Societatea, care va avea capital social de 1,5 milioane de lei, va funcţiona într-un imobil din strada Olari şi va acţiona ca un intermediar între oferta internă şi cererea externă sau între oferta externă şi cererea internă, „având ca scop integrarea şi sindicalizarea ofertelor de afaceri, agregarea de capacităţi ale acestora, în vederea ofertării unor afaceri şi obiective complexe, precum şi prospectarea pieţelor şi promovarea produselor şi serviciilor”.
Potrivit iniţiatorilor, misiunea societăţii va fi de a asigura promovarea bunurilor, serviciilor şi afacerilor din sectoare economice diverse, acţionând ca un intermediar între oferta internă şi cererea externă, sau între oferta externă şi cererea internă, având ca ţintă satisfacerea cererilor de ofertă.
„Societatea va asigura atât managementul strategic (viziune, ţinte, obiective), cât şi cel operativ (resurse financiare, umane, promovare, contractare, derulare) al activităţilor specifice de comerţ exterior, în concept unitar şi concentrat pe obiectivele de interes”, se arată în nota de fundamentare a actului normativ.
Camera de Comerţ va avea un capital social iniţial format din aportul în natură al statului, reprezentat de imobilul din str. Olari nr. 23, sector 2, Bucureşti, imobil care trece din proprietatea privată a statului, în proprietatea privată a societăţii, precum şi din 1.500.000 lei aport în numerar. Capitalul social în numerar vărsat la constitutire este de 1.000.000 lei, dimensionat să acopere investiţia iniţială în bunuri de capital precum şi primele luni de cheltuieli de funcţionare corespunzătoare unei scheme minime necesare de personal . Diferenţa de aport în numerar de 500.000 lei va fi vărsată în termen de 1 an de la înmatriculare.
Ministerul Economiei a invocat faptul că, după 1990, România şi-a redus capacitatea de export, pe de o parte din cauza retragerii treptate a statului din economie, prin desfiinţarea structurilor de tip centrală industrială şi prin privatizarea întreprinderilor de comerţ exterior, şi pe de altă parte de incapacitatea organizaţiilor de afaceri nou create de a prelua aceste funcţii.
În prezent, atât statul român, prin structurile sale, cât şi organizaţiile de afaceri româneşti desfăşoară acrivităţi de promovare comercială şi atragere a investiţiilor străine, printr-o reprezentare segmentată a afacerilor romăneşti pe pieţele externe. Capacitatea redusă de integrare sau de sindicalizare a ofertei economiei româneşti atât la nivel tehnic cât şi la nivel financiar, conduce la o scădere a puterii de negociere şi de ofertare a unor proiecte complexe.
