Bancile sunt institutii care faciliteaza crearea de avutie reala

0
1933
Banci

În articolul său din Financial Times intitulat „Blestemul unei cereri la nivel global tot mai scăzută”, Martin Wolf scrie că cel mai important sindrom economic al prezentului este cel al deficitului acut de cerere. Wolf susține că în ciuda unei pompări masive de bani de către băncile centrale ale SUA și UEM (Uniunea Economică şi Monetară) precum și a unei politici de reducere a ratelor dobânzilor aproape de zero, cele două economii au continuat „să se zbată”.

Avem nevoie de o cerere mai mare și de mai multă creditare

Martin Wolf consideră că este necesar ca cererea globală pentru bunuri și servicii să crească, cu scopul de a revigora economia. El susține, de asemenea, că este nevoie să crească și nivelul de încredere al consumatorilor, acesta având o tendință descendentă determinată de declinul drastic al sistemului financiar.

Autorul ia în considerare și ca băncile să crească nivelul activității lor de creditare pentru a revigora cererea, care la rândul ei, așa cum se sugerează mai departe, va reîmprospăta economiile în cauză. În același timp, el vede datoriile masive acumulate drept un factor pentru dificultățile economice întâmpinate de SUA și UEM în prezent.

Martin Wolf compară acest sindrom economic actual cu un fenomen misterios și complex, care necesită astfel remedii complexe și neconvenționale.

Dar argumentul Wolf este unul greșit.

Avem nevoie de mai multă avuție, nu de o cerere mai mare

Nu există ceva numit deficit de cerere care să determine probleme economice. Aceasta deoarece în centrul creșterii economice se află procesul de generare a unei avuții reale.

Cu cât acest proces este mai puternic, cu atât mai multă avuție reală poate fi generată, iar așa-numita creștere economică devine mai puternică. Acest proces este susținut de infrastructura necesară sau de instrumente și utilaje. Spre exemplu, o infrastructură dezvoltată, bunuri și servicii de o calitate superioară pot genera o avuție reală.

Gândiți-vă, de exemplu, la un brutar care a fabricat zece pâini. Dintre aceastea, el consumă una și pe celelalte nouă le economisește.

El poate să folosească pâinea economisită drept mijloc de schimb pentru serviciile unui tehnician care va îmbunătăți cuptorul. Astfel, cu un cuptor performant, brutarul va putea fabrica douăzeci de pâini. Acum el poate să economisească mai mult și să folosească această serie tot mai mare de economii pentru a investi în continuare în infrastructură, de exemplu prin achiziționarea unor instrumente care vor crește nivelul producției și al calității pâinii.

Observați astfel că soluția pentru a genera avuție este dată de capacitatea de a genera o avuție reală. Aceasta, la rândul său, depinde de alocarea unei părți din avuție în direcția acumulării și consolidării infrastructurii utilizate.

De asemenea, observați că în cazul în care brutarul ar decide să consume întreaga sa producție, de exemplu, pentru a menține o cerere ridicată, atunci el nu ar putea să își extindă producția de pâine (respectiv avuția reală).

Pe măsură ce timpul trece, este destul de probabil ca infrastructura de producție a brutarului să se deterioreze, iar producția să scadă.

Ideea conform căreia o creștere a cererii pentru pâine este posibilă fără o investiție corespunzătoare în infrastructura utilizată va susține o iluzie.

Nu există deficit al cererii

Nu există ceva numit cerere deficitară. Cei mai mulți oameni au dorințe diverse pentru bunuri și servicii.

De exemplu, cele mai multe persoane ar prefera să trăiască în case frumoase, mai degrabă decât în apartamente mici.

Sau cei mai mulți oameni ar dori să aibă mașini de lux și să își permită să ia masa în restaurante de calitate. Ceea ce îi împiedică în realizarea acestor dorințe diverse este lipsa mijloacelor necesare.
De fapt, așa cum stau lucrurile, cei mai mulți indivizi au diverse dorințe, de exemplu, scopuri, dar nu și suficiente mijloace pentru a le îndeplini.

Din păcate, aceste mijloace nu pot fi create prin stimularea cererii. Acest lucru va determina numai creșterea scopurilor, dar nu și a mijloacelor.

Contrar a ceea ce admite opinia curentă, putem concluziona că cererea nu creează ofertă, dar invers este valabil.

După cum am văzut, producând ceva necesar, de exemplu, pâine, brutarul poate să o folosească drept mijloc de schimb pentru serviciile unui tehnician și astfel să-și îmbunătățească infrastructura utilizată.
Prin intermediul infrastructurii performante, brutarul poate fabrica mai multă pâine, de exemplu, prin utilizarea mai multor mijloace care îi vor permite să își îndeplinească alte scopuri care nu îi erau accesibile înainte.
Dificultăți economice actuale sunt rezultatul unor politici monetare și fiscale nechibzuite, folosite atât în trecut cât și prezent, toate fiind gestionate de către băncile centrale și guverne.

Trebuie înțeles și faptul că nici băncile centrale și nici guvernele nu sunt entități care generează avuție. Tot ceea ce pot pune ele în mișcare este un proces de redistribuire a avuției reale prin devierea acesteia de la activitățille care o generează către cele non-productive.

Atâta timp cât nivelul avuției reale crește, banca centrală și guvernul se pot ascunde sub mitul conform căruia politicile lor sunt cele care pot dezvolta economia.

Împreună cu acestea, dacă respectivul grad de avere stagnează sau începe să se restrângă, iluzia din jurul politicilor băncilor centrale și ale celor stat sunt spulberate.

Cum se poate crea avuția reală

Nu este posibil să extinzi averea reală, în timp ce nivelul acesteia este în scădere. Se remarcă din nou, un nivel al avuției tot mai scăzut, de-a lungul timpului,poate susține doar o infrastructură deficitară și prin urmare, o producție redusă de bunuri și servicii de care oamenii au nevoie pentru a-și menține bunăstarea – averea reală.

Modalitatea de a ieși din dezordinea economică actuală este de a stopa toate deficiențele care conduc la diminuarea avuției. Acest lucru include diminuarea drastică a implicării guvernului în economie. De asemenea, necesită eliminarea tuturor mijloacelor privind tipărirea de bani din „nimic.”

Prin limitarea capacității băncii centrale de a tipări bani din „nimic”, schimbul de „nimic” pentru ceva anume nu va mai avea loc. Acest lucru va lăsa mai multă avuție reală în mâinile generatorilor de avere și le va permite acestora să își consolideze și să își extindă infrastructura generatoare de avuție.

Contrar opiniei lui Martin Wolf, expansiunea creditelor bancare ca atare nu ajută economia să se revigoreze. După cum am văzut, soluția pentru relansarea economică este acumularea de infrastructură care ar putea sprijini o creștere a nivelului avuției reale. Băncile doar facilitează procesul de generare a avuției reale. Cu toate acestea, ele nu o generează ca atare. Extinderea nivelului de creditare, așa cum Martin Wolf sugerează, este asociată cu împrumutul de rezervă fracționară, adică de creditare din „nimic”, iar din această perspectivă, nu este o veste bună pentru economie – deoarece se pune în mișcare deturnarea averii reale de la activitățile care într-adevăr o generează către cele non-productive.

Putem concluziona: cu cât mai devreme guvernele și băncile centrale vor începe să nu se mai implice, cu atât mai repede o să apară relansarea economică. Suntem de acord cu Martin Wolf atunci când acesta consideră că situația economică prezentă pare a fi una dificilă; cu toate acestea, ea nu poate fi îmbunătățită prin creșterea artificială a cererii de bunuri și servicii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