Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Planul de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2027-2036, document care aşază programele de apărare în perspectiva angajamentului asumat de România la Summitul NATO de la Haga din 2025.
Potrivit planului, România şi-a asumat ca, până în 2035, să majoreze alocarea bugetară destinată apărării până la 5% din produsul intern brut. Din această sumă, 3,5% din PIB ar urma să fie direcţionat către cheltuieli pentru apărare, iar 1,5% către cheltuieli asociate acestui domeniu.
Structura propusă separă, astfel, fondurile alocate direct apărării de cele destinate unor cheltuieli conexe. Pentru bugetul public, o asemenea ţintă reprezintă o schimbare cu efecte pe termen lung, deoarece nivelul finanţării nu va mai fi analizat doar prin prisma unui singur exerciţiu bugetar, ci în legătură cu un calendar de dezvoltare şi înzestrare întins pe mai multe decenii.
Două planuri cu orizonturi diferite
Documentul aprobat pentru intervalul 2027-2036 urmăreşte planificarea programelor de înzestrare ale Armatei României în următorul deceniu. În paralel, CSAT a aprobat şi Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2044.
Acest al doilea program transpune în măsuri concrete recomandările formulate în Analiza Strategică a Apărării, aprobată de CSAT în 2025. Cele două documente creează, prin urmare, o planificare pe două niveluri: unul concentrat pe perioada imediat următoare, până în 2036, şi unul care urmăreşte transformarea armatei până la jumătatea anilor 2040.
Orizontul extins indică faptul că modernizarea şi dezvoltarea capabilităţilor militare sunt tratate ca procese succesive, nu ca proiecte limitate la un ciclu bugetar. Pentru instituţiile statului, această abordare oferă cadrul necesar pentru programarea cheltuielilor şi pentru corelarea deciziilor de înzestrare cu obiectivele strategice stabilite în analiza apărării.
Un angajament cu impact asupra finanţelor publice
Atingerea pragului de 5% din PIB până în 2035 va depinde de evoluţia economiei şi de deciziile bugetare adoptate în anii următori. Cum alocarea este exprimată ca procent din PIB, valoarea efectivă a sumelor destinate apărării va varia în funcţie de dimensiunea economiei, însă obiectivul fixează o direcţie clară pentru finanţarea sectorului.
Pentru companiile implicate în industria de apărare şi pentru furnizorii de echipamente şi servicii aferente, existenţa unui plan multianual poate crea o perspectivă mai clară asupra programelor viitoare. Din informaţiile aprobate de CSAT nu rezultă însă lista proiectelor, calendarul achiziţiilor sau distribuţia concretă a fondurilor între diferitele categorii de capabilităţi.
Pentru contribuabili, miza este legată de modul în care această creştere a finanţării va fi integrată în bugetele publice pe termen mediu şi lung. Cheltuielile pentru apărare vor trebui aşezate alături de celelalte priorităţi ale statului, în condiţiile în care angajamentul asumat la nivel NATO presupune o majorare graduală până la nivelul de 5% din PIB în 2035.
Prin aprobarea celor două documente, România îşi formalizează direcţia de dezvoltare a armatei pentru următorul deceniu şi pentru perioada de după 2036. Planul de înzestrare şi programul de transformare pornesc de la recomandările Analizei Strategice a Apărării şi traduc angajamentele asumate în cadrul NATO într-un cadru naţional de planificare.
