională din ţară, cu profil textil.

Pentru cei născuţi în România, înainte de anul 1989, indiferent de loc, Cisnădie reprezintă un nume cu o rezonanţă aparte pentru că au copilărit cu dorinţele mărturisite ale părinţilor: autoturism Dacia 1300, televizor Telecolor, perdele de Paşcani şi covoare de Cisnădie. Pentru toate aceste produse de lux, la acea vreme, se întocmeau liste de aşteptare care se întindeau până la 10 ani… De neconceput, în zilele noastre însă nu pentru că producţia ar fi fost subdimensionată ci pentru că aveau calitate şi erau cerute la export, din America până în Japonia trecând prin toată Europa şi Rusia, URSS, la acea vreme. Ceauşescu acorda maximă prioritate exportului, sacrificând nevoile propriului popor din dorinţa fanatică de a plăti datoria externă, necerută de nimeni peste noapte, producând frustrare, suferinţă, furie…

În perioada comunistă, la Textila Cisnădie, 6.000 de muncitori produceau între 70.000 şi 100.000 de metri pătraţi de covor pluşat, neted, pe lună, folosind între 7.000 şi 14.000 de tone de lână. Preţurile covoarelor astfel realizate variau, în funcţie de model, între 450 şi 920 lei pe metrul pătrat de covor.

Textila Cisnădie era cel mai mare producător de covoare din sud-estul Europei. Avea de toate, la acea vreme: creşe, grădiniţe, ansambluri artistice, echipă de fotbal, de handbal, de popice. Muncitorii, mulţi aduşi din judeţele învecinate, în special din Oltenia, îşi întemeiau familii şi îşi creşteau copiii în Cisnădie. Textila însemna viaţa, pentru muncitorii săi şi pentru oraş. Oameni locului, vârstnicii, îşi aduc aminte cu nostalgie de perioada de glorie a Textilei şi nu poţi să le faci vreo vină. Aşa vedeau ei atunci viaţa şi bunăstarea iar, din punctul lor de vedere, comparaţia cu timpurile actuale nu există, mai ales pentru că multe rude, mulţi prieteni, vecini sau cunoscuţi au ales calea străinătăţii în căutarea unui trai decent. Majoritatea muncitorilor de atunci, ajunşi acum la vârsta pensionării, trăiesc trişti şi cu sufletul frânt, aşteptându-şi copii şi nepoţii pe care îi văd doar în vacanţe, de maxim două ori pe an. Noroc cu actuala tehnologie că îi ajută să se audă şi să se vadă de la distanţă… Trist şi amar noroc!

De curând, am ajuns pentru a doua oară în Cisnădie. Prima dată s-a întâmplat cu foarte mulţi ani în urmă, în perioada comunistă, când am zăbovit acolo doar o singură zi. Acum, am avut şansa să stau mai mult… Spun şansa, pentru că am cunoscut oameni şi locuri cu adevărat încântătoare. Evident, pe baza amintirilor din copilărie, ale mele nu ale lui Creangă, primul lucru pe care am vrut să-l vizitez a fost celebra fabrică de covoare… Şi am văzut, exact imaginea, pe care am folosit-o pentru ilustrare… Scheletul său mai bine zis cadavrul Textilei Cisnădie, lăsat în drum de vulturii care i-au sfâşiat trupul, atât de mândru, altădată… Neglijenţa crasă, dezinteresul, managementul defectuos şi lăcomia au dus la imaginea dezolantă de astăzi a unui brand românesc, cu adevărat de renume mondial. Vă puteţi imagina că şi la Casa Alba, în unele încăperi, preşedintele Statelor Unite calcă pe covoare de Cisnădie? Că pentru Casa Poporului, Palatul Parlamentului de astăzi, s-au ţesut aici peste 200.000 de metri pătraţi de covoare, unele dintre ele aproape de dimensiunea unui teren de fotbal? Râvnite în toată lumea, dacă ar avea suflet, s-ar simţi jignite simţind cine le calcă astăzi, în fiecare zi…

