Legislația în vigoare împuternicește Agenția Națională de Administrare Fiscală să verifice situaţia fiscală a persoanelor fizice supuse impozitului pe venit

0
515
Agenţia Naţională de Administrare Financiară (ANAF)

Inspecția fiscală la cetățeni este prevăzută în Codul de procedură fiscală și în legislația secundară, fiind stabilit cine poate verifica veniturile, cum se stabilesc veniturile nedeclarate, ce documente trebuie să prezinte inspectorii la verificări şi ce drepturi şi obligaţii au persoanele fizice în timpul controlului.

Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organul fiscal central având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.

Din septembrie 2017, durata unei verificări a situației fiscale personale a unei persoane fizice este de cel mult un an de la data începerii verificării. În cazul persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, inspecția fiscală este efectuată pe întreg teritoriul ţării, de Direcţia verificări fiscale, structura competentă din cadrul ANAF.

Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice, organul fiscal central efectuează următoarele activităţi preliminare:

  • analiza de risc pentru stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituții ori autorități publice
  • selectarea pe baza analizei de risc a persoanelor fizice care vor fi supuse verificării situației fiscale personale.

Pentru verificare, inspectorii fiscali procedează la analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate, obţinute inclusiv prin solicitarea de informaţii, de la terţi sau autorităţi şi instituţii publice deţinătoare, atât din ţară cât şi din străinătate, în baza convenţiilor internaţionale de schimb de informaţii sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Verificarea constă acum în compararea între, pe de o parte, veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori pentru aceeași perioadă impozabilă.

Dacă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori este o diferență mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei, diferenta se consideră ca fiind una semnificativă.

În situația în care organul fiscal constată astfel de diferențe, acesta solicită contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare (prin care persoana este înștiințată de verificare), sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situația sa fiscală.

Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt, potrivit normelor în vigoare, următoarele:

  • metoda sursei și utilizării fondului –  constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării;
  • metoda fluxurilor de trezorerie – constă în analiza conturilor bancare și a fluxurilor de numerar pentru a stabili mișcările de disponibilități bănești și asocierea acestora cu sursele de venit și utilizarea lor;
  • metoda patrimoniului net – constă în determinarea venitului impozabil pe baza creșterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creșterea sau descreșterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârșitul perioadei.

Contribuabilii supuşi verificărilor fiscale trebuie să prezinte, în termenul de 60 de zile de la comunicarea avizului, o declaraţie de patrimoniu şi venituri.

Elementele de patrimoniu ce trebuie declarate de către persoana fizică supusă verificării situației fiscale personale sunt stabilite prin Ordinul ANAF nr. 3704/2015, astfel:

  1. Bunuri imobile: terenuri, clădiri, alte bunuri imobile;
  2. Bunuri mobile:
  • mijloace de transport (terestre/navale/aeriene) înmatriculate/înregistrate, potrivit legii;
  • bunuri sub formă de metale preţioase, bijuterii, obiecte de artă şi de cult, colecţii de artă şi numismatică, antichităţi, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural naţional sau universal, a căror valoare de achiziţie însumată depăşeşte 15.000 lei;
  • animale, inclusiv animale de rasă sau care participă la competiţii/curse, a căror valoare însumată depăşeşte 15.000 lei;
  • active financiare: conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii, forme echivalente de economisire şi investire, dar şi plasamente, investiţii directe şi împrumuturi acordate;
  • alte bunuri, titluri şi/sau deţineri a căror valoare individuală depăşeşte 10.000 lei;
  • poliţe de asigurare, cu excepţia asigurărilor de răspundere civilă auto;
  • cheltuieli: cheltuieli personale; cheltuieli cu persoanele aflate în întreţinere;
  • datorii.

De asemenea, persoanele fizice supuse verificărilor fiscale au obligația să raporteze şi mai multe categorii de venituri, şi anume:

  • venituri realizate pentru care se aplică regimul de reţinere la sursă a impozitului;
  • venituri realizate care nu sunt impozabile;
  • venituri scutite de impozit, potrivit legii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