„Legea Darii in plata, promovata de catre dl. Daniel Zamfir este redundantă întrucât se suprapune peste prevederile existente in Codul Civil”.

0
1134
Daniel Zamfir

Motivarea deciziei din 25 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale a României (CCR) în privinţa Legii Dării în plată are un efect benefic pentru societatea românească, deoarece lămureşte pe deplin în privinţa competenţei şi a bunei-credinţe, respectiv a incompetenţei sau ticăloşiei unor instituţii şi persoane importante, precum conducerea Băncii Naţionale a României (BNR) şi membri ai Guvernului Cioloş, consideră senatorul liberal Daniel Zamfir, iniţiatorul actului normativ.

Senatorul afirmă: „În cazul Băncii Naţionale, cred cu tărie că trebuie lămurit la nivel instituţional despre ce este vorba: despre neştiinţă/incompetenţă sau despre rea-credinţă/ticăloşie? Şi luate măsurile care se impun! Asta pentru că în ambele cazuri consecinţele exced poziţiile faţă de o lege (precum cea pe care am iniţiat-o sau altele), ci implică întreaga activitate a BNR.

Să pornim de aici: pe ce îşi întemeiază Curtea Constituţională motivarea Deciziei nr.63? Pe Codul Civil , anume pe articolul legat de impreviziune! Pe prevederile legale legate de contract şi de buna-credinţă şi echitatea care trebuie să guverneze orice raport contractual.

Pe ce şi-a întemeiat domnul Isărescu primele atacuri la Legea Dării în plată? A invocat contractul şi Codul Civil! «Mie îmi este greu să îmi imaginez o economie funcţională în care disciplina contractuală devine irelevantă. Adică contractul nu mai contează!», spunea acesta. «Nicăieri în Europa nu se calcă în picioare contractele între părti», repeta cu altă ocazie.

Acestea ar fi unele dintre cele mai puţin nocive arme cu care Banca Naţională a luptat împotriva acestei Legi. Le amintesc pe scurt pe cele mai grave:
– Legea generează un risc sistemic, cel puţin o bancă ar urma să dea faliment;
– Pierderile în economie ar fi de circa un miliard de euro;
– Creditarea în ansamblu va fi ucisă: «Întreb si eu public, spunea chiar domnul Isărescu, cine va mai acorda credite imobiliare dacă se preconizează prin lege că rambursarea se va face în clădiri?! Această iniţiativă omoară din start creditarea viitoare»;
– Banii deponenţilor sunt în pericol.

Nimic din toate acestea nu s-a produs nici măcar în cea mai mică proporţie! Iar acum, Curtea Constituţională certifică şi validitatea şi temeinicia acestei Legi! Şi atunci de ce s-a «înşelat» atât de rău onor Banca Centrală a ţării? Din prostie sau din ticăloşie? În ambele cazuri oamenii ăştia care o conduc şi au dus această luptă incorectă mai pot rămâne pe scaunul lor?”.

Daniel Zamfir revine,  cu o alta postare, în care detaliază maniera în care a acţionat Guvernul condus de Dacian Cioloş cu privire la Legea dării în plată şi susţine că, prin poziţiile sale, Executivul a „dat apă la moară” unor acţiuni ale băncilor împotriva statului român.

Senatorul explică: „Pe 20 martie 2016, îi adresam o scrisoare deschisă premierului Dacian Cioloş în legătură cu poziţia faţă de Legea Dării în plată în care spuneam aşa: «Vă adresez această scrisoare deschisă pentru a vă cere, în al doisprezecelea ceas, să opriţi minciuna, intoxicarea şi abuzul împotriva Legii dării în plată şi, pe cale de consecinţă, împotriva sutelor de mii de familii din România care aşteaptă această lege sufocate de credite pe care nu le mai pot plăti nu din cauza lor, nu din rea-voinţă, ci din cauza crizei, produselor mincinoase vândute de bănci, clauzelor abuzive din contracte şi lipsei de supraveghere a Băncii Naţionale.

Vă scriu plin de revoltă că dumneavoastră, premierul României, aţi ales să serviţi interesele unor bancheri străini care în a doua cea mai săracă ţară din Europa au făcut profit dublu faţă de media europeană, în loc să serviţi demn interesele celor care cu adevărat aveau nevoie să fie reprezentaţi de dvs: cetăţenii României! În timp ce o mână de bancheri s-au ales cu bonusuri, sute de mii de familii de români au viitorul sub spectrul ruinei.

În punctul de vedere pe care l-aţi trimis Camerei Deputaţilor preluaţi, domnule prim-ministru, aproape cuvânt cu cuvânt atacurile mediului bancar la adresa acestei legi. Aici vă diferenţiati major de Preşedintele României! Spre onoarea sa, Preşedintele României n-a preluat nimic din discursul apocaliptic, toxic, manipulator al băncilor atunci când a retrimis legea în Parlament, cerând doar lămurirea unor chestiuni de tehnică legislativă, aşa cum chiar dumnealui s-a exprimat public. Spre deosebire de Preşedinte, care spune ferm şi răspicat că legea este necesară şi binevenită, dumneavoastră alegeţi să faceţi jocurile celor care doresc să o îngroape definitiv».

Domnul Cioloş apela şi la o altă intoxicare: vorbea despre neconstituţionalitatea acestei legi, fără să o conteste la Curte, după cum avea posibilitatea legală. Mai mult, spunea că dreptul la proprietate este afectat. Curtea Constituţională a infirmat ferm acest lucru. Decizia CCR, motivată zilele trecute pe 63 de pagini într-un mod absolut revoluţionar, arată şi cât de competenţi şi cât de oneşti au fost toţi cei care au atacat această lege cu aceste argumente toxice!
Ce e şi mai grav însă, prin poziţiile sale, Guvernul dădea apă la moară unor acţiuni ale băncilor împotriva statului român.

Alături de Cioloş, Anca Dragu şi Enache Jiru lucrau şi ei masiv în favoarea băncilor: «Darea în plată ne dă ţara în plată cu miliarde de euro», ameninţau ei prin presă. «Toate băncile se vor îndrepta împotriva Statului. Singurul care va plăti este Statul Român. Adică, bugetul statului», continua Jiru. Investitorii erau îngrijoraţi, datoria publică urma să crească, ratingul României să scadă şi aşa mai departe.
Văd că domnul Jiru e păstrat secretar de stat la Finanţe de domnul Grindeanu! Pentru competenţă şi cinste, presupun!”.
În ceea ce-l priveşte pe fostul premier, Daniel Zamfir susţine că pentru PNL asocierea cu acesta a fost o greşeală, „pe deplin” demonstrată de alegerile parlamentare.

La afirmatiile dlui Zamfir au aparut, tot pe Facebook, si comentarii potrivnice generate textul motivarii facute de catre CCR: CCR a explicat in motivare că legea promovata de catre dl. Daniel Zamfir este redundantă întrucât se suprapune peste prevederile existente (după cum marturiseste chiar dl. Zamfir ) din Codul Civil. Dacă impreviziunea exista și se aplica prin intermediul unui judecător, CCR a scris în acele 63 de pagini ale motivarii că „Legea Zamfir”  nu se va mai aplica în forma directă, unilaterală, în care a dorit-o initiatorul (adică debitorul lasă cheia apartamentului și pleacă). Altfel spus , Legea darii in plata nu există în forma promovata de catre dl. Zamfir  , ea a picat. Rămâne valabil Codul Civil și impreviziunea. Adică CCR a dat la o parte efortul populist și a spus ( fără să o rostească): Plecati cu Legea aceasta de aici,  aveți Codul Civil, folosiți-l !

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