Ce crede Obama despre antreprenoriat ?

0
2626
Obama

Unele dintre cele mai dăunătoare implicaţii ale parteneriatelor public-privat (PPP) propuse de Barack Obama reprezintă stimularea mediului antreprenorial în vederea creării de noi locuri de muncă. Aş dori să explic de ce acestă idee este, nu numai proastă, ci şi destructivă, deoarece conduce exact la rezultatul invers celui aşteptat prin acest program. Preşedintele Obama plănuieşte să creeze incubatoare de afaceri pentru a ajuta mai mulţi oameni să se manifeste ca întreprinzători. Obiectivul său vizează crearea unei reţele naţionale de incubatoare de afaceri public-private: susţinerea antreprenoriatului şi a creşterii locurilor de muncă prin crearea unei reţele naţionale de incubatoare de afaceri public-private şi o investiţie anuală de 250 milioane dolari pentru a mări numărul şi mărimea incubatoarelor din comunităţile defavorizate din întreaga ţară.

Incubatoarele de afaceri îşi propun să ajute întreprinzătorii aflaţi în fazele iniţiale de dezvoltare, prin crearea unei infrastructuri de resurse necesare companiei. Aceasta poate include oferirea unui birou, accesul către o reţea de mentori, sprijin în vederea aplicării reglementărilor în vigoare, precum şi accesul la surse de finanţare. Este important să ţinem cont că, în Statele Unite, peste 70% dintre incubatoarele de afaceri sunt finanţate direct de guvern sau de diverse organisme (cum ar fi, de exemplu, organizaţiile de dezvoltare economică, universităţile) finanţate, la rândul lor, tot de guvern, în timp ce doar 4% au drept scop obţinerea profitului.

Desigur, suma de 250 milioane dolari propusă de Obama pare ca o picătură infimă în haznaua guvernamentală, prin comparaţie cu trilioanele de dolari aruncate pentru împrumutarea companiilor sau pentru armata americană. Cu toate acestea, apare o întrebare fundamentală, şi anume dacă efortul lui Obama de a creşte numărul de locuri de muncă prin facilitarea creării unei companii este, de fapt, de dorit. Sunt noile companii dezvoltate un  “lucru bun”? Crează ele locuri de muncă? Dacă da, atunci trebuie să vedem ce tip de locuri de muncă sunt acestea?

Deoarece am dezbătut deja perspectiva austriacă asupra mitului investiţiilor guvernamentale şi a efectelor adverse aferente intervenţiei guvernamentale, voi evidenţia acum rezultatele unor cercetări empirice cu privire la aceste noi companii, precum şi modul în care acestea se compară cu marile companii. În timp ce aceste opinii vor fi în contradicţie cu ce mulţi oficiali guvernamentali au retractat, profesorul de analize antreprenoriale, Scott Shane, susţine că factorii de decizie nu ar trebui să încerce să încurajeze activitatea antreprenorială, deoarece aceasta nu ar fi un “obiectiv dezirabil”.

Contrar mitului popular, companiile recent infiinţate nu generează multe noi locuri de muncă, ci de fapt, crează pierderi nete de locuri de muncă după primul an. Rezultatele de la Biroul de Statistică a Muncii sprijină această afirmaţie. De exemplu, în 1998 au fost 152.668 de persoane angajate de către companiile recent înfiinţate în domeniul serviciilor de odihnă şi recreere, un număr care a scăzut an de an, până când a ajuns la 105.941 de persoane angajate de aceleaşi firme în 2002 – o pierdere de 31% (vezi tabelul I). Cifrele sunt similare pentru aproape toate domeniile şi, în ansamblu, acestea duc la o scădere netă de slujbe după primul an de funcţionare a unor asemenea companii.

Tabelul 1: Ocuparea forţei de muncă în companiile rămase, după sector şi după anii de la înfiinţare, 1998-2002.
1998
1999
2000
2001
2002
Resurse naturale şi miniere
21.809
19.781
19.945
17.636
16.789
Construcţii
98.750
93.468
84.550
75.256
69.426
Manufactura
45.670
51.271
52.055
50.073
45.732
Comerţ,transport şi utilităţi
139.125
140.462
137.448
127.135
118.266
Informaţie
17.794
22.064
25.085
22.131
18.241
Activităţi financiare
45.098
47.745
46.314
43.855
41.665
Servicii profesionale şi de business
137.908
154.160
170.016
158.281
147.618
Educaţia şi serviciile de sănătate
57.068
64.594
67.017
65.534
64.881
Servicii de odihnă şi recreere
152.668
139.041
126.323
114.154
105.941
Alte servicii
69.736
55.664
49.639
45.027
39.932
Naţional
798.066
792.131
781.506
721.103
670.111
Sursă: Knaup (2005)

În plus, crearea acestora generează o risipă de resurse economice. La finalul primilor patru ani de existenţă, doar 44% din noile întreprinderi au mai rămas în funcţiune. Există şi alte studii care au constatat că, după 7 ani, doar 33% dintre firmele înfiinţate se află încă în afaceri cu un flux net de trezorerie pozitiv. Profesorul Shane, folosind datele recensământului din SUA, explică volumul de muncă şi timpul necesar unei companii noi să angajeze doar 9 salariaţi: pentru a crea o afacere care va determina angajarea a cel puţin o persoană în zece ani, este nevoie de 43 de întreprinzători pentru a începe procesul de construire a afacerii respective. Şi afacerea tipică care a fost creată va avea nouă anagajaţi într-un deceniu. Astfel, 43 de persoane trebuie să încerce să iniţieze companii, astfel încât să putem avea 9 locuri de muncă într-un deceniu.

