Activitățile de cercetare – dezvoltare beneficiază din acest an de scutirea de impozit pe profit care, aplicată alături de scutirea de impozit pe venit pentru salariații cercetători și programatori, ar putea însemna un deceniu de “tax holiday” pentru companii.
În Codul fiscal există, deja, de câţiva ani, şi alte mecanisme menite să impulsioneze domeniul cercetării – dezvoltării, însă din cauza dificultăţilor pe care companiile le-au întâmpinat în practică, rezultatele privind aplicarea acestora au fost modeste, în timp ce noua facilitate pare mult mai uşor de implementat.
Avantajele combinate ale scutirii de impozit atât pe profit, cât şi pe veniturile angajaţilor vin în întâmpinarea solicitărilor mediului de afaceri. Conform Deloitte CE Research & Development Survey realizat anul trecut, peste două treimi dintre respondenţi afirmau că stimulentele fiscale i-ar motiva să investească. Totuşi, companiile sunt încă reticente sau nu sunt familiarizate cu prevederile recent intrate în vigoare. În acest sens, studiul Deloitte citat arăta că aproape jumătate dintre respondenţi nu erau la curent cu facilităţile fiscale şi nu beneficiau de ele. Pe de altă parte, experienţa pe care unele companii au avut-o încercând să utilizeze facilităţile existente în Codul fiscal până în acest an nu a fost încurajatoare.
Astfel, Codul fiscal prevede de câţiva ani două mecanisme de stimulare pentru cercetare – dezvoltare prin care statul şi-a propus să sprijine indirect şi sectorul privat: supradeducerea (i.e. deducerea suplimentară la calculul impozitului pe profit a 50% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru cercetare – dezvoltare) şi amortizarea accelerată (i.e. deducerea a 50% din valoarea echipamentelor utilizate pentru cercetare – dezvoltare în primul an de utilizare, iar restul linear pe durata de viaţă a acestora).
Principala dificultate care a dus la neutilizarea acestor mecanisme pe scară largă constă în faptul că societăţile care intenţionează să aplice facilităţile nu au siguranţa că autorităţile fiscale nu vor veni ulterior să reconsidere aceste activităţi ca nefiind de cercetare-dezvoltare. Emiterea cu întârziere a normelor de clarificare sau neclaritatea acestora au determinat firmele să privească cu reţinere facilitatea referitoare la deducerea suplimentară a cheltuielilor.
O altă limitare a fost că, până anul trecut, pentru a beneficia de deducerea suplimentară, ar fi trebuit ca activităţile de cercetare – dezvoltare să ducă la rezultate capitalizate în beneficiul propriu al companiei ceea ce excludea contractarea către terţi. În practică, numeroase companii, de exemplu de dezvoltare de software, din industria auto sau farmaceutică, subcontractează către alte companii din grup sau terţi, rezultatele activităţilor de cercetare-dezvoltare fiind transferate clienţilor în schimbul unui preţ care se reflectă în veniturile impozabile. Autorităţile fiscale au apreciat că facilitatea nu ar trebui aplicată dacă rezultatele nu au fost în beneficiul propriu pe motiv că drepturile de proprietate intelectuală nu rămân la societatea din România.
