Alexander Adamescu: „Nu pot trece peste moartea tatălui meu”

0
2084

De ce?  Pentru că, așa cum afirma într-un interviu pe un post de televiziune, în seara înmormântării acestuia: „Statul român cu diversele lui instituții s-au aruncat pe tatăl meu și l-au asasinat. E foarte simplu.” Și concluzionează ritos în cea mai recentă scrisoare-deschisă: „România nu vrea să se judece, vrea să omoare adversarul”.

Exilat la Londra, întoarce pe toate fețele împrejurările ce au condus la tristul sfârșit al tatălui său. Și încearcă să acrediteze ideea că fantoma lui Dan Adamescu îl bântuie și îl împinge să-i răzbune moartea: „Cât de crud și de perfid să mai fi (sic) ca să continui această mascaradă? De ce trebuie să fiu arestat? De însăși frica de justiție adevărată. Tatăl meu este exemplul cel mai elocvent că nu se face justiție în România în acest moment. Până când nu se va schimba acest lucru, o să mă lupt pentru a se afla adevărul despre situația din România.”

Alexander Adamescu încearcă zadarnic să se ascundă de el însuși si propria responsabilitate în privința destinului tragic al tatălui său.De fapt, prin prezentarea unei înșiruiri de date, documente și stenograme se scoate la iveala, trista poveste a unui tată care și-a iubit atât de mult fiul, încât s-a sacrificat pentru ca acesta să nu dea socoteală pentru greșelile sale.

In continuare, pe scurt, cateva subiecte si documente, prezentate  cu scopul de a demonta câteva știri false pe care le propagă Alexander Adamescu cu ajutorul unei armate de troli:

  • chiar dacă vrea să pară un investitor străin profesionist, a fost un student de nota 5 și a falimentat multe dintre companiile pe care le-a condus,
  • Alexander fuge de procurori pentru că acestia dețin probe convingătoare (de tipul stenogramelor prezentate), pe baza cărora condamnarea pentru dare de mită este inevitabilă,
  • vreme de doi ani și-a agravat singur situația, ascunzându-se la Monaco și Londra în loc să-și dovedească nevinovăția în fața instanțelor române,documentul pe care îl prezentăm anulându-i încercarea recentă de a dovedi că ar fi plecat din țară încă din 2012,
  • a deviat spre propriile interese campania de presă inițiată de tatăl său, folosind imaginea și situația acestuia doar pentru a crește impactul emoțional al propriei apărări,
  • fiind prea speriat și concentrat doar pe propria salvare, l-a abandonat pe Dan Adamescu, neajutându-l să evite încarcerarea și suferințele morale și fizice din ultimele luni de viață.

O întrebare rămasă până acum fără răspuns: De ce nu a fugit din țară Dan Adamescu în august 2015, când a plecat la Viena pentru a-și pregăti operația la genunchi. Persoane din anturajul său, aduc informații senzaționale, ce aruncă o lumină asupra caracterului lui Alexander, care s-a zgârcit și nu i-a plătit pe cei care l-ar fi putut ajuta pe Dan Adamescu să plece din țară.

Motiv pentru care Alexander mărturisește în ultimul interviu: „Mereu îmi reproșez că n-am luptat destul pentru el, că nu l-am putut salva din ghearele acestui sistem perfid. Nu pot să trec peste moartea lui. Am pierdut ființa care a fost ancoră în viața mea. Mă gândesc la el în fiecare zi.”

Alexander și-a făcut educația în Germania și, deși susține că ar fi fost un student eminent al Universității Humbold, în 2003 a luat doar nota 1,3 la examenul de licență în Economie, iar în 2004 nota 1,0 la examenul de licență în Matematică. Aceste note nu înseamnă „FOARTE BINE”, așa cum pretinde el de obicei, ci doar „PERFORMANȚĂ MINIMĂ” — echivalentul notei 5 în România.