Textila Cisnădie… No comment… Foto: Florian Schiponca

Mai jos găsiţi câteva articole, scrise cu mai mulţi ani în urmă de colegii de la alte publicaţii, care descriu modul în care s-a distrus una dintre emblemele economiei româneşti.

https://www.curentul.info/actualitate/patronul-unei-firme-capusa-i-a-dus-cu-presul-pe-directorii-celui-mai-mare-producator-de-covoare/

http://www.formula-as.ro/2010/947/mica-enciclopedie-as-27/industria-romaneasca-moare-si-se-preda-petre-boldisor-directorul-general-al-fabricii-covtex-feizy-cisnadie-13173

https://adevarul.ro/news/societate/serial-adevArul-prin-cenusa-industriei-episodul-1-s-a-destramat-covorul-cisnadie-1_50ae83827c42d5a6639d73c3/index.html

Revenind la vizita mea în frumosul oraş de pe Valea Argintului, ca turist am fost total şi neplăcut surprins de sinistră imagine, văzută. Okay, dacă mi s-ar fi arata un loc viran, curat, îngrijit şi mi s-ar fi spus “aici a fost Textila” ar fi fost altceva dar acel schelet din beton din care atârnă tot felul de fiare contorsionate şi ruginite este mai potrivit pentru decorul unui film horror decât pentru imaginea unui oraş cu atâta tradiţie… Sau poate tocmai din acest motiv este păstrat în această stare?… În aşteptarea vreunui Spielberg care să turneze un nou film de Oscar? Mă mai gândesc că s-ar putea ca ruina să fi fost declarată piesă de patrimoniu în cadrul Muzeului Industriei Textile Cisnădie dar nu am văzut nicio placă de bronz pe care să scrie “Acesta este cadavrul fabricii Textila Cisnădie, fostă Covtex, fostă Covtex-Feizy”. Responsabilii din Primăria Cisnădie, care probabil trec zilnic pe lângă sinistra ruină, ce părere au?

În preambulul unui material oficial, publicat pe site-ul primăriei, www.cisnadie.ro, sub un titlu pretenţios, “Strategia de dezvoltare a oraşului Cisnădie pentru perioada 2015-2023”, primarul Gheorghe Huja spune: “Planul de dezvoltare a Cisnădiei are ca principal scop modernizarea continuă şi aşezarea oraşului între comunităţile moderne. Consider că e un deziderat realizabil, toţi paşii fiind riguros şi obiectiv analizaţi în momentul elaborării amplei strategii. Vă dau, aşadar, întâlnire, peste câţiva ani, într-o Cisnădie europeană din toate punctele de vedere!”

Strategia de dezvoltare a orasului Cisnadie 2015-2023

Serios, aşa ştiţi dumneavoastră, domnule primar, că sunt comunităţile moderne ale secolului XXI, cu scheleți la poartă? Fabrica a „murit” înainte de elaborarea acestei strategii, iar din termenul de implementare al strategiei s-au scurs deja 4 ani, adică jumătate… Nu credeţi că se putea face ceva, între timp?

Vă anticipez răspunsul pentru că am primit multe, în situaţii similare… Nu-i aşa că respectiva ruină se află pe domeniul privat şi dumneavoastră nu aveţi ce să faceţi, în acest caz? Că perimetrul este securizat cu gard şi că nu reprezintă un pericol iminent pentru trecători? Pot fi, într-o oarecare măsură, de acord dar şi aşa acea ruină dezolantă reprezintă o pată urâtă pe obrazul Cisnadiei. Eu cred că dacă există voinţă, primarul şi consiliul local pot adopta decizii prin care pot pune în vedere, proprietarului, rezolvarea situaţiei care aduce un prejudiciu uriaş, de imagine, întregii comunităţi. Se pot impune reguli, termene precise şi sancţiuni severe. Se pot trimite notificări şi nu în ultimul rând se poate acţiona în instanţă. Nu încerc să vă învăţ ce aveţi de făcut şi sunt convins că departamentul juridic din primărie ştie mult mai bine care sunt pârghiile care pot fi acţionate… Vă transmit doar impresiile unui turist încântat de frumuseţea locului, a oraşului, aşa cum a fost el construit de saşi, dar dezamăgit de imaginile întâlnite… Degeaba construiţi la o margine de oraş centru SPA, parc, ştrand, patinoar sau Sală Polivalentă, dacă la cealaltă tronează o ruină, iar străzile sunt pline de gropi, iar Valea Argintului este un focar de infecţie şi un pericol real pentru cetăţeni, nu credeţi? Un colţ al podului care leagă zona de blocuri de Strada Lungă, peste care trece drumul spre Cisnădioara, este mult ieşit din terasament. Probabil că în graba deplasării către „Templul Handbalului Cisnadian” nu aţi avut timp de astfel de lucruri mărunte.

