România un alt paradis. Sistemul de taxare al redevențelor, cel mai „prietenos” din lume

0
520

Noul sistem de redevențe pe care statul român îl propune pentru exploatările offshore, din Marea Neagră, este semnificativ mai mic decât cel onshore, avantajând companiile cu concesiuni de perimetre gazeifere precum Exxon – Petrom, Carlyle Group și LukOil – Romgaz.

Propunerea pentru exploatările onshore, de uscat, este ca taxarea să rămână la același nivel ca în 2004. Așa cum a plecat către Parlament, pe 13 noiembrie 2017, propunerea legislativă,  companiile vor fi taxate după cum urmează: 8% plata fixă din producție, la care se adaugă o cotă variabilă cuprinsă între 4,5% și 5,5%, dar nu se precizează dacă valorile variabile sunt variante de taxare pentru care se poate face opțiune sau care se pot utiliza în funcție de vreun element, și cum se stabilește și se aprobă, deci prevederea este confuză. În orice caz, noul sistem de taxare va fi cu cel puțin 1% mai mic decât cel actual, de unde rezultă avantajul comparativ al companiilor care vor extrage gaz din Marea Neagră. Se poate spune chiar discriminatoriu față de firmele care au exploatări de uscat. Pe de altă parte, exploatările gazeifere offshore sunt mai costisitoare decât cele onshore, echipamentele, tehnologia, chiar și salariile plătite fiind toate mai mare decât pe uscat.

Propunerea legislativă a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale scade astfel și mai mult nivelul de taxare pentru companiile care activează în mare, modificând un sistem de redevențe oricum scăzut. Unul dintre cele mai scăzute din lume.

În prezent, în România, redevențele plătite pentru extragerea petrolului sunt între 3,5% și 13,5% la țiței (media de 5,18%), în funcție de producția realizată, și între 3,5% și 13% (media de 8,31%) la gazele naturale din prețul de referință stabilit în funcție de cotațiile internaționale. În combinație cu impozitul pe profit de 16%, ele fac din România una dintre țările unde este cel mai convenabil să extragi petrol.

Câteva exemple din lume privind sistemul de taxare din domeniul hidrocarburilor: Turcia – 12,5% atât țiței, cât și gaze, Germania – 10% fix, Ungaria – între 12 și 30%, în funcție de dimensiunea zăcământului, Marea Britanie, Danemarca și Norvegia – 15%, 18%, respectiv 21%. Statele Unite percep o redevență ce poate ajunge la 20 dolari pe baril, iar Rusia, până la 24 dolari pe baril.

În lume există mai multe tipuri de taxare a exploatărilor de țiței și gaze. Ca în cazul statului român se mai află SUA, Canada, Brazilia și Nigeria. Procentajele, în cazul acestor țări, sunt de regulă mai mari decât cele aplicate în România, de la 17% în sus, iar în unele cazuri sunt combinate cu alte modalități de taxare.

A doua modalitate este participarea statului la împărțirea rezultatelor se poate face prin livrarea directă către stat a unei părți din resursele extrase sau se poate aplica compensarea în bani. În general, acest sistem este aplicat în cazul statelor în curs de dezvoltare, precum cele africane sau cele din regiunea Caspică.

O a treia variantă este supraimpozitarea profitului. Se poate calcula ca o diferență între prețul de piață și costul de producție sau de depășire a unei rate de rentabilitate prestabilite, de la o țară la alta. Printre țările care aplică acest sistem sunt Australia, Norvegia sau Marea Britanie.

În fine, o a patra variantă, aleasă de țările din Orientul Mijlociu, China sau Algeria, este exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze de către companii de stat sau în parteneriat cu companii de stat.

În România, la Marea Neagră, ­niciuna din variantele de mai sus nu va fi aplicată. Dimpotrivă, taxarea companiilor va scădea față de nivelul actual, acestea, spre deosebire de sistemul de uscat, nu vor fi supraimpozitate pe profiturile obținute, iar statul nu are decât o participare marginală, prin Romgaz, care deține 10% din perimetrul Trident.

România colectează anual circa 1,4 miliarde lei din redevențe, din care aproximativ 1 miliard lei reprezintă partea sectorului de hidrocarburi.

Marea Neagră va deveni în următorii doi ani unul dintre cele mai fierbinți „puncte“ energetice din Europa. De aici se vor extrage anual până la 6 miliarde metri cubi de gaze, potrivit estimărilor făcute de Sorin Gal, președintele ANRM, care a adăugat că rezervele totale sunt de circa 200 miliarde metri cubi. Astfel, România va ajunge în primele cinci țări din UE ca extracție de hidrocarburi, considerând și perimetrele pe care le mai avem pe uscat. Cele mai mari rezerve sunt în perimetrul Neptun Deep, concesionat de Exxon – Petrom, fiind evaluate la 80-100 miliarde metri cubi.

Peste un an, primii care vor începe producția, sunt americanii de la Black Sea Oil & Gas, parte a Carlyle Group. Peste 10 miliarde metri cubi sunt rezervele lor estimate. Exxon – Petrom este așteptat să ia decizia finală privind investiția comercială în a doua parte a acestui an. Potrivit lui Gal, în 2024 exportul de gaz din Marea Neagră va atinge cel puțin 6 miliarde metri cubi anual. România nu poate consuma acum gazele care vor veni din mare, pentru că nu mai are industria de îngrășăminte, iar petrochimia este la un nivel foarte jos. Astfel, singura soluție este exportul. Țara noastră consumă acum circa 12 miliarde mc de gaze, din care 11,5 miliarde sunt produse local de Petrom și Romgaz.

Toate detaliile pe:

https://www.cotidianul.ro/romania-un-paradis-european-al-redeventelor/

 

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