Venit în România, tatăl său l-a plasat la conducerea unei noi achiziții, Flamingo SA, o bine-cunoscută firmă de comerț IT pe care Alexander a falimentat-o în câteva luni.Vrând să-l pregătească pentru a putea conduce imperiul pe care îl crease, Dan Adamescu l-a numit șef peste grupul de companii de construcții Baumeister SA, ce funcționa de mai bine de 15 ani și era pe profit.

Neonorând obligațiile asumate față de furnizori și subcontractori, Alexander a determinat crearea un adevărat front comun al celor păgubiți care, la începutul anului 2013 au obținut intrarea în insolvență și pierderea controlului asupra companiei.Era prea mult chiar și pentru un tată iubitor, astfel că i-a cerut să recupereze măcar cele 39 milioane lei (circa 6,5 milioane euro) rămase în conturile uneia dintre companiile din grup.

Doi martori-cheie în procesul ce a condus la condamnarea judecătorilor șpăgari de la Secția a VII-a Civilă de la Tribunalul București : Daniel Onuțe și Elena Daniela Firestein. Primul era administratorul Baumeister SA și, în același timp, jurist-consult al multor firme deținute de The Nova Group Investments (TNG) România, holdingul lui Dan Adamescu. A doua era directoarea financiară a TNG România, persoana care semna toate ordinele de plată către furnizori. Alexander i-a acuzat constant că au făcut o convenție cu procurorii pentru a se salva.

Potrivit dovezilor din dosar, Onuțe i-a sugerat lui Alexander cumpărarea unor sentințe favorabile de la Elena Roventa (contra a 5.000 euro) și Ion Stanciu (ceva mai scump, 15.000 euro). Alexander s-a întâlnit în mod repetat cu Daniel Onuțe și Daniela Firestein de-a lungul anului 2013.

  • cel care s-a implicat de la bun început pare să fi fost Alexander Adamescu, în biroul său de la Nova Group fiind stabilit circuitul de scoatere a banilor necesari mituirii judecătorilor,
  • tot Alexander pare să fi fost cel care pare să fi coordonat operațiunea de-a lungul anului 2013, când încă se afla în România, existând o corelare perfectă între datele întâlnirilor cu cei doi și transferurile de bani către judecători,
  • tatăl său, Dan Adamescu, a intervenit târziu și a făcut-o pentru a determina soluționarea situației ce părea scăpată de sub control de către fiu.

 Avocatul George Dumitru, cel prin intermediul căruia au fost scoși din firmă banii pentru mită. Pe 19 mai 2014, acesta a furnizat procurorilor DNA documentele bancare ce le-au permis să demonstreze circuitul banilor, iar apoi s-a sinucis la metrou. La dosarul cu 37 de volume pe baza căruia a fost condamnat Dan Adamescu este atașată doar prima declarație a lui George Dumitru, lipsind cea pe care a semnat-o cu 40 de minute înainte să moară. In seara zilei de 18 mai 2014, când avocatul a stat ore în șir de vorbă cu un grup de bărbați veniți cu aceeași  mașină, speculandu-se, mai tarziu, eventuale presiuni făcute asupra acestuia, pentru a-l determina să-și formuleze declarația în conformitate cu interesele cuiva.

 Pe 15 mai 2014 au fost audiați atât avocatul George Dumitru, cât și Daniel Onuțe și Daniela Firestein. Aceasta din urmă și-a anunțat șefii, pe Dan și Alexander Adamescu în legătură cu audierea și, în ziua fatidică de 19 mai 2014 l-a avertizat pe „Über-Chef” (cum îi spuneau colaboratorii lui Dan Adamescu) de faptul că a fost invitată din nou, la ora 10, la DNA. Imediat, Seniorul s-a activat și a organizat două elemente:

  • asigurarea transportului martorei la DNA cu o mașină pusă la dispoziție de el,
  • însoțirea ei de către un avocat ales de Dan Adamescu, Viorel Pascu, o persoană în care el avea încredere.