Podul despre care am făcut vorbire… Foto: Florian Schiponca

Am mers pe frumosul drum care leagă Cisnădie de Sibiu, „peste deal”, cum spun localnicii… Am înţeles că acesta s-ar fi aflat într-o stare deplorabilă, anul trecut, dar a fost, de curând, reabilitat. Rulând pe panglica de asfalt vălurită, care pe unele porţiuni tinde să te arunce de pe carosabil, am realizat că nu s-a făcut nimic la terasament sau dacă s-a lucrat, s-a făcut treabă de mântuială ori asta nu stă în firea ardeleanului. Oare cât va dura până frumosul drum se va rupe, din nou? Un an, doi? Eu cam atât estimez! Pista de biciclete, paralelă cu drumul, aflată în construcţie, este posibil să dureze mai mult pentru că nouă fiind a trebuit să i se facă un terasament cât de cât decent.

Ceea ce m-a frapat, cu adevarat, a fost cu totul altceva… Vizitând oraşul nu am întâlnit nicăieri vreun panou care să indice faptul că se efectuează vreo lucrare finanţată din fonduri europene.

Dotarea Ambulatoriului Spitalului Orăşenesc Cisnădie, singura lucrare realizată cu fonduri europene, a fost posibilă prin proiectul coordonat de Ministerul Sănătăţii, având denumirea ” Asigurarea accesului la servicii de sănătate în regim ambulatoriu pentru populaţia judeţelor Sibiu şi Alba” – Cod SMIS 125264, a cărui valoare totală este de peste 14 milioane lei, din care 98% vor fi fonduri nerambursabile”. În acest proiect au fost incluse 8 unităţi spitaliceşti din judeţele Alba şi Sibiu, după cum urmează: Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu, Spitalul Municipal Blaj, Spitalul de psihiatrie” Dr. Gh. Preda” Sibiu, Spitalul orăşenesc Cugir şi Spitalul orăşenesc Cisnădie.

Citeşte aici: http://regio-adrcentru.ro/regio-finanteazain-alba-si-sibiu/

Primăria Cisnădie s-a ocupat doar de consultanţă necesară, pe plan local, ca parte a acestui proiect al Ministerului Sănătăţii, aşa cum reiese din Raportul de activitate al primarului oraşului Cisnădie, pe anul 2017, la pagina 37, aceasta neînsemnând că a depus vreun proiect propriu.

„Cap. – 66.02 – Sănătate – Spital total, din care: 80.000 lei

Consultanţă accesare fonduri europene pt. Ambulatoriu de specialitate Spital orăşenesc Cisnădie 80.000 lei”

 Citeşte aici:

RAPORT 2017

Curiozitatea de jurnalist economic m-a împins să caut şi să citesc atent documentele publicate pe site-ul primăriei Cisnădie… Am găsit un adevărat izvor de informaţii!

Din raportul de activitate al „Comisiei tehnice, amenajarea teritoriului, administrarea domeniului public-privat, gospodărie orăşenească, mediu şi turism”, condusă, în calitate de preşedinte de dl. Filip Danuț Mihai, viceprimar şi preşedinte al CS Măgura Cisnădie (?), înregistrat sub nr. 1923/12.02.2019, reiese a aceasta a făcut doar atât, citez din documentul oficial:

„Comisia tehnică, amenajarea teritoriului, administrarea domeniului public-privat, gospodărie orăşenească, mediu şi turism s-a întrunit lunar, în şedinţe, pentru a aviza proiecte de hotărâri.

