Din studiul comandat de Comisia Europeana pe aceasta tema, documentul analizand cazul plafonarii dobanzilor in UE, tara cu tara, reiese ca plafonarea dobanzilor in alte state s-a facut punctual, directionat catre produse cu potential de afectare semnificativa a debitorului (credite de tipul payday loans, cu costuri ridicate si rambursare intre 1-3 luni, acordate persoanelor cu dificultati in plata obligatiilor curente).
Analistul economic Laurian Lungu, a explicat pentru HotNews:
“Nu e un principiu sanatos. Nu poti interveni intr-un mecanism de piata libera- dobanda se formeaza in finctuie de ceree si oferta iar a distorsiona acest mecanism e un lucru total nesanatos. Stiu ca obiectivul propur este acela de a reduce povara platii. Dar acest lucru poate fi facut la fel de bine prin mecanisme de ajutorare a familiilor de catre Stat. Exista asemenea cazuri in Uniunea Europeana, in care Guvernele conserva practic puterea de cumparare a familiei, fara a interveni direct in piata, pe rata dobanzii. Este o imixtiune care nu stiu daca nu incalca legislatia europeana. Ungaria a mers foarte departe in aceasta directie, in ciuda avertismentelor de la Bruxelles si din partea Bancii Centrale Europene”.
Mecanismele descrise in studiu arata ca aceste restrictii sunt suportate in final tot de catre consumatorii finali. In cazul Poloniei de exemplu, “plafonarea dobanzilor au dus la scaderea accesului la credite, iar acest lucru nu face decat sa reduca nivelul bunastarii. Reducerea ratelor dobanzilor datorate cu un procent conduce la scaderea ofertei de credite cu 15%, iar acest lucru a generat costuri suplimentare atat pentru gospodarii cat si pentru institutiile financiare(estimate la 100 de milioane PLN si, respectiv, 500 de milioane de PLN”, se arata in documentul citat. Mecanismul e destul de simplu: stiind ca dobanda e plafonata la (sa zicem) 6% fata de un nivel de 9% cat ar cere piata, bancile vor solicita evident garantii suplimentare pentru a da credite. Ori, scenariul in care nu toti romanii au de unde sa vina cu garantii mai mari este destul de plauzibil.
In plus, faceti urmatorul exercitiu, mai ales ca proiectul ar urma sa se aplice si creditelor in derulare . Presupuneti ca sunteti o banca. Si ca, potrivit contractelor de credit si cele de depozit aflate in vigoare, aveti de primit din ratele platite de Ionescu si Popescu, o medie zilnica de 500.000 de euro (evident, suma variaza zilnic, dar lucram cu o medie pentru usurinta calculului), De asemenea, tot zilnic aveti de achitat deponentilor ale caror economii sunt la scadenta, 300.000 de euro. Profitul bancii ar fi de 200.000 de euro (repet, exemplul este simplificat la maxim).
De asemenea, sa mai presupunem ca de maine ar intra in vigoare plafonarea dobanzilor. La dobanzi mai mici ale creditelor, evident ca ratele platite de cei imprumutati, ar scadea. Din cei 500.000, nu veti mai incasa decat 290.000 (fara sa mai luam in clacul pe cei care platesc cu intarziere ratele). De achitat insa depozitele scadente de 300.000 de euro, sunteti obligat sa le achitati. De pe profit, treceti pe pierdere. Iar in scurt timp, probabil veti inchide businessul, intrucat nimeni nu tine un business pe pierdere pentru mult timp.
In esenta, asta a spus marti si seful Comisiei Economice din Senat, liberalul Florin Citu, cand a amintit ca doar 11 tari din UE au dobanzile limitate, iar efectele au fost retragerea investitiilor financiare din zonele sarace, segmentarea pietei si a numarului produselor financiare.
Un alt efect pervers ar putea fi “impingerea” clientilor care nu vor mai fi eligibili pentru creditare catre piata gri a imprumuturilor camataresti, asa cum mecanisme similare pe piata medicamentelor a dus la aparitia pilulelor carate si vandute din portbagajul masinii.
