Cea mai profitabila activitate economica in 2015 a fost vinderea de portofolii bancare

0
2640

Poate poporul roman este preocupat cu temele livrate de propaganda si nu a remarcat faptul ca anul 2015 a excelat printr-o serie de tranzactii: vanzarea de portofolii de credite bancare catre firme de recuperatori, in general din centrul si estul Europei.

Secretul bancar nu ne permite sa aflam prea multe despre detaliile tranzactiilor.

!!!Avem convingerea ca aceia platiti sa vegheze ca secretul bancar nu este doar scut pentru potlogarii isi fac treaba, mai ales cand in hora intra si entitati de stat si companii listate. Sau nu?!!!

In consecinta o sa facem o serie de consideratii ruminand asupra datelor existente in spatiul public.

Concluziile sunt atat de transparente incat nu mai surprinde pe nimeni lobby-ul agresiv din ultima perioada realizat de anumiti reprezentanti ai bancilor.

Detalii despre tranzactia Tokyo a BCR pot fi gasite pe jurnalul de tranzactii Mirsanu.ro aici http://mirsanu.ro/8601-2/. La aceste date facem referire in restul materialului.

Tranzactia numita Tokyo a presupus vanzarea unui portofoliu de 1,2 miliarde euro equivalent de credite neperformante. Nu vedem nicio legatura cu numele ales, Tokyo decat faptul ca participantii la tranzactie isi pot permite o vacanta de cel putin un an in respectivul oras.

Cumparatorii portofoliului sunt un consortiu. Nu cred in legatura de rudenie a conducerii uneia din firme si pana de curand conducerea BCR.

Consortiul cumpara portofoliul in ansamblu platind un procent din cele 1,2 miliarde si spera sa obtina prin contactarea fiecarui debitor in parte un procent mai mare decat au platit, per ansamblu. Urmarirea delincventilor presupune costuri si prin urmare acestea trebuie luate in calcul in momentul calcularii profitabilitatii. In cazul unei banci cu mii de angajati ( cum este una de stat in cazul unei alte tranzactii de dimensiuni mai mici) este greu de imaginat excelenta operationala pe care o are o companie non bancara in convingerea debitorilor sa replateasca.

Articolul citat sugereaza ca procentul platit in piata este intre 10 si 15%.

Sumele mentionate sunt 1,2 miliarde notional credite, respectiv un credit de la IFC si o participatie de capital: “alocarea unui împrumut în valoare de 164,33 mil. dolari (150,94 mil. euro), respectiv o investiție de capital de 1,57 mil. dolari (1,44 mil. euro), conform informațiilor făcute publice de către IFC”. In consecinta suma platita pentru a achizionarea a 1,2 miliarde este 152,38 milioane euro adica 7,875%. Ca si paranteza multi din clientii BCR inclusi in portofoliul vandut ar fi dat 10% sa scape de datorie.

Pentru a ajunge la procentul de sub 8% platit pe acest portofoliu se folosesc estimari, modele. O serie de experti interni si externi sunt platiti pentru a agrea asupra acestui nivel. Fara a intra in detalii pentru ca nu avem acces la date este important de vizualizat ca o eroare favorabila pentru cumparator de 1% reprezinta 12 milioane de euro, una de 10% reprezinta 120 de milioane de euro. Suficient sa achizitionezi cele mai bune oficii, servicii care sa faciliteze tranzactia.

Modul de finantare a achizitiei este foarte important pentru a vizualiza cat de profitabila poate fi o astfel de tranzactie si cati bani pot fi distribuiti facilitatorilor:

– capitalul riscat este de doar 1,44 milioane euro
– Linia de finantare de la IFC are de obicei un cost foarte redus, IFC fiind supranationala care finanteaza Romania la cel mai mic cost.

Sa presupunem ca firma ceha de lichidatori obtine pe acest portofoliu 30% (interesant care va fi prima oferta primita de clienti ca sa inchida datoria). Cei 22% din 1,2 miliarde euro din care se scot costurile de urmarire a delincventilor si costurile de finantare IFC se raporteaza la capitalul de 1,44 milioane euro: huge by all standards.

Nu stim ce este introdus in acest portofoliu. In alte portofolii au fost strecurate “din greseala” si credite corporate si unele cu garantii imobiliare. Desigur detinatorul creditului corporate inclus in portofoliu, uneori aflat in cadrul unei proceduri de insolventa, are “Sansa” :

– de a achizitiona la discount major activele puse in garantie si sa continue pe o alta firma
– Sa fie victima unui atac din partea unui concurent de obicei de Alta nationalitate (aceeasi cu banca) care ii cumpara activele societatii date in garantie.

BCR arata profit pe aceasta tranzactie deoarece portofoliul vandut este provizionat mai adanc decat pretul de vanzare e.g. Daca este provizionat 100% atunci BCR arata profit 7,875% din 1,2 miliarde de euro iar ERSTE are motiv sa faca inca un sediu central.

Genul acesta de tranzactii sunt un vehicol util in a muta bani din Romania in alta tara, in cadrul aceluiasi grup or in afara grupului financiar, la anumiti consultanti privilegiati, de a eluda taxe in Romania etc.

Toti participantii la tranzactie sunt multumiti iar cu cat eroarea de estimare e mai ampla cu atat veselia mai mare.

P.S.: Pentru cine nu face calculele probabil ca lucrurile nu par fantasmagorice. Sa presupunem ca evaluarea costurilor cu recuperarea este de 12% ( consultanti, avocati, cadouri, barci etc.).

Atunci cu preuspunerile facute in text, ramane profit 10% la un portofoliu de 1,2 miliarde de euro cu un capital utilizat de doar 1,44 milioane de euro.

120 mio profit la 1,44 mio capital, curat ca tot e an electoral.

Citeste mai mult pe lucianisar.ro

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here