Dovada este o stenograma a discuției pe care a purtat-o Dan Adamescu cu Daniela Firestein. Prin aceste acțiuni, Dan Adamescu a încercat să afle detalii despre ce și cât știu anchetatorii, precum și să pună presiune pe martoră, astfel încât să fie atentă la ce declară, fiind însoțită de un avocat impus de patron, nu unul ales de către ea.

Pe 21 mai 2014, procurorii DNA au percheziționat unele dintre companiile lui Dan Adamescu, iar acesta a sunat-o pe martoră pentru a se interesa în legătură cu documentele ridicate de DNA, astfel încât să-și poată pregăti declarațiile de a doua zi. Și a aflat de la aceasta despre mijloacele folosite de procurori pentru obținerea de probe: „Sunt inclusiv în Sala de Consiliu… sunt apa… aparaturi”.

Dan Adamescu a revenit cu un telefon, când i-a cerut informații referitoare la tot ce știa despre Daniel Onuțe și avocatul George Dumitru. Din discuție, a descoperit cum putea să-și formuleze apărarea, aplicând regula „mortul e de vină”. Mai concret: a decis să susțină că, având nevoie de bani, avocatul ar fi procedat din proprie inițiativă la mituirea judecătorilor, pentru a putea încasa onorariul de succes. În felul acesta, atât tatăl, cât și fiul puteau scăpa basma curată, beneficiind însă de efectele sentințelor strâmbe date în favoarea lor.Ținând cont de toate aceste detalii, cine credeți că i-a trimis pe bărbații cu care a conversat avocatul George Dumitru, foarte agitat, până după miezul nopții de 18 mai 2014? Și ale cui interese ar fi trebuit să le apere acesta, chiar cu prețul vieții?

Pe data de 22 mai 2014 Dan Adamescu s-a prezentat la DNA, unde i-a fost comunicată calitatea de suspect, a fost consemnată declarația sa de nerecunoaștere a vreunei implicări în darea de mită și explicația referitoare la un pretins complot al celor trei (Onuțe, Firestein și George Dumitru) vizând delapidarea sumei de circa 200.000 lei din conturile grupului de firme Baumeister. Și, spre mirarea multora , nu a fost reținut, ci lăsat liber până pe 5 iunie 2014, cu toate că în cazul mituirii unor judecători de obicei procurorii DNA solicită de la bun început reținerea și arestarea suspecților. Ceea ce a lăsat loc unor speculatii referitoare la negocieri pe care Dan Adamescu le-ar fi purtat, pentru a-și asigura libertatea.

Subiectul negocierilor a fost tocmai Alexander Adamescu ,impotriva caruia existau dovezi încă mai clare și concludente decât împotriva tatălui, provenind din declarații de martori, înregistrări ambientale, documente etc., astfel că dacă ar fi compărut în fața instanței, condamnarea sa ar fi fost aproape certă.

Cazul lui Alexander a fost disjuns de cele ale tatălui și judecătorilor corupți, pe motiv că nu se află în țară și nu i se poate aduce la cunoștință calitatea de suspect, așa cum prevede Codul de Procedură Penală. Iar el era deja plecat din țară, făcând naveta între Monaco și Londra și făcând bani prin videochat.Dan Adamescu s-a amăgit cu ideea că dovezile circumstanțiale care îl încriminau nu vor fi suficiente pentru a conduce la o condamnare, uitând că în acest caz există un element evident pentru oricine: era singurul beneficiar al sentințelor favorabile cumpărate cu 20.000 euro.

