Noua propunere legislativă va creşte şomajul şi frauda fiscală.
Veniturile salariaţilor care lucrează part time, dar şi ale celor care sunt plătiţi în sistem de acord şi au venituri mai mici decât salariul minim pe economie vor fi taxate cu contribuţii la sănătate şi şomaj calculate la nivelul salariului minim pe economie dacă proiectul de ordonanţă ce prevede acest aspect va fi aprobat în Guvern.
Iniţiativa legislativă a fost pusă în dezbatere vineri, 14 iulie, pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în intenţia să treagă prin şedinţa Executivului în aceste zile şi să fie aplicată de la 1 august, anul curent.
Documentul precizează: “Se propune introducerea ca bază lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, datorate de angajatori sau persoanele asimilate acestora, pentru veniturile realizate în baza contractelor individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, inclusiv în cazul celor care prevăd plata în acord, al căror nivel este sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, la acest nivel. Astfel, venitul luat în calcul va fi salariul minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţiile şi nu venitul realizat de salariat”.
Proiectul de ordonanţă subliniază că au fost identificate şi anumite situaţii ale salariaţilor care constituie excepţii de la prevederile propuse.
Iniţiativa legislativă a creat adevărate valuri de nemulţumire atât în rândul patronatelor, cât şi în cadrul confederaţiilor sindicale, dar şi printre experţii fiscali, care consideră că această măsură nu este nici corectă, nici economică.
Măsura este periculoasă, ineficientă şi incorectă, consideră expertul fiscal Dan Schwartz, managing partner în cadrul RSM, care opinează: “Este o altă aberaţie din categoria aberaţiilor fiscale, ce loveşte în primul rând în persoanele cu calificări inferioare şi în microîntreprinderi”.
Persoanele care lucrează part time sunt discriminate indirect, în raport cu ceilalţi angajaţi ai aceleiaşi entităţi, angajatorii evitând să-i angajeze, pentru că ar trebui să plătească mai mult statului pentru ei, ne-a spus domnul Schwartz, adăugând: “Se pleacă de la prezumţia de vinovăţie. Legea porneşte de la ideea că toţi care lucrează part time sunt evazionişti fiscal, ceea ce este o jignire pe care politicienii o aduc întregii populaţii. Sunt persoane perfect oneste care lucrează pe contracte part time, pentru că aşa este natura meseriei lor. Vorbim despre electricieni, tâmplari şi alţi diverşi meseriaşi, care plătesc contribuţiile la asigurările sociale pentru toate locurile de muncă pe care le au”.
Specialistul ne-a explicat că, în final, dacă Guvernul decide să treacă plata taxelor de la angajator la angajat, atunci şi aceste contribuţii trece regăsi în grija angajaţilor, care, în această situaţie, vor avea venituri mai mici. “Dacă nu se va întâmpla acest lucru, atunci vom plăti cu toţii aceste taxe, întrucât angajatorii vor fi în situaţia să crească preţurile bunurilor şi serviciilor ca să-şi poată acoperi taxele şi impozitele”, a conchis reprezentantul RSM, concluzionând că măsura este neeconomică şi încarcă nejustificat costurile angajatorilor corecţi, urmând să ducă la limitarea locurilor de muncă, la şomaj şi la creşterea evaziunii.
În demersurile pentru creşterea gradului de conformare fiscală, autorităţile trebuie să atragă angajatul, nu să-l culpabilizeze, sunt de părere liderii confederaţiilor sindicale, care subliniază: “Pin această ordonanţă, Guvernul nu face decât să scadă gradul de conformare, să culpabilizeze elementul care ajută, în loc să-l facă aliat în demersul de aplicare corectă a cadrului legislativ. Noi, salariaţii, susţinem scoaterea la lumină a muncii nedeclarate şi creşterea gradului de conformare, dar într-un mod corect şi logic”.
Liderii de sindicat consideră că, mai întâi, trebuie discutată toată politica fiscală şi apoi aplicată secvenţial, iar codul fiscal nu trebuie schimbat de la o zi la alta.
