”Airbnb ne-a schimbati vietile”, spune Mayro – un antreprenor care si-a inceput propria companie in Paris acum cativa ani…si-a cumparat un mic apartament in arondismentul 18 din Paris insa datorita pretului ridicat al ipotecii a fost nevoit sa scoata la inchiriat apartamentul cand dormea la prietena lui… Ca rezultat, anul trecut a incasat de la Airbnb peste 19,000 euro, bani necontabilizati, fara taxe catre Primarie sau autoritati…
Exemplul lui e luat de multi alti parizieni care si-au inchiriat in mod constant casele pentru a produce un income suplimentar… In acest mod Parisul – ca si Amsterdam sau Florenta – au devenit orase supraaglomerate, a caror industrie a hospitalitatii este atacata major de acest tip de sharing economy.
Argumente sunt de ambele parti…Turistul AIrbnb ideal este turistul cu familie si copii care in general este refuzat de marile hoteluri pentru ca vrea sa se cazeze cu copii iar copii intotdeauna produc un disconfort pentru ceilalti clienti…Acesti turisti prefera sa se cazeze in apartamente – in Paris de exemplu pretul mediu per noapte pentru un apartament cu un dormitor intr-o zona nu centrala este de 65 euro per noapte…Intr o zona centrala AIRBNB vinde apartamente cu doua camere cu minimum 250 de euro per noapte, ceea ce produce niste venituri nesperate pentru o categorie sociala aflata in dificultate astazi – oameni care au avut un business bun sau mici companii sau joburi sigure si care au facut investii in propria casa pe care azi nu le mai pot sustine finnanciar… Marile orase incep sa lupte impotriva Airbnb…S-a ajuns la extreme precum in Barcelona, Florenta, Paris unde in centrele oraselor majoritatea rezidentilor sunt forced out de turisti si de necesitatea de a face bani pentru costurile din ce in ce mai mari pe care le presupune traiul in centru orasului… Centrul oraselor mici si superturistice devine astfel o corporatie a rezidentilor care NU locuiesc acolo si care servesc numai turisti…
Au aparut noi joburi asa cum sunt cele ale cleanerilor (persoane fizice care fac curatenie dar cu banii jos , fara facturi, eludand sistemul fiscal al statelor)-greeters- asa numitii receptioneri independenti care pentru o taxa se intalnesc cu turistii si-i introduc in apartament facand check in-ul si check out-ul….Acest tip de shared economy naste controverse nefiind fiscalizat inca, Airbnb nu exista in Paris de exemplu acum 5 ani iar azi vinde 65000 de nopti de cazare pe an….Rezidentii tipa, primaria tipa, turistii in timpul marilor congrese tipa pentru ca industria hoteliera tripleaza preturile (vezi ce se intampla in Cluj de exemplu in timpul festivalului Untold unde preturile sunt triple fata de restul anului)… autoritatile tipa… singurul fapt clar este ca tehnologia avanseaza si rezidentii din marile orase traiesc din ce in ce mai greu…
In Barcelona strada striga si lupta impotriva maririi numarului de turisti pentru ca viata in cartierele centrale a devenit pur si simplu imposibila… Turistii -low cost- cum se numesc pe nedrept cei cazati de Airbnb prefera sa plateasca putin pe cazare, dar nu respecta reguli, nu sunt inregistrati de Primariile oraselor ceea ce duce la o nesiguranta sporita atat pentru oras cat si pentru cei care inchiriaza…
