Cand judecatorii judeca stramb

0
737

Dincolo de calitatea lor intrinsecă, investigațiile RISE despre Streinu-Cercel au fost surse bogate și pentru alte dezvăluiri de presă.

În pandemie, când achizițiile au revenit pe agenda publică, firmele și obiceiurile comerciale din vechile investigații au luminat poteci și au indicat legături. Iar asta a deranjat. Tribunalul București a decis ieri, potrivit Newsweek, ca RISE Project să șteargă articolele „Institutul de boli inventate” şi „Spitalul meu de stat”. Chiar dacă, fiind în primă instanță, decizia nu e executorie, ea descrie un fenomen în creștere.

Decizia vizează, în opinia mea și a altor cititori, cele mai bune investigații din ultimii ani despre managerul Adrian Streinu-Cercel și ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Matei Balș. Cele două investigații au fost realizate de Victor Ilie, în prezent jurnalist Recorder. Fostul manager de la „Matei Balș” trebuie să primească și 10.000 lei daune morale.

Ce-i drept, mai puțin decât laptopul de gaming pe care l-a cumpărat, în pandemie, spitalul său.  Decizia seamănă cu cea dată de Judecătoria Sector 2, care a decis ștergerea a șapte articole Libertatea, reclamate de actualul primar al Sectorului 4, coleg de partid cu Streinu-Cercel, Daniel Băluță. Acea decizie n-o voi comenta, căci sunt pârât în proces și implicat în scrierea articolelor.  Însă n-am cum să nu observ ușurința recurentă prin care o instanță din România decide că niște documente și informații trebuie să dispară.

O bună bucată de timp, justiția noastră a încercat, în ce privește dreptul la libera informare, să caute sensul la nivelul jurisprudenței CEDO. Judecătorii au penalizat sforăriile de presă, dar au lăsat libere exprimarea și informațiile.

În ultima vreme, „prezervarea prin știri a standardului indispensabil al vieții publice”, după expresia unui profesor britanic, e tot mai greu de realizat. Și, dincolo de gluma unui cititor, „dacă cineva vrea să șteargă ceva, abia acum mă interesează”, fenomenul este unul extrem de riscant.

De ce? Surse deschise pentru investigații care au urmat că investigațiile despre Streinu-Cercel sunt blindate de informații nu e o noutate, ele au fost citite și răscitite în ultimii trei ani. Fiind atât de îndelung documentate, au fost nu doar citite, ci și citate. Ele au stat și la baza altor articole, multe dintre ele scrise în timpul pandemiei. Pandemia care a trecut de la stadiul unui „punctișor” pe harta Chinei la nevoia unor cereri de imunitate pentru achiziții. Ambele sunt expresiile folosite de Adrian Streinu-Cercel. Pe-astea le va șterge mai greu.  Dar preluarea, citarea de informații și căutarea de conexiuni sunt puse în pericol. Legătura refăcută-n pandemie Mă voi referi, concret, la ceea ce au însemnat cele două investigații astăzi indezirabile ale lui Ilie pentru Libertatea.

Fără baza incredibilă de informații strânsă în cele două investigații RISE, ne-ar fi fost mult mai greu sau poate imposibil să facem legătura între anumite achiziții și personajele care inundau emisiunile TV anul trecut. De exemplu, pe 8 mai, Unifarm a recunoscut pentru Libertatea că 1,2 milioane de măști periculoase au ajuns în 113 spitale din România. Importator a fost Ducos Trading. Iar cel ce deținea 50% din Ducos, Ion Berciu, era același despre care RISE dezvăluia, în articolul ce se vrea șters!, că a fost partener de afaceri într-un off-shore cipriot cu Adrian Streinu-Cercel. Mai mult, a apărut legătura că Ducos a livrat reactivi inclusiv în timpul pandemiei la Matei Balș. Aproape un an mai târziu, în februarie 2021, firma percheziționată de oamenii legii în dosarul măștilor-pamperși era aceeași Ducos. Documentele despre asocierea Streinu-Cercel – Ducos au apărut, pentru prima oară, în „Spitalul meu de stat”, investigația pe cale de a fi interzisă. Nepotul-cheie Aceeași investigație îl numea, prin sutele de informații adunate, pe Mihai Mehedințu drept nepot al lui Adrian Streinu-Cercel.

Fostul angajator al nepotului, AbbVie, era chiar gigantul care îi oferea sute de mii de euro managerului Streinu-Cercel. În pandemie, sub semnătura lui Mihai Mehedințu, Spitalul Matei Balș a refuzat să răspundă întrebărilor Libertatea „până la sfârșitul stării de alertă”. „Nu putem accesa documentele la care faceți referire și care sunt arhivate în exteriorul Institutului”, spunea cel care apărea, pe același Google ce se vrea șters, numai în articolul RISE. Între timp, ajunsese economist în cadrul Serviciului de Management al Calităţii Serviciilor Medicale la Matei Balș din 2019.

Bezna nu e soluția

Exemplele de mai sus reprezintă doar câțiva muguri ai încrengăturii. Informațiile adunate de Victor Ilie duc în direcții ce deranjează nu doar autorul plângerii. Nemulțumiți sunt și alți afaceriști, firme unite prin legături ce s-ar pierde ușor în hățiș fără să fie puse pe tapet. Pentru ca judecătorii de la Curtea de Apel, unde va ajunge, probabil, dosarul, să înțeleagă mai bine importanța articolelor lui Victor, mă ofer – ca martor – să le explic de ce ștergerea textelor ar fi cel puțin aberantă.

Bezna nu e soluția. Și am încredere că vor înțelege.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here