În timp ce nivelul mediu al noilor afaceri este o risipă de resurse, ce putem spune despre celelalte companii noi care au generat milioane de locuri de muncă, venituri de miliarde de dolari şi au devenit corporaţii multinaţionale? Ne putem gândi la Google, FedEx, Dell, Microsoft, eBay sau alte noi companii care au îmbunătăţit vieţile oamenilor. Trăsătura comună a tuturor acestor companii private este soluţia pieţei prin procesul trial and error, nu intervenţia guvernamentală.

Astfel, pe lângă irosirea de resurse economce pentru crearea câtorva locuri de muncă, productivitatea medie a noilor companii este mai mică decât cea a firmelor existente pe piaţă. Doar o mică parte din noile companii şi-au îmbunătăţit productivitatea şi au realizat o mai bună alocare a resurselor. Răspunsul la întrebarea dacă mai multe companii noi sunt de dorit, se găseşte în American Economic Review – “Diferenţele de productivitate dintre angajatori: rolurile dimensiunii firmei, vârsta şi capitalul uman” – articol scris de John Haltiwanger, Julia Lane, şi James Speltzer (1999) . Ei au arătat că productivitatea firmei creşte o dată cu trecerea timpului. Aşadar, companiile mai vechi dau dovadă de o mai bună utilizare a resurselor economice in comparaţie cu noile firme.

Deci, dacă guvernul încurajează mai mulţi oameni să-şi iniţieze propria afacere, în loc să-şi desfăşoare activtatea în firmele deja existente, guvernul creează de fapt un stimulent pentru scăderea productivităţii.

Guvernele care creează stimulente pentru majoritatea noilor companii, de fapt, nu aduc beneficii nimănui, aici incluzându-l chiar şi pe întreprinzătorul care a iniţiat afacerea. Profesorul Shane ne explică de ce ar trebui să fim reticenţi la implicarea guvernului în domeniul companiilor nou-înfiinţate. „Nu sunt sigur că le-am face întreprinzătorilor  vreo favoare. Atunci când guvernele intervin pentru a încuraja crearea de noi întreprinderi, acestea stimulează oamenii să înfiinţeze noi companii, în mod disproporţionat, în industrii competitive cu bariere scăzute la intrarea pe piaţă dar şi cu probabilitate ridicată de eşec. Şi antreprenorii care conduc aceste întreprinderi, de obicei, câştigă mai puţini bani şi au beneficii mai scăzute decât dacă ar fi rămas să lucreze în firmele iniţiale.

Care este diferenţa în ceea ce priveşte beneficiile, între întreprinderile mici şi cele mari? Raportul din anul 2000 al US General Accounting Office (GAO) cu privire la planurile de pensii arată că 82% dintre firmele cu mai puţin de 25 angajaţi, nu îşi pot acoperi integral pensiile. În mod contrar, raportul GAO a constatat că printre firmele cu 100 sau mai mulţi angajaţi, doar 41% dintre ele au probleme cu acoperirea pensiilor. De unde, totuşi, această diferenţă? 19% din eşantionul GAO a declarat că incertitudinea cu privire la viitoarele venituri a fost un motiv pentru care firmele nu au putut să contribuie la un plan de pensii.

În privinţa asigurărilor de sănătate, un studiu al celor de la Institutul de Cercetare a Beneficiilor Angajaţilor (2008) –a constatat că, în timp ce numai 18,2% din totalul angajaţilor firmelor nu aveau asigurare de sănătate, în cazul persoanelor fizice autorizate, mai mult de 26% dintre aceştia nu erau asiguraţi. De fapt, ICBA a raportat că, la nivelul anului 2007, aproape 63% din lucrătorii neasiguraţi desfăşoară activităţi independente ori lucrează în sectorul privat, în firme cu mai puţin de 100 de angajaţi. Sectorul firmelor private cu mai puţin de 10 angajaţi a avut 34% dintre muncitori neasiguraţi, situaţie contrastantă puternic în raport cu doar 12.9% angajaţi neasiguraţi în cazul firmelor cu un număr de angajaţi între 500-999 şi, respectiv, cu 12,6% pentru firmele cu peste 1000 de salariaţi.

Alte studii arată o puternică diferenţă între firmele mici şi cele mari din punct de vedere al serviciilor de sănatate oferite. De exemplu, figura I arată că aproape toate întreprinderile cu peste 200 de angajaţi oferă asigurări de sănătate, în timp ce mai puţin de jumătate din firmele cu 3-9 angajati (aprox. 49%)  pot oferi aceleaşi servicii.

În concluzie, firmele nou înfiinţate crează în marea malor majoritate puţine locuri de muncă – şi fac acest lucru numai în primul an – oferind mai puţine beneficii comparativ cu firmele înfiinţate fără ajutorul statului. Ele administrează mai ineficient resursele şi sunt mai puţin productive. Eforturile guvernului în stimularea antreprenoriatului, înfiinţarea de noi companii şi crearea de locuri de muncă, nu numai că sunt în detrimentul mersului pieţei, dar se dovedesc în final şi dăunătoare acelor firme nou-înfiinţate.

Fără îndoială, economiştii Şcolii Austriece de Economie vor fi de acord cu concluziile profesorului Shane: ”Probabil ar fi mai bine dacă am lăsa piaţa muncii neschimbată, în loc să oferim stimulente suplimentare pentru ca oamenii să îşi înfiinţeze noi firme”. Factorii de decizie ar face bine să fie atenţi la acest sfat, nu numai din perspectiva apriorică a argumentelor teoriei austriece asupra intervenţiei guvernamentale, ci şi din perspectiva experienţei, care vine să confirme şi să întărească ideile teoretice: dovezile empirice cu privire la majoritatea companiilor nou înfiinţate ilustrează mai degrabă un record al eşecurilor decât unul al succeselor.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here