În încercarea disperată de a se salva, Alexander Adamescu încearcă să acrediteze ideea că a părăsit România încă din 2012, astfel că nu ar fi putut fi implicat în cumpărarea bunăvoinței judecătorilor, petrecută de-a lungul anului 2013,mergand până la publicarea unei scrisori de la compania de electricitate care îl invită să prelungească contractul din noua sa locuință.Surpriza a fost ca adresa trecută pe acea scrisoare nu este cea la care stă în arest la domiciliu în prezent! Deci documentul respectiv nu dovedește nimic, așa cum se observă din compararea sa cu sentința de arestare din 14.06.2016!

Intrebarea: este sau nu este fugar Alexander Adamescu? Pentru că Mandatul European de Arestare emis pe numele său pe 25 mai 2016 are la bază suspiciunea rezonabilă că vreme de doi ani s-ar fi sustras urmăririi penale. Și, așa cum se străduiesc avocații lui să demonstreze, acest lucru nu ar fi adevărat. Dovada, ar fi o scrisoare trimisă Scotland Yard de către casa de avocatură Kingsley Napley pe 1 septembrie 2014, prin care poliția britanică este informată despre disponibilitatea lui Alexander Adamescu de a coopera cu justiția (tot britanică) în cazul în care s-ar emite un Mandat European de Arestare pe numele său.

În perioada mai 2014 – mai 2016, DNA a încercat în mod repetat să-l contacteze pentru o audiere în care să-i fie comunicate acuzațiile și calitatea de inculpat. Secretara de la ASTRA Asigurări a primit pe email informația cu privire la prima citație de la DNA. Iată cum descrie ea această situație:

 „În continuare, după ce am recepţionat citaţia în discuţie, am luat legătura în prealabil telefonic cu Adamescu Bogdan Alexander, căruia i-am adus la cunoştinţă de faptul că a fost citat de DNA, indicându-i data la care urmează să fie prezent. Declar că Adamescu Bogdan Alexander mi-a spus că doreşte să fie citat la adresa sa de reşedinţă din Monaco, motiv pentru care l-am informat în continuare pe lucrătorul de poliţie de la care primisem citaţia”.

Ulterior, poliția română a contactat poliția monegască pentru a-i solicita sprijinul în vederea înștiințării lui Alexander Adamescu în legătură cu citațiile emise de DNA. Prima surpriză a fost informația că din data de 2 aprilie 2015 lui Alexander i-a fost anulat permisul de ședere în Monaco, deci nu mai putea locui legal la adresa pe care le-a indicat-o polițiștilor români. De asemenea, numerele de telefon pe care le-a oferit secretara erau greșite, conținând o cifră suplimentară după codul de țară, astfel că apelurile generau mereu mesajul „Număr inexistent”.

Ulterior, s-a încercat contactarea lui la locuința de la Londra, cea închiriată cu peste 75.000 lire sterline/an din banii asiguraților de la ASTRA. Numai că Alexander plecase și de aici, fără a-și indica noua sa adresă.În aceste condiții, judecătoarea Mariana Ghena de la Înalta Curte de Casație și Justiție (actuala președintă a CSM) a concluzionat în încheierea din 26 mai 2016:

 „Rezultă clar că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală, neprezentându-se la organele de urmărire penală, deşi are cunoştinţă de acuzaţiile ce i se aduc, nemailocuind la domiciliul unde poate fi citat şi evitând cu grijă să fie contactat telefonic sau în vreun alt fel. Simptomatic pentru atitudinea inculpatului este şi faptul că, întrebat unde se află inculpatul, apărătorul ales al acestuia a răspuns că nu ştie, cum, de altfel, nimeni nu ştie unde se află inculpatul în acest moment“

În timp ce fiul se ascundea prin Europa, tatăl a trăit calvarul în România. A fost arestat preventiv între 6 iunie și 29 august 2014, apoi a fost plasat în arest la domiciliu și pe 2 februarie 2015 a fost condamnat, în primă instanță, la 4 ani și 4 luni de închisoare pentru cele două infracțiuni de dare de mită.În perioada 16-23 august 2015, cu toate că se afla sub control judiciar, a părăsit România, mergând la Viena pentru investigații medicale și pregătirea unei operații la genunchi.