Membrii comisiei:

  • au participat la toate şedinţele ordinare şi de comisie ale Consiliului Local cât şi la şedinţe extraordinare.
  • au participat la audienţele la care au fost planificaţi unde s-au întocmit procese verbale, temele fiind predominant de ordin social.
  • au participat la toate acţiunile şi evenimentele culturale şi sociale în care Consiliul Local a fost implicat în acest an.”

Deci, au participat! S-a adoptat vreo hotărâre privind accesarea de fonduri europene nerambursabile? Întrebarea mea este redundantă atâta vreme cât în Raportul primarului pe anul 2017 (deşi ne aflăm la sfârşitul lunii august 2019, raportul pe anul 2018 încă nu figurează pe site), la pag. 39 scrie negru pe alb:

 „3. Compartimentul accesare fonduri europene

 În anul 2017, Compartimentul accesare fonduri europene nu a avut activitate, postul de consilier fiind vacant.”

Vezi aici:

RAPORT 2017

Așadar, nici măcar nu există un singur consilier angajat pentru accesarea fondurilor europene! Nu aveţi nevoie de astfel de fonduri sau nu vreţi să vă legaţi la cap, ştiut fiind că acestea sunt atent controlate de Corpul de Control al Ministerului Fondurilor Europene, de DLAF şi OLAF? Este de neînţeles acest lucru, în anul 2019! Domnule primar Gheorghe Huja, la 92 km de Cisnădie, în Judeţul Alba, se află Comună Ciugud cu o populaţie de aproape 4.000 de locuitori, care este campioană la accesarea fondurilor europene. Pentru această activitate are nu mai puţin de 11 consilieri. Când există astfel de fonduri nerambursabile pentru infrastructură, în primul rând, este de neînţeles cum puteţi sta liniştit fără să întreprindeţi nimic în acest sens. Într-o oră, într-o dimineaţă limpede şi frumoasă, puteţi ajunge lesne la Ciugud, în Alba, să beţi o cafea împreună cu primarul Gheorghe Damian pentru a afla cum a reuşit domnia sa să rezolve toate problemele comunităţii accesând bani europeni. Sunteţi şi tizi aşa că dialogul s-ar putea lega foarte repede… Sau dacă nu doriţi să vorbiţi cu primarul din Comuna Ciugud, din considerente politice, puteţi face acelaşi lucru apelând la primarul din Oradea, domnul Ilie Bolojan, un alt campion la accesarea de fonduri europene. Domnia sa este liberal, ca şi dumneavoastră… Este adevărat, nici Comuna Ciugud şi nici Municipiul Oradea nu au echipă de handbal în „Liga Florilor”, ca dumneavoastră, dar aţi putea trece foarte uşor peste acest impediment. Veţi discuta mai mult despre infrastructură şi mai puţin despre handbal. Eu zic că cisnadienii merită acest efort din partea dumneavoastră… Ce spuneţi?

Eu cred cu tărie în forța cu care accesarea fondurilor europene ar putea schimba faţa minunatului oraş pe care îl conduceţi. S-ar putea rezolva infrastructura orăşenească, în întregime, de la străzi, poduri si canalizare (înteleg că și aici aveți o mare problemă), până la iluminatul public, inclusiv monitorizarea urbei prin sistem video, pentru securitatea cetăţeanului. Este doar o chestiune de voinţă! Încercaţi să aflaţi cum, la Ciugud, a fost posibil să fie asfaltate şi iluminate, inclusiv drumurile agricole, dintre tarlale.

