De ceva timp, auzim vorbindu-se din ce în ce mai des despre educaţie financiară, însă statisticile nu arată foarte bine pentru ţară noastră. Un studiu realizat de Banca Mondială la nivelul Uniunii Europene şi prezentat în cadrul celei de a doua ediţii a European Money Week de ARB a plasat România pe o poziţie codaşă în materie de cunoştinţe financiare.
Din cele 143 de ţări, doar 127 s-au calificat ca răspunsuri, iar România, cu un procentaj de 22%, a înregistrat ultimul loc în Europa. Media europeană este mai mult decât dublă: mai exact, 55%. Educaţia financiară trebuie să aibă o contribuţie substanţială în ocuparea forţei de muncă, la creşterea economică şi la reducerea excluziunii financiare şi sociale.
În România incluziunea financiară se situează la nivelul de 60%, comparativ cu UE unde depăşeşte 90%. Educaţia financiară este un mecanism pentru creşterea incluziunii financiare
O soluție ar fi ca educația economică să înceapă de la vârste mici, în școli. Mai multe ONG-uri cer Ministerului Educației să introducă în programă astfel de cursuri, pentru ca elevii să aibă șansa de a ajunge mai târziu lideri cu inițiativă.
De altfel, o soluție venind din partea ONG-urilor este ca cei mici să înceapă educația economică încă din clasele mici,
Din păcate, în școlile de stat nu există astfel de cursuri pentru copii. Nici lucrul în echipa nu este o metodă foarte des folosită. În România, un curs de educație antreprenorială pentru copii costă aproximativ 100 de euro pe lună, iar un modul poate să dureze 2 ani. De aceea, copii nu au parte de această educație economică. Costurile sunt prea mari.
Directiva Comisiei Europene este ca școlile să implementeze educația antreprenorială și economică încă din primii ani de școală. Nu numai școala ar trebui să le ofere copiilor o educație economică, ci și părinții ar trebui să-și obișnuiască copii cu partea financiară, cu principii economice de bază.
Alex Zamfir, autorul blogului “Cel mai bun tată”: “Banul este o noțiune foarte abstractă pentru copil pentru mulți ani și atunci încercăm să îi povestim despre valoarea banilor, fie prin faptul că nu îi cumpărăm tot ce și-ar dori el și îi spunem că ar trebui să muncim, fie că îl punem să își cumpere lucruri din banii lui”.
Alexei Axinte, inițiatorul unui program de educație antreprenorială: “Peste 15-20 de ani, când ei vor deveni adulți, relațiile profesionale nu vor mai fi cele de astăzi, fiecare om va fi propriul lui stăpân, propriul lui antreprenor. De fapt, fiecare individ va intra în colaborare cu alte antreprize mai mari, dar el însuși va fi o antrepriză în sine. Și el trebuie să știe să gestioneze realitatea asta încă de mic. La vârsta asta își poate dezvolta abilitățile.”