Apelul a fost judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a confirmat sentința inițială pe data de 27 mai 2016, zi în care Dan Adamescu a fost încarcerat la Penitenciarul Rahova. In final a fost transferat  , unde a si rămas internat , la Spitalul „Maria Ponderas”  până în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2017, când a murit într-o rezervă dintr-o clinică de lux, nu în închisoare și refuzându-i-se tratamentul medical, așa cum pretinde Alexander Adamescu.

In lupta disperată pe care a dus-o Dan Adamescu pentru a evita condamnarea și încarcerarea  ar fi avut nevoie de sprijin și resurse financiare pe care fiul său i le-a oferit foarte limitat și adesea prea târziu. Cu toate acestea, Dan Adamescu a incercat diverse tertipuri pentru a face dovada nevinovatiei:

  • a angajat compania de lobby Quorvis MSLpentru a promova ideea că procesul său este unul politic și că ar trebui protejat de către Congresul Statelor Unite. A plătit, în nume personal, 000 USD,urmând ca 5 persoane (printre care și Ayal Frank, asistentul unui congresman republican) să răspândească ideea că ar fi vorba despre un deținut politic.
  • în martie 2015, puțin după condamnarea în prima instanță, s-a reorientat: în locul unui lobby internațional, i s-a propus un alt tip de lobby realizat la nivelul DNA de către agenți de influență israelieni. Obiectivul era „convingerea DNA să retragă acuzațiile aduse clientului, răsturnând astfel verdictul de vinovăție pe motiv că a fost dat pe baza unei cercetări penale motivate politic, cu încălcarea drepturilor omului pe care le are clientul și fără probe”. Mijlocul de realizare era „stabilirea de contacte în DNA și alte agenții din România implicate, încercarea de a negocia renunțarea la acuzațiile la adresa clientului”, prin obținerea de informații sensibile menite să-i determine pe cei implicați „să negocieze cu investigatorii și să-i convingă să renunțe la acuzațiile la adresa clientului.”

Un eveniment esențial a fost deplasarea la Viena, în perioada 16-23 august 2015,în vederea efectuării unor investigații medicale. Multi au crezut că Dan Adamescu va fugi din țară, totuși el s-a întors. De ce a făcut-o? Pentru că și-a dorit să-și apere cei doi copii: compania ASTRA Asigurări și pe Alexander, lucru pe care nu-l putea face decât din țară, ne spun apropiații săi.

Dar și pentru că la Viena a avut o întâlnire în care Dan Adamescu a primit:

  • raportul primelor luni de acțiune a agenților de influență (dezamăgitor), precum și
  • o nouă ofertă în contul primei de succes de 600.000 lire sterline.

Surse bine informate din anturajul său vorbesc despre promisiunea de a-l extrage din România oricând decidea că a venit momentul. Acest lucru i-a dat siguranța că, în calitate de jucător înrăit de poker, va putea îndrepta situația în favoarea sa, având și o plasă de siguranță în caz de urgență.

Pasul următor a fost inițierea procesului de arbitraj de la Tribunalul Internațional ICSID de la Washington. Pe data de 15 decembrie 2015, celebra firmă de avocatură Hogan Lovells a transmis o scrisoare Președintelui și Primului Ministru al României, prin care informa Statul român de existența unui litigiu legat de falimentul ASTRA Asigurări și cerea consultări în vederea soluționării pe cale amiabilă. Demersul a fost inițiat însă cu scopul de a obține un Ordin procedural ICSID care să suspende punerea în aplicare a sentinței de condamnare la închisoare a lui Dan Adamescu, pe motiv că acesta trebuie lăsat să-și pregătească prezentarea cazului la Tribunalul de Arbitraj Internațional.

