Unde Bolton și grupul său au greșit în evaluarea profilului lui Xi a fost calitatea reacției chineze. Bolton și ai lui au mizat pe o reacție furioasă, de tip maoistă, mai ales că o astfel de indignare chineză s-ar fi înscris perfect în logica profilului scris de către specialiștii americani. În mintea lui Bolton și a grupului de putere ilegitimă americană pe care el o reprezenta, Huawei era o companie tehnologică a armatei chineze, special creată să promoveze spionajul antioccidental. Ideologia acestui concern era pur comunistă și perfect antiamericană. Cu toate argumentele ideologice aduse, profilul corporatist pe care îl folosea Bolton era un fals patent și care fusese scris, tocmai pentru a fi folosit de grupul ilegitim de putere din spatele acestuia. Profilul real al Huawei este cu totul altul, iar subordonarea politică a profilorilor americani factorului decizional a produse exact greșala pe care China o va exploata.
Fondatorul Huawei și mai ales angajații acestui colos comercial, dovediseră în interiorul Chinei, apoi în întreaga lume, că profitul era zeul lor și că ideologia comunistă sau națională nu reprezentau factori de decizie comercială. Autorul acestui articol poate depune mărturie despre lungile zile și ore pierdute în ultimul deceniu, în discuții cu diverse linii de autoritate Huawei, unde a putut observa uluit promovarea unui capitalism de secol XVIII, de exploatare fără milă a resursei umane, de acumulare primitivă a profitului, de inducere imagologică a unui capitalism absolut anti social și antiuman, unde angajații prctic erau obligați să doarmă în birorurile unde lucrau. Replicile nătângi, corporatiste de ev mediu, ale Huawei la atacurile americane, perpetuate în diverse țări unde se aflau investiții Huawei, puteau demonstra oricărui profilor onest, lipsa totală de civism social, de atașament ideologic comunist al angajaților și șefilor din Huawei. Dacă această coporație ar fi fost creată în oricare altă țară capitalistă a secolului XXI, ar fi fost desfințată pe loc de către chiar legile capitalismului, atât de grave îi erau încălcările etice și sociale. Huawei nu avea nimic de a face cu comunismul sau cu statalitatea chineză, ci doar cu exploatarea inumană, cu minciuna tipica capitalismului britanic victorian și cu o ambiție absolut necivilizată de a face cât mai mult profit. Toate aceste caracteristici venite din pre-capitalismul secolului XVIII erau exhibate de cultura corporatistă Huawei.Fără reținere sau regret.
Ca atare, atacul la adresa Chinei, prin arestarea fiicei fondatorului Huawei, gândit de către Bolton și ai lui, a obținut de fapt efectul invers. Nici guvernul central de la Beijing nu avea o părere bună despre etica corporatistă a Huawei. Mai mult, aceasta arestare a trimis Huawei înnapoi în brațele statului centralizat chinez, obligând corporația să preia integral reproșurile conducerii de partid și de stat chinez cu privire la pretinsele acuzații în legătură cu Iran, guvernul central de la Beijing interzicându companiei Huawei formal/tăios (fenomen întâmplat și cu celebru proprietar al lui Ali Baba) de a mai promova independent forma primitivă a capitalismului adorat de către fondatorul său. Fără a lua în calcul, antimaoismul legendar al lui Xi, modelul de dezvoltare social impus de către acesta și ireductibila teorie comunistă care susține existența unui stat central ca factor unic al salvgardării civiliației unei națiuni, Bolton a făcut o greșeală strategică care va costa enorm SUA și pe aliații săi.
Aflat în biroul său privat, președintele Xi primește raportul secretarului său pe probleme de securitate națională. În China se află sute de resortisanți americani și canadieni. Xi decide ca răspunsul său să se îndrepte spre Canada, țară cu care China are de mai mulți un dialog fără punți comune.
Primul ministru canadian, fiul unei familii de politicieni, tatăl său fiind și el prim ministru la Otawa, are o parte întunecată, contrastând cu figura lui de puști trotinetist, care fumeaza marijauna și iubește cutura woke. La începutul primului său mandat, doi cetățeni canadieni au fost răpiți de către organizația teroristă ISIS. Teroriștii cer o sumă exorbitantă pentru a elibera ostatecilor, iar guvernul său refuză. Rezultatul este evident, cei doi cetățeni canadieni, soț și soție, sunt decapitați iar filmarea execuției este transmisă pe internet.
Supraviețuind acestei crize majore, Trudeau va declara la o beție de adolescent răzvrătit (fiind înregistrat de către unul dintre participanți), că a făcut bine că nu a plătit eliberarea celor doi cetățeni ai săi. La auzul unei asemenea elucubrații, Canada este toată indignată de cinismul întunecat al acestui trotinetist plin de bani și produs al elitei progresiste canadiene, adeptul ecologiei extremiste, care nu realiza, nici măcar beat, că datorită unei decizii politice a lui (corecte din punct de vedere strategic), doi cetățeni canadieni fuseseră uciși cu cruzime.
Pe fondul acestui profil, președintele Xi decide să replice la arestarea lui Meng. Cu doar două zile înainte de punerea în aplicare a replicii chineze, chemat la sediul Ministerului de Externe chinez, ambasadorul canadian este informat că dacă nu are loc eliberarea imediată a lui Meng, RP Chineză va replica autoritar la arestarea acesteia. Canadianul nu pare a își face prea multe probleme. În mentalul lui imperial principiul conform căruia China nu va îndrăznii să acționeze împotriva celui mai apropiat aliat al SUA care este Canada, este fundamental în a desena o strategie canadiană care a produs colapsul imediat al imaginii acestei țări oriunde în lume. Primul răspuns canadian este arogant, de tip Caragiale: stat de drept, independența justiției, SUA partenerul Canadei, China marele demon anti democrat. Atât de independentă fusese justiția canadiană că la un ordin american, arestase un cetățean străin, în baza unor acuzații nefondate. Limbajul de lemn al lui Trudeau nu face decît să înfurie și mai rău China.
În aceeași zi, unul dimineața și altul seară, doi cetățeni canadieni sunt arestați de către autoritățile chineze. Cei doi Michael (Kovrig și Spavor) cum li se spune tandru în presa mondială, amîndoi având în trecut relații mai mult sau mai puțin confirmate cu serviciile de spionaj canadiene, vor ajunge în sistemul concentraționar chinez.
China nu replică direct la atacul american, arestând cetățeni americani (cum o va face Rusia de exemplu), ci introduce în ecuație Canada. Otawa se vede obligată să joace între doi coloși. De data aceasta cei doi canadieni arestați în baza unor acuzații de calitatea îndoielnică a acuzațiilor americane împotriva lui Meng riscă să stea decenii în pușcăriile chineze, iar Trudeau nu mai poate juca pe trotinetistul moral, care luptă cu dragonul rău, sacrificându-și cetățenii.
O scrisoare, nici imperialistă, dar nici diplomatică este trimisă Chinei, prin care i se cere eliberarea celor doi cetățeni canadieni. Demnitarul chinez care a primit vizita ambasadorului canadian cu scrisoarea în mapă, a povestit deseori, că atunci când i-a fost prezentat mesajul, a început să râdă. Ambasadorului canadian plin de aroganță, care se afla în fața sa, i-a replicat doar atât: cine a înnodat șiretul, să îl deznoade.
(va urma)