În timp ce alţi primari caută soluţii pentru infrastructură şi pentru schimbarea imaginii oraşului şi comunităţii pe care o păstoresc, dumneavoastră aţi ales să vă faceţi echipă de handbal de primă ligă. Este minunat şi acest lucru! Sunt un iubitor al handbalului, sport pe care l-am practicat în tinereţe, dar nu pot să nu vă întreb, văzând Cisnadia… Nu vi se pare un lux, mult prea costisitor, pentru comunitate? Chiar nu pot trăi cisnadienii fără handbal în „Liga Florilor”? Sau aţi descoperit dumneavoastră un izvor de talente locale, un grup de tinere jucătoare excepţionale pentru care aţi decis că merită să formaţi, în anul 2014, o echipă pentru care să construiţi, în acelaşi an, o Sală Polivalentă? Mă gândesc că, poate, jucătoarele: Jasna Boljevic, Mariana Costa, Larissa Inae Da Silva, Deonise Fachinello, Larissa Faiz Munoz Araujo, Gabriela Goncalves Dias Moreschi, Diana Ujkici, Tamara Smbatin, Jaqueline Anastacio, care au trecut pe la Măgura Cisnădie sau încă evoluează pentru echipă, sunt de pe acolo, de prin Mărginimea Sibiului… După nume, unele dintre aceste jucătoare ar putea fi născute chiar în Sadu sau Cisnădioara, nu-i aşa? Şi sloganul înscris mare pe unul dintre pereţii Sălii Polivalente „Sunt mândru că sunt cisnadian!” vine parcă să susţină apartenenţa vajnicelor jucătoare ale CS Măgura la frumoasa aşezare, chiar dacă acesta (sloganul) conţine o repetiţie uşor supărătoare ochiului şi auzului… Sunt mândru că sunt… pentru că dacă n-aş fi, nici nu s-ar mai povesti, imi permit sa adaug, eu. Cât v-a costat şi cât vă costă, pe lună, domnule primar, mândria jucătoarelor de mai sus? Fiind vorba despre bani publici am putea vedea şi noi contractele pe care le-aţi oferit acestora pentru a fi „mândre că sunt cisnadience”?

În toate ţările şi în toate limbile, primăria reprezintă un organ al puterii locale, aflat în slujba cetăţeanului. PUNCT! Cu ce îl ajută pe cetăţeanul cisnădian, de la tânăr la vârstnic, faptul că sunt cheltuiţi 4.400.000 lei (aprox. 1.000.000 Euro) pentru echipa de handbal, care îmi permit să spun că nu este altceva decât o „oaste de strânsură”, având în vedere că niciuna dintre componentele lotului nu este nici măcar din împrejurimi. Clubul CS Măgura Cisnădie are şi secţie de handbal unde copiii şi juniorii oraşului pot să înveţe tainele acestui minunat sport? Nicăieri nu am văzut vreo referire la vreo secţie de handbal ci doar la echipa profesionistă. Este vorba despre o necesitate stringentă a comunităţii cisnădiene sau despre un hobby, al dumneavostră si al viceprimarului, presedinte de club, Danuț Mihai Filip? Mie mi se pare mai mult o ambiție dublată de trufie personală, pe banii contribuabilului cisnădian!

Vă propun un exerciţiu de transparență… Publicaţi şi aduceţi la cunoştinţa cisnădienilor o listă de lucrări de infrastructură care ar putea fi realizate cu suma de 1.000.000 de euro, pe an. Apoi, organizaţi un referendum local cu o singură întrebare: „Stimaţi cisnădieni, sunteţi de acord să renunţaţi la aceste lucrări de infrastructură pentru a avea echipă de handbal în Liga Florilor?” Cred că un astfel de exerciţiu v-ar ajuta foarte mult în actul decizional.

Din câte se pare, cisnădienii nu prea se înghesuie la meciurile stelarei echipe din moment ce în raport apare la rubrica de venituri din încasări bilete suma de 48.000 lei. Cheltuiţi din banul public, 4.400.000 lei şi încasaţi ceva mai mult de 1%, 48.000 lei… Excelentă afacere, felcitari! Eu cred, după cele câteva zile pe care le-am petrecut în Cisnădie, că aţi putea face multe, cu 1.000.000 de euro pe an, pentru cei care v-au dat votul şi încrederea lor, inclusiv să angajaţi câţiva tineri isteţi care să întocmească proiecte concrete pentru accesarea de fonduri europene, care reprezintă o şansă unică, reală, de dezvoltare a comunităţii.

