Prin aprilie anul trecut, un ministru al statului român, Claudiu Năsui, făcea un gest greu de înțeles: ne îndemna să ne mergem în Grecia. Salariul pe care îl primea venea însă de la contribuabilul român. I-am scris aceluiași ministru câteva luni mai târziu, cu un caz specific: un hotel din Grecia în care ne îndemna să mergem ne dăduse – ca să folosim un termen românesc – țeapă. Ministerul român a răspuns după câteva luni. „Nu avem posibilitatea legală de a acționa pentru rezolvarea conflictelor apărute între clienți și comercianți, în urma acestor tipuri de tranzacții on-line a serviciilor turistice direct de către solicitanți de la prestatori de servicii din afara țării.”, a scris Daniela Nicolescu, secretar de stat în Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. După cum aveam să descopăr după aproape doi ani de încercări, nimeni din România nu poate să facă sau nu vrea să facă nimic dacă grecii te păcălesc.
Cazul începe în 2019, înainte de pandemie. Am rezervat mai multe camere la Superior One Boutique Hotel din Salonic, Grecia, pentru Paște. Coronavirusul ne-a stricat planurile. Chiar în perioada sejurului, Grecia și-a închis granițele. Mai mult și hotelul a fost închis. Chiar dacă am fi ajuns în țară, n-am fi putut beneficia de cazare. Rezervarea fusese făcută prin Booking.com. Contactați prin Booking și apoi direct, grecii au fost inițial drăguți: au spus că vor returna banii. Cum hotelul a fost închis de către ei, nu se întrevedea o altă soluție corectă.
La scurt timp însă, au revenit și au spus că vor oferi vouchere. Ni s-a transmis că putem merge oricând în următoarele 18 luni. Dacă nu dorim, ni se vor returna banii după cele 18 luni. Nici vorbă de dobândă sau alte despăgubiri. Am înțeles însă și am acceptat. Nimeni nu prevăzuse pandemia. Ne-am gândit să dăm o mână de ajutor turismului greu încercat din Grecia.
Am auzit-o însă apoi pe vicepreședinta Comisiei Europene, Margrethe Vestager. spunând că cei care sunt în situația noastră ar trebui să primească înapoi banii.
„Punctul de plecare este că europenii au dreptul la returnarea banilor, dacă doresc acest lucru. Punct. Şi ne aşteptăm ca acele state membre să corecteze imediat situaţia, în caz contrar vom trece la etapa următoare” a spus Vestager, care este şi comisar pentru Concurenţă.
Chiar a amenințat cu infrigement-ul statele care nu o făceau. Greciei nu i-a păsat. Autoritățile de acolo au dat o lege prin care le-a permis hotelierilor că nu acorde nicio despăgubire timp de 18 luni.
Pentru că totuși contravenea directivelor europene, am căutat ajutor. Prima instituție la care ne-am gândit a fost Centrul European al Consumatorilor (EECC) în România, un fel de OPC european. A urmat un șir lung de emailuri cu cei de aici. Am făcut împuterniciri pentru a se putea ocupa, am trimis toate datele și dovezile necesare, am așteptat circa o lună pentru fiecare răspuns din partea lor.
Au cerut detalii de la instituția din Grecia, dar nu au primit prea multe detalii.
„Din punctul meu de vedere, trebuie sa faceti dumneavoastra solicitare de rambursare la sfarsitul perioadei de valabilitate. Daca nu doriti sa acceptati voucherele si doriti sa continuati demersurile pentru obtinerea unei rambursari inainte de expirarea perioadei de valabilitate si pentru repararea prejuduciului, va puteti adresa instantei de judecata, urmand procedura europeana privind cererile cu valoare redusa depre care gasiti informatii pe site-ul nostru www.eccromania.ro”, ne-a răspuns un consilier juridic al instituției.
Cei de la ECC se lăudau că în 2020 au instrumentat circa 5.200 de cazuri de la consumatori români și au recuperat aproximativ 300.000 de euro. Pare mult? Un calcul simpu arată că au recuperate 57 de euro per caz! Se ocupau, de pildă, de pantofi cumpărați din străinătate care nu erau conformi. În cazul nostru, paguba se ridică la circa 4.000 de euro. Probabil prea mult.
Cum spuneam, după câteva luni pierdute cu ECC, am încercat la Ministerul Turismului. Răspunsul a venit după alte luni. MInisterul care se bătea în piept că va rezolva consecințele falimentului agenției Mouzenidis ne-a răspuns că în cazul nostrum nu poate face nimic, pentru că, desi suntem tot români, nu am cumpărat bilete printr-o agenție clasică, ci prin Booking.
Am încercat și o altă abordare. Am prezentat cazul Ambasadei României în Republica Elenă (doamnei ministru consilier Adriana Ciamba, și Consulatului General al României în Salonic, domnul consul Nicolae Dan Dima. Am primit un răspuns de la Centrul de Contact si Suport al Ministerului Afacerilor Externe din România. „Fiind un contract comercial petentul va trebui sa apeleze la un avocat de pe plan local. CG Salonic a comunicat telefonic cu petentul. Va multumim ca ati contactat Centrul de Contact si Suport al Ministerului Afacerilor Externe.”
Concluzia: statul român ne îndeamnă să ne petrecem vacanțele în Grecia. Când se ivește însă o problemă de acest gen, statul spune că nu e treaba lui. Și nu suntem singurii în această situație. Mouzenidis Travel Greece, agenție de turism din Grecia, a intrat în insolvență în vara acestui an. Peste 1.300 de români au fost păcăliți. Reprezentanții Guvernului României au declarat, prin comunicate de presă, că analizează situația și vor lua soluții. Ca de fiecare dată însă, vinovat va fi omul simplu, care a avut încredere și a plătit.
Miniștrii români vor uita de români. Punem pariu că, după ce trece pandemia, ne vor îndemna din nou, dezinteresat sau nu, să mergem din nou în vacanțe în Grecia?
