Banca Centrală Europeană (BCE) menţine dobânda cheie la zero. Nu este o surpriză, pentru că analiştii financiari se aşteptau la această decizie. Mai important decât decizia de astăzi este mesajul transmis de Banca Centrală Europeană. “Consiliul Guvernatorilor anticipează în continuare că ratele dobânzilor reprezentative ale BCE vor rămâne la nivelul actual sau mai mici, pentru o perioadă mai lungă de timp “, se afirmă într-un comunicat de presă.
Aşadar, mesajul că va urma o perioadă cu dobânzi zero sau chiar sub zero este cea mai importantă declaraţie a bancherilor europeni. Să nu uităm că în urmă cu câteva luni, înainte de Brexit, marile bănci comerciale europene presau puternic asupra Băncii Centrale Europene pentru a mări dobânzile. Argumentele nu erau lipsite de sens şi ele ţineau de faptul că dobânzile negative alungă clienţii care doresc să economisească bani. În plus, pe piaţă există un cocktail care poate fi exploziv în următorii ani: bani mulţi şi ieftini. Din aceste motive, s-a vorbit foarte mult despre posibilitatea ca BCE să oprească actuala tendinţă a dobânzilor zero sau chiar negative. Anunţul Băncii Centrale Europene risipeşte orice îndoială.
În plus, BCE a decis să menţină rata dobânzii la depozitele overnight la minus 0,4% pe an. Şi mai există un mesaj important: acela că achiziţiile lunare de active vor continua până la suma de 80 miliarde euro cel puţin până în luna martie a anului viitor. Aşadar, va continua epoca banilor mulţi şi ieftini.
Decizia BCE priveşte şi ţările din afara zonei euro, respectiv şi România. Trebuie să avem în vedere că jumătate din împrumuturile acordate de băncile româneşti sunt în moneda europeană, iar o eventuală creştere a dobânzii de politică monetară a BCE ar fi indus o creştere de dobânzi şi în România.
Mai mult chiar, dobânzile mici la euro şi lichiditatea mare va face ca dobânzile să rămână scăzute şi la împrumuturile în lei. Este logic, pentru că nu poate exista o diferenţă importantă între produsele de creditare în lei sau în euro dintr-un motiv extrem de simplu şi anume clienţii s-ar înghesui către creditele cele mai avantajoase. Uneori, uitând chiar de riscul valutar.
Este adevărat că în ultimii ani, după criză, o parte dintre creditele în euro au fost transformate în lei şi, în acelaşi timp, creditele noi s-au orientat către moneda autohtonă. Oricum ar fi, însă, totdeauna trebuie să ne aducem aminte că va veni un moment în care dobânzile vor creşte. Mai devreme sau mai târziu se va întâmpla, iar cei care doresc să ia un împrumut pe termen lung este bine să aibă în vedere situaţia actuală.
Despre dobânzile la depozite şi clienţii care doresc să depună bani în bănci nu mai sunt multe lucruri de spus. Adică, dobânzile la depozite vor rămâne insuportabil de mici pentru depunători. Mai ales în zona euro, dar şi în afara ei. Aici nu sunt prea multe soluţii, ci una simplă: în funcţie de profilul de risc, investitorii îşi pot diversifica plasamanetele.
În România, o bună ocazie, folosită de altfel de cetăţeni, a fost emisiunea de titluri de stat pentru populaţie. Este apoi piaţa imobiliară, chiar dacă preţurile sunt într-o creştere constantă, în ultimii ani. Sunt apoi şi activele aşa-numite sigure, precum aurul sau piaţa de artă. Deci, în funcţie de suma alocată economisirii şi apetitul pentru risc fiecare investitor poate alege variante de economisire sau de plasare a banilor.
În fine, pentru a înţelege că problemele băncilor europene nu se termină cu tema dobânzilor mici, Autoritatea bancară europeană a anunţat că există un sold record şi îngrijorător de credite neperformante. Există două scenarii: unul conservator, care estimează că pentru a acoperi creditele neperformante ale băncilor europene este nevoie de active totale de 470 miliarde euro. Un alt scenariu mai pesimist are estimări care ajung la 790 miliarde euro.
Cifrele vorbesc de la sine despre dezastrul din băncile europene, mari sau mici; italiene, germane sau franceze. Care va fi soluţia pentru sistemul bancar european? Banii publici ies deocamdată din discuţie, pentru că Europa nu mai vrea să se întoarcă la metodele de după criză. Este foarte greu de crezut, de asemenea, ca acţionarii sau marii depunători vor putea suporta un nivel atât de mare de capitalizare bancară. Mai există o idee legată de restructurarea băncilor sau de vânzarea unor active. Va fi o decizie dificilă pentru că se vor găsi cu siguranţă cumpărători, dar sistemul bancar european ar putea deveni cu proprietari americani, chinezi sau arabi. Dar acesta ar putea fi preţul pe care băncile îl plătesc pentru lipsa de decizie în rezolvarea problemei creditelor neperformante.