Am aflat din presa locală că în anul 2017 v-aţi conferit titlul de „Cetăţean de Onoare” al Cisnădiei. Oare cât de veridic, din punct de vedere moral, poate fi un document care poartă acelaşi nume şi în dreptul onorabilului cetăţean şi la semnătura celui care l-a certificat, legal? Dar asta contează mult prea puţin, nu-i aşa? Dacă urmaşii nu-şi vor aminti câte lucruri minunate aţi realizat pentru comunitate, pentru Cisnădie? În cele din urmă, ce-i în mână, nu-i minciună!  Am dreptate, domnule primar, Cetațean de Onoare, Gheorghe Huja?

 Mă opresc aici, deşi documentele oficiale de pe site-ul primăriei sunt pline de „giumbuşlucuri” dar nu sunt eu cel chemat să le vadă şi să le analizeze, pe toate… Vreodată, cine ştie, cei abilitaţi să facă acest lucru se vor apleca cu mai multă atenţie asupra acestora.

Aşa cum am spus, încă de la începutul articolului, ideea acestuia mi-a venit de la imaginea dezolantă a ceea ce a fost odată Textila Cisnădie. De unde am plecat şi unde am ajuns, dar asta pentru că sunt profund întristat şi neplăcut surprins…

Întorcându-mă la cuvântul dumneavoastră de început al “Strategiei de dezvoltare a oraşului Cisnădie pentru perioada 2015-2023”, cred că aveţi mult, foarte mult, de lucru ca să îndepliniţi tot ceea ce, cu generozitate, aţi promis comunităţii. Jumătate din perioada propusă s-a scurs deja… Uşor, uşor, se termină timpul de implementare al „amplei strategii”, domnule primar şi nu ştiu cum vă veţi descurca la „întâlnirea de peste câţiva ani, într-o Cisnădie europeană din toate punctele de vedere” la care i-aţi invitat pe cisnădieni şi nu numai… Mă refer, aici, la toţi europenii care ar merita să viziteze minunata aşezare pe care o conduceţi în calitate de primar, Cetăţean de Onoare al Cisnadiei.

*** Articolul conţine o serie de întrebări la care vă rog să aveţi amabilitatea să îmi răspundeţi, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Vă asigur că punctul dumneavoastră de vedere va fi publicat integral în baza dreptului la replică.

7 COMMENTS

  1. Cartierul Arhitectilor,aflat la 6 km de Cisnadie si la limita municipiului Sibiu, este o sursa importanta la bugetul local pentru implementarea proiectelor primarului.Un cartier proiectat ca zona rezidentiala cu case individuale P+1, P+2 s-a transformat intr-un cosmar urbanistic ,unde au rasarit blocurile ca ciupercile dupa ploaie doar pentru cresterea numarului de cotribuabili pe mp.Cu strazi inguste, neasfaltate, fara trotuare , fara nicio trecere de pietoni, fara niciun semn de circulatie, cu retea de apa si canalizare subdimensionate, cu trafic de cosmar ( 2 km pana in Sibiu se parcurg zilnic in 45 de minute),fara transport in comun dar cu 4 statii de autobuz amenajate,fara locuri de joaca pentru copii, fara spatii verzi,fara scoala, fara gradinita, calitatea vietii locuitorilor este profund afectata.
    O vizita in acest cartier te deprima.
    Motivul invocat constant de primar: sunt terenuri private si nu putem investi.Dar cine il obliga sa emita autorizatii de constructie fara asigurarea echiparii edilitare in conformitate cu legislatia in vigoare si pe terenuri private?Cine il obliga la nerespectarea documentatiilor de urbanism aprobate de Consiliul local?
    Accesul la informatii de interes public a fost si este limitat cu incalcarea flagranta a legislatiei in vigoare din toate domeniile.
    Este plina presa locala de nemultumirile locuitorilor, dar nicio institutie a statului nu s-a autosesizat.