Aceştia întreabă: “Ce se va întâmpla de la 1 ianuarie, când se intenţionează ca toate taxele plătite acum de angajator să treacă la angajat? Salariatul va primi o sumă de bani, dar va plăti CAS şi CASS pentru o valoare mai mare, astfel încât i se va diminua salariul. Prin aplicarea acestei măsuri, se doreşte exploatarea individului. Am putea spune că textul ordonanţei intimidează individul. În plus, salariatul nu va beneficia la pensie de valoarea taxelor sociale plătite de angajator la nivelul salariului minim, ci de cele plătite de angajat, cae sunt aferente salariului real, care este mai mic, în cazul de faţă. În concluzie, suntem de acord că este nevoie de măsuri pentru combaterea muncii nedeclarate, dar nu prin exploatarea actorilor sociali”.
De aceeaşi părere cu sursele citate mai sus sunt şi reprezentanţii patronatelor, care spun că nu sunt de acord cu modificarea Codului Fiscal în două săptămâni. Oamenii de afaceri subliniază: “Dorim respectarea regulii potrivit căreia modificarea codului fiscal se face la data de 1 ianuarie, întrucât companiile îşi fac planuri anuale de buget, pe care nu le pot respecta dacă se modifică regulile fiscale în mod frecvent. La MFP există promisiunea predictibilităţii legislative de ani de zile. Nu forţaţi nota! Dacă adoptaţi acum această măsură este o greşeală politică şi fiscală. Mai bine grăbiţi identificarea măsurilor de taxare a multinaţionalelor care lucrează, oficial, cu pierderi sau profit zero”.
Mediul de afaceri opinează că ar fi fost foarte util să fi existat discuţii cu Ministerul Muncii şi cu cel al Justiţiei, legat de această temă. “Nu susţinem taxarea ne-muncii. Cine doreşte o astfel de modificare nu ştie ce se întâmplă într-o companie. Această măsură este, de fapt, o majorare a impozitului pe salariu, pentru un anumit segment. Suntem de acord că nu sunt bani la buget, dar trebuie identificate măsuri inteligente pentru remedierea acestei situaţii, altfel se va ajunge la disponibilizări. Cea mai teribilă consecinţă va fi creşterea şomajului, direct şi nemijlocit, şi munca la negru. Va fi instituţionalizată munca la negru şi frauda fiscală”.
Patronatele solicită corelarea acestui proiect legislativ cu legea pensiilor, altfel aplicarea lui este inutilă. “De ce se spune în textul legii că această măsură este pentru creşterea protecţiei angajaţilor, dacă aceştia nu beneficiază la pensie de valoarea contribuţiilor plătite la diferenţa dintre salariul real şi cel minim pe economie? Sunt oameni cu 2-3 contracte de muncă part time. Trebuie să se cumuleze aceste venituri, iar contribuţiile să fie calculate la suma cumulată, altfel, pentru un angajat vor fi plătite contribuţii la salariul minim de toţi cei 2-3 angajatori. Acest lucru ar însemna că angajatul ar trebui să aibă 2-3 pensii? Măsura este greşită din start!”
Măsura propusă în cadrul proiectului de ordonanţă are ca scop descurajarea angajatorilor care, în încercarea de a reduce sarcina fiscală, încheie contracte de muncă cu timp parţial în situaţii în care activitatea desfăşurată ar presupune un program normal de muncă, subliniază textul de lege, adăugând: “Angajatorul datorează contribuţii sociale utilizând o bază de calcul diminuată faţă de cea reală. În vederea eliminării unei astfel de practici, a «muncii la gri», la determinarea bazei lunare de calcul al contribuţiei de asigurări sociale şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, datorate de angajatori sau de persoanele asimilate acestora, pentru veniturile realizate în baza contractelor individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, inclusiv în cazul celor care prevăd plata în acord, se va lua în calcul salariul minim brut pe ţară garantat în plată. Astfel, se asigură plata de către angajator a contribuţiei pentru pensii şi sănătate la nivelul salariului minim pentru salariaţi în scopul protejării acestora prin prisma drepturilor de pensii şi de ocrotire a sănătăţii. Totodată, prin măsura propusă se elimină şi inechităţile existente faţă de angajatorii care încheie în mod corect contracte individuale de muncă cu timp normal şi asigură angajaţilor proprii salariul minim brut pe ţară, ceea ce le asigură şi prestaţii în sistemul de pensii.
