Deși clar reglementat prin mai multe acte normative, contractul de drepturi de autor a devenit peste noapte o sursă importantă de bani pentru ANAF. La sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, unii contribuabili au primit notificări pentru nedepunerea la termen a Declarației 600 privind venitul asigurat la sistemul public de pensii. Contractele îndeosebi vizate sunt cele din anul 2012. Împlinirea termenului de prescripție de 5 ani pentru plata de taxe și impozite a determinat administrațiile financiare să emită în grabă decizii de impunere, fără să-și pună problema că încalcă legislația în vigoare.
Deși veniturile din drepturi de autor se impozitează, potrivit legii, la sursă, ANAF le impută acum contribuabililor. Compania este obligată să plătească taxele la stat pentru persoana fizică ce își cedează drepturile de proprietate intelectuală societății respective. Dacă persoana juridică nu își plătește obligațiile fiscale față de stat, aceasta răspunde conform legii.
În niciun act normativ din România, ori din orice alt stat, persoana fizică ce prestează un serviciu în favoarea unei firme nu poate prelua obligațiile neonorate ale acesteia. Acest fapt reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților cetățeanului.
Potrivit Codului fiscal, contribuția la asigurările sociale se impozitează la sursă pentru drepturile de proprietate intelectuală. Art. 51, alin.1, lit. b), din Legea 271/2003, stipulează că „venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli: contribuţiile sociale obligatorii plătite etc.“ Iar art. 53, alin.1, lit. a), este și mai explicit. „Plătitorii următoarelor venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite: venituri din drepturi de proprietate intelectuală.“
În reglementările actuale, data de la care începe să curgă termenul de prescripție s-a modificat, de la 2 ianuarie, la 1 iulie, prin art. 110 din Legea 207/2015. Însă pentru impozitarea unor venituri dinainte de anul 2015, noua lege nu se aplică, potrivit principiul neretroactivității legii. Acesta este stipulat în Constituția României din 1991, art. 15, alin. 2: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“, și în Codul civil, art. 6, alin. 1: „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă“.
Conform datelor Profit.ro, Fiscul a trimis anul trecut peste 300.000 de impuneri pentru plata contribuției la asigurările de sănătate (CASS). Numărul deciziilor a fost de circa 100 de ori mai mare decât cu un an mai înainte. Valoarea deciziilor de impunere CASS comunicate în 2017 pentru anul 2012 este de 162,5 milioane lei, din care 94 milioane lei obligații fiscale neîncasate și 68,5 milioane lei obligații fiscale încasate.
„Numărul deciziilor de impunere pentru plata CASS emise în anul 2016 este de 3.226. Numărul deciziilor de impunere pentru plata CASS emise în anul 2017 este de 303.184, iar numărul deciziilor de impunere pentru plata CASS emise în anul 2017 pentru anul 2012 este de 303.184“, indică datele ANAF. Cea mai mare sumă stabilită prin decizie de impunere pentru neplata CASS datorată în 2012 este de 3,96 milioane lei, din care 3,86 milioane lei reprezintă CASS neachitată (obligația fiscală principală), iar 97.427 lei dobânzi și penalități (obligații fiscale accesorii).
Persoanele care câștigă mai mult de 22.800 lei anual din activități independente sau profesii liberale trebuie să completeze până la 31 ianuarie 2018 Formularul 600 privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Acesta are acum un nou format, care se utilizează începând cu ianuarie 2018. Declarația se va depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. Organul fiscal competent la care trebuie depusă declarația este organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică are domiciliul fiscal. În această situație vor fi medicii, avocații, notarii, jurnaliștii plătiți pe drepturi de autor, scriitorii, muzicienii, cei care obțin bani din chirii sau din activități agricole.
Formularul se completează chiar dacă aceste persoane au un contract de muncă. Anual, statul strânge de la fiecare din aceștia minimum 2.280 lei. În prezent, sunt în jur de 500.000 de persoane care prestează activități independente, profesii liberale sau sunt PFA.
Noul model al formularului 600 a fost aprobat printr-un ordin ANAF de la sfârșitul anului trecut. Conform acestuia, va fi depus de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, din una sau mai multe surse de venit, și îndeplinesc următoarele condiții (în cazul CAS):
* venitul net realizat în anul precedent (2017), exclusiv cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția (1.900 lei, din ianuarie 2018);
* venitul net lunar estimat a se realiza este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna în care își încep activitatea sau nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul celor care trec de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la stabilirea venitului net anual;
* valoarea lunară a normelor de venit, obținută prin raportarea normelor anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care în anul fiscal în curs desfășoară activități impuse pe bază de norme de venit;
* venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală.
Unificarea contribuțiilor ca urmare a „revoluției fiscale“ începute la 1 ianuarie 2018 a dus o creștere de peste 200% a contribuției facultative de sănătate. Dacă până acum un an un român plătea suma de 68,78 lei pe lună pentru contribuția facultativă de sănătate, acum suma ce trebuie plătită ajunge la 190 lei pe lună, adică 2.280 lei pe an, respectiv 10% din 12 salarii minime brute. De la începutul acestui an, salariul minim brut pe economie a fost săltat la 1.900 lei, de la 1.450 lei. „Acum, cu unificarea contribuțiilor, se vede cât de mult se plătește la sănătate. Contribuția facultativă a crescut de la circa 70 lei pe lună la circa 200 lei pe lună. Problema cu cei afectați nu e că ei aveau contribuția mică și acum e mărită și cu cuantumul «angajatorului» care pentru mulți aflați în această situație nu există. Problema cu contribuția la sănătatea publică e că era mare la toți ceilalți (inclusiv ce plătea angajatorul pentru sănătatea angajatului). Și, în plus, mai e problema că nu poți opta pentru a plăti contribuția la privat după ce plătești, de exemplu, contribuția minimă precum cel care se plânge de mărire acum. Mai mult, în ecuație e și faptul că nu prea mai primești mare lucru de banii ăștia în sistemul public de sănătate“, susține profesorul de economie Cristian Păun.
Cabinetul Tudose a redus, de la 1 ianuarie 2018, numărul de contribuții sociale obligatorii pe care trebuie să le plătească angajatorii pentru propriii salariați, conform unui act normativ publicat în noiembrie 2017 în Monitorul Oficial. Concret, au rămas contribuția la pensii (CAS) și contribuția la sănătate (CASS), ce sunt suportate în totalitate de salariat, plus contribuția asigurătorie pentru muncă (CAM), ce este suportată doar de angajator. Este vorba despre următoarele contribuții obligatorii: contribuția la pensii pentru condiții normale de muncă, în cotă de 25%, ce este în totalitate în sarcina salariatului (sunt cote de 29% și 33% pentru condiții deosebite de muncă și, respectiv, pentru condiții speciale de muncă); contribuția la sănătate, în cotă de 10%, ce este în totalitate în sarcina salariatului; contribuția asigurătorie pentru muncă, în cotă de 2,25%, ce este în totalitate în sarcina angajatorului.
Toate detaliile pe:
www.cotidianul.ro/contribuabili-taxati-cu-mai-multi-bani-decat-au-castigat
