Primăria Sectorului 3 „optimizează” banii publici cumpărând aceleași aplicații de două ori. Valoarea totală a contractelor semnate recent se ridică la aproape 50 de milioane de lei, la care se adaugă TVA — pentru servicii și platforme digitale deja achiziționate anterior, între 2019 și 2024.
Printre acestea se numără aplicații pentru monitorizarea șantierelor, interacțiunea cu unitățile de învățământ sau gestiunea digitală a serviciilor publice locale. Toate au mai fost dezvoltate, testate sau folosite deja, în formate similare, prin contracte precedente.
Acum, aceleași sisteme sunt reambalate sub justificarea „optimizării” — un termen elegant pentru dublarea achizițiilor și mascarea risipei.
„Digitalizare” cu bani publici aruncați în vânt
Potrivit informațiilor din SEAP și rapoartelor publice de achiziții ale Primăriei Sectorului 3, în ultimii ani instituția a devenit un campion al „digitalizării” pe hârtie: zeci de aplicații, contracte IT și platforme declarate „strategice”, dar fără interoperabilitate reală între ele.
În loc să construiască o infrastructură digitală unitară, capabilă să servească întregul București, fiecare sector își comandă propriile sisteme, propriile servere, propriile contracte de mentenanță.
Rezultatul? Costuri uriașe, rezultate minime și zero coordonare între administrații. Cetățeanul este cel care plătește de două ori: o dată din taxe, a doua oară din timpul pierdut în fața unor platforme nefuncționale.
Poliția Locală: aplicații ca scuză pentru incompetență operațională și incapacitatea mentală de a corela legile cu terenul și cererile absurde ale lui Negoiță cu realitatea
Un capitol aparte al risipirii îl constituie achizițiile făcute pentru Poliția Locală a sectorului — instituție menită să vegheze ordinea publică, dar care, în practică, pare incapabilă să rezolve problemele simple ale străzii fără „asistență” digitală. În loc să aibă patrule și echipe de intervenție eficiente care să identifice și să astupe gropile, Poliția Locală ajunge să plătească pentru aplicații care le „arată” unde sunt gropile — gropi care, de multe ori, nu sunt nici măcar identificate oficial anterior și rămân neastupate mult timp după semnalare.
Rezultatul? Bani publici cheltuiți pe softuri care “identifică” problemele, fără o urmare administrativă concretă: aplicațiile devin instrumente de raportare, nu soluții. Astfel, nu cultura intervenției și mentenanța stradală sunt consolidate, ci o industrie de aplicații care facturează periodic pentru funcții pe care serviciile publice ar trebui să le asigure din teren. Pe scurt: digitalizarea devine pretext pentru a externaliza responsabilitatea și a crea un flux constant de contracte IT — în timp ce craterele din asfalt rămân.
„Rețeta baronilor de sector”: bani mulți, transparență puțină
Cazul Sectorului 3 nu este o excepție, ci o regulă în administrația locală a Capitalei.
Cele șapte primării de sector funcționează practic ca șapte regate administrative — fiecare cu propriul aparat birocratic, buget, firme preferate și proiecte duplicat.
Așa s-a ajuns ca Bucureștiul să cheltuie anual miliarde de lei pentru proiecte paralele:
-
Aplicații similare de raportare a gropilor,
-
Platforme școlare locale,
-
Sisteme de monitorizare urbană separate,
-
Achiziții „optimizate” care, în realitate, se suprapun.
În spatele acestor proiecte se ascund adesea contracte atribuite direct, fără competiție reală, către companii care revin recurent în portofoliul administrației.
Negoiță – un „campion” al achizițiilor controversate
Primarul Robert Negoiță, aflat la al treilea mandat la conducerea Sectorului 3, este deja notoriu pentru modul în care gestionează banii publici.
Investigațiile jurnalistice au arătat că firme controlate de familia Negoiță au încheiat numeroase contracte cu instituții aflate în subordinea primăriei – de la livrări de materiale de construcții până la servicii de închiriere.
În paralel, proiecte mamut – precum parcări de zeci de milioane de euro sau platforme IT „revoluționare” – au fost lansate cu fast și abandonate ulterior sau refăcute de la zero, pe noi bugete.
La fiecare nouă licitație, apar aceleași justificări: „optimizare”, „digitalizare”, „adaptare la cerințele actuale”. În realitate, o metodă perfidă de a justifica cheltuieli repetate.
„Un singur oraș, un singur buget, o singură administrație”
Cât timp Bucureștiul este împărțit între șapte primării, avem șapte rețele de interese și șapte fântâni de bani publici.
Sectoarele nu sunt instrumente de descentralizare, ci feude electorale – conduse de baroni locali cu resurse și decizii proprii.
De aceea, soluția nu este să schimbăm baronii între ei, ci să desființăm sectoarele.
Un singur oraș, un singur buget, o singură administrație.
Un singur București care funcționează pentru cetățeni, nu pentru interesele politice și comerciale ale celor care se rotesc în fotoliile de primari.
În timp ce capitalele europene avansează spre modele de guvernare urbană integrată, Bucureștiul continuă să se înece în birocrație, orgolii și contracte dubioase.
Digitalizarea reală nu înseamnă să cumperi aplicații scumpe de două ori sau să plătești softuri care „identifică” cratere pe care nimeni nu le astupă, ci să creezi o infrastructură comună, deschisă și eficientă — cu echipe și proceduri care rezolvă problema, nu doar o raportează.
Până nu se taie în carne vie – până nu dispar sectoarele și baronii care le conduc – orașul va continua să se miște lent, costisitor și ineficient.