  2. Autorităţile care ar trebuie să ne protejeze pe noi, ca cetăţeni, nu ne protejează, sunt pasive sau chiar sprijină acest mod de dezvoltare haotic din interese de familie, de grup sau politice.
    Ar fi interesant de văzut ce autoritate din România îşi va asuma obligaţiile prevăzute de lege pentru a face ordine in randul tuturor constructiilor ilegale edificate cu nerespectarea documentatiilor de urbanism aprobate: DNA,Inspectoratul de stat in Constructii?
    Strazile din Cartierul Arhitectilor ce poarta numele unor personalitati din arhitectura,sunt un martor tacut al incompetentei serviciului arhitect sef , al lipsei unei viziuni urbanistice coerente, al dezinteresului.
    Una din strazi poarta numele fostului arhitect sef din primaria Cisnadie. Afli ca este cel care a intocmit raportul in vederea aprobarii PUZ prin care s-a proiectat acest cartier rezidential cu case unifamiliale.Te intrebi cine a dorit sa mutileze acest proiect aprobat de Consiliul Local.In perioada 2014-2018 arhitect sef a fost chiar fiica celui la care am facut referire.Ce interese au obligat-o sa semneze autorizatii de constructie pentru blocuri, ignorand documentatiile de urbanism aprobate?
    Mai nou, s-a gasit si o solutie de compromis, pentru decongestionarea traficului de cosmar, strada Petre Antonescu. Poarta denumirea celui care a proiectat Arcul de Triumf din Bucuresti.Este o strada ingusta , pietruita,tot un “triumf”al incompetentei :cum sa emiti autorizatii de constructie fara asigurarea echiparii edilitare.
    .

    • Interese de familie: mama arhitectei sefe a intocmit PUZ si PUD pentru cartier si tot mama a intocmit proiectele pentru blocuri amplasate intre case unifamiliale,aruncand la cosul de gunoi PUZ-ul aprobat de Consiliul Local.Cum putea sa fie refuzata.Mama este membru in comisia de disciplina a OAR si analizeaza activitatea celorlalti arhitecti.Cand nemultumirile locuitorilor s-au amplificat, arhitecta sefa si-a dat demisia ( 1 octombrie 2018) iar de 2 luni si fratele arhitectei sefe care a detinut functia de inspector la ISC Sibiu a plecat din institutie.
      Cine ar fi putut sa constate si sa sanctioneze neregulile din urbanism, cand exista un evident conflict de interese iar primarul dorea cat mai multi bani la bugetul local?
      Asa a ajuns viata locuitorilor un adevarat cosmar.

    • Interesele d-nei arthitect sef de a semna asemenea proiecte sunt pupincurismul, mita, parandaraturile si obedienta vizavii de edilul camatar! Primaria orasului Cisnadie este plina de angajati cu aemenea calitati incepand de la consilierii locali( cu mici exceptii,una mai exact) pana la femeia de serviciu.

  3. Din interviul cu primarul Cisnadie publicat in presa locala – reiese clar ca acest cartier s-a dezvoltat fara nicio strategie.S-a multumit cu banii locuitorilor din taxe si impozite( mai mari decat in Sibiu) pentru a implementa ideile asternute pe hartie ( spa, statui,….).Cand se vor amortiza cheltuielile pentru spa, statui, etc?Pentru ce administrator a fost construit spa-ul din bani publici?
    Despre oportunitatea investițiilor și spațiile verzi
    Cei din Cartierul Arhitecților spun că de ce investește Primăria într-un Spa și nu în străzile lor?
    G.H.: Răspunsul l-am dat la început, că nu avem în ce investi, că străzile nu sunt publice. În al doilea rând, și acest Spa va deservi o comunitate. Tot timpul poți să spui câteva ceva de acest gen. Cum ar fi că de ce am făcut un ștrand? Am făcut ca să aibă Cisnădia. Sau că de ce facem patinoar? Uite că l-am făcut și tot Sibiul vine la Cisnădie. De ce faci sală de sport? Uite că am făcut-o și va rămâne după mine mult și bine. Toate proiectele de pe raza orașului Cisnădie sunt ideile mele, nu am avut un strateg care să îmi spună ce să fac. Am vrut să închid centrul, am băgat buldozerul și am făcut-o. Am avut norocul că am avut o majoritate în Consiliul local și am putut să îi lămuresc.

Leave a Reply to EU Cancel reply

Please enter your comment!
Please enter your name here