Răspunsul României a venit prin scrisoarea Ministerului Finanțelor nr. 286438/13.04.2016, prin care s-a respins ideea existenței unui litigiu și s-au detaliat modalitățile în care ASTRA Asigurări ar fi încălcat legislația în vigoare.

Între timp, însă, procurorii DNA au fost avertizați despre intenția lui Dan Adamescu de a fugi din țară în cazul în care ar fi fost condamnat definitiv. De aceea, pe 3 martie 2016 au solicitat instituirea unei cauțiuni-record, de 40 milioane RON, pentru a-i permite să rămână sub control judiciar și să nu fie din nou arestat în dosarul falimentării ASTRA Asigurări. Iar ulterior, pe 25 martie 2016, au instituit sechestru asigurător pe acțiunile deținute de Dan și Alexander Adamescu la trei companii principale, până la concurența sumei de 857 milioane lei.

Măsura părea exagerată și lipsită de sens în acel moment, dar s-a dovedit eficientă: a redus la minim sumele de care putea dispune Dan Adamescu. În schimb, l-a lăsat la cheremul fiului care, din poziția de secretar al TNG BV Olanda, putea acum prelua controlul asupra banilor aflați în conturile off-shore.

În paralel, Alexander a deturnat în favoarea lui și campania de presă declanșată inițial pentru apărarea tatălui, dar pe care a folosit-o pentru a se apăra de efectele Mandatului European de Arestare.

Arestarea pe 6 aprilie 2016 a israelienilor care au încercat să o spioneze pe Laura Codruța Kovesi a avut un efect colateral neașteptat pentru Dan Adamescu: i-a distrus plasa de siguranță pe care și-o crease prin negocierile de la Viena. Nu mai putea să se „evaporeze” din țară, așa cum plănuise anterior. Iar procesul de la Înalta Curte de Casație și Justiție se apropia de sfârșit, fără ca avocații săi să aducă dovezi noi și concludente care să schimbe sentința din 2015.

În aceste condiții, Dan Adamescu a căutat alte soluții. Surse bine informate din anturajul său ne-au relatat că, în mai multe convorbiri telefonice avute cu Alexander în lunile aprilie-mai 2016, și-a informat fiul despre posibilitatea de a pleca din țară, dar pe un preț semnificativ mai mare, de ordinul câtorva milioane de euro. Iar Alexander i-a atras atenția că la prețul operațiunii s-ar fi adăugat și pierderea celor 12 milioane euro depuși cauțiune, considerând costul total ca fiind prea mare. Și i-a propus să mai aștepte, pentru a găsi altă soluție mai convenabilă.

Sentința definitivă din 27 mai 2016 și imediata încarcerare a lui Dan Adamescu, urmată de arestarea pe 13 iunie 2016 a lui Alexander la Londra, le-au limitat mult libertatea de acțiune.

Chiar dacă a solicitat în continuare permisiunea de a pleca la Viena pentru operație, tot ce a reușit să obțină Dan Adamescu a fost internarea la clinica de lux „Maria Ponderas” unde și-a trăit ultimele 4 luni de viață. Concentrat pe anularea Mandatului European de Arestare emis pe numele său și pe maximizarea șanselor de a obține despăgubiri de 250 milioane euro de la Statul român, Alexander Adamescu și-a dat seama doar la sfârșitul lunii decembrie că starea de sănătate a tatălui se deteriora rapid, cu toate că la spital beneficia de condiții ca de hotel și era vizitat de sora sa de mai multe ori pe săptămână.

Alexander a decis să profite de situație și să o exploateze pentru a obține maxim de capital emoțional. Drept pentru care pe 26 decembrie 2016 a intrat pe scenă Adriana Constantinescu, partenera sa de viață, ce a umplut ecranele televiziunilor și paginile ziarelor cu tânguieli, exagerări și acuzații lipsite de dovezi.

Toate detaliile pe:

https://www.bugetul.ro/stenograme-dan-adamescu-razbunat-sau-ucis-de-propriul-fiu/

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here