Printre excepţiile de la această prevedere se numără:
– elevii sau studenţii, cu vârsta până la 26 de ani, aflaţi într-o formă de şcolarizare;
– ucenicii, potrivit legii, în vârstă de până la 18 de ani;
– persoanele cu dizabilităţi cărora prin lege li se recunoaşte posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi;
– pensionarii pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii, potrivit legii în vigoare la data pensionării, cu excepţia pensionarilor care beneficiază de pensii în baza unor legi speciale, precum şi a celor care cumulează pensia din sistemul public de pensii cu orice altă pensie stabilită într-un sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii;
– cei acre realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, dintre care unul este cu normă întreagă, iar baza lunară de calcul al acestuia este cel puţin egală cu salariul minim brut pe ţară.
În prezent, baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii datorate de angajatori sau persoanele asimilate acestora o reprezintă suma câştigurilor brute din salarii sau asimilate salariilor realizate de persoanele fizice, asupra cărora se datorează contribuţiile sociale individuale, potrivit iniţiativei legislative.
Documentul precizează: “Din analiza evoluţiei numărului contractelor de muncă cu timp parţial, se constată faptul că, în perioada 2012-2016, numărul contractelor de muncă cu timp parţial înregistrate la Inspecţia muncii a avut o evoluţie ascendentă. La 31 decembrie 2016 numărul lor a ajuns la 1.129.663, în creştere cu 3,7 % faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, iar ponderea contractelor cu timp parţial în totalul contractelor de muncă active s-a majorat de la 15,8% în anul 2012 la 18,1% în 2016. Potrivit datelor statistice publicate de Inspecţia muncii, numărul salariaţilor activi era de 5.478.666 la 31 decembrie 2016, în timp ce numărul contractelor cu normă întreagă era de 5.109.504, context în care putem aprecia că numărul persoanelor care aveau numai un singur contract de muncă şi acela cu timp parţial era de 369.162 persoane. Numărul asiguraţilor cu contract de muncă cu normă întreagă din evidenţa CNPP la nivelul lunii decembrie 2016, care aveau venit până sau egal cu salariul de bază minim brut garantat în plată, era de 767.347 persoane (16,5%). Dintre aceştia, 282.883 persoane (36,9%) aveau venituri medii brute de 753 lei. Numărul asiguraţilor cu contract de muncă cu timp parţial din evidenţa CNPP la nivelul lunii decembrie 2016, care aveau venit până sau egal cu salariul de bază minim brut garantat în plată, era de 592.068 persoane (83,2%). Dintre aceştia, 587.158 de persoane (99,2%) aveau venituri medii brute de 513 lei. Din corelarea informaţiilor menţionate mai sus, rezultă că:
– există circa 1,1-1,2 milioane contracte de muncă cu timp parţial;
– 370.000 salariaţi activi au un singur contract de muncă cu timp parţial;
– aproximativ 710 mii asiguraţi cu contracte de muncă cu timp parţial, au un venit mediu brut de 903 lei/lunar (decembrie 2016);
– 70.000 salariaţi activi au un singur contract de muncă cu timp parţial;
– circa 282.000 persoane, deşi aveau contract de muncă cu normă întreagă, erau înregistraţi la Casa de Pensii cu un venit mediu brut de 753 lei, adică la 60,2% din salariul de bază minim brut de 1.250 lei”. În acest context, Executivul constată necesitatea implementării unor măsuri fiscale care să asigurare plata de către angajator a contribuţiei pentru pensii şi sănătate la nivelul salariului minim pentru toţi salariaţii, inclusiv pentru cei cu timp parţial de lucru şi cei cu plata în acord, în scopul protejării şi acestor categorii de salariaţi prin prisma drepturilor de pensii şi de ocrotire a sănătăţii